abuz

loveless: o viață măruntă

O viață măruntă este cea mai bună și cea mai copleșitoare carte pe care am citit-o în ultimul timp. O carte care m-a ținut ca în transă pe parcursul celor 698 de pagini și trează pînă spre dimineață în multe nopți în care am ajuns tîrziu acasă (am făcut, concomitent, maraton la cinema cu filmele cîștigătoare la Cannes, așa că am halit tristețe și disperare pe pîine, artistic, de trei ori pe zi). Au fost nopți în care m-am trezit după o oră de somn și nu am mai putut adormi, cu mintea plină de cartea asta sau de vreo imagine din vreun film... Citisem prin cronicile peste care am dat că este o carte a prieteniei, care are în prim plan povestea a patru prieteni, însă eu nu am citit-o deloc în cheia asta. Dacă nu vă plac spoilerele, cred că ar fi bine să renunțați acum la citit, fiindcă nu pot vorbi despre cartea asta fără să spun despre ea tot ce îmi vine să spun. Eu am citit-o ca pe o cartea a suferinței dincolo de limita imaginabilului, o carte a abuzurilor atroce și a felului în care ele schilodesc definitiv oamenii, o carte a lipsei de [...]

De | 2017-12-27T15:55:32+00:00 19 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |3 Comentarii

sindromul stockholm (I)

Ce am de zis despre violența asupra copiilor am zis deja în efectul pervers, în poemul ăsta, cu nume suedez.   sindromul stockholm (I) din copilărie am foarte puţine amintiri din copilăria timpurie, aproape deloc: (a început, din ce spune bunica, înainte să fi împlinit trei ani) cîteva amintiri suprapuse, vizuale scene alb-negru, filmate pe VHS calitate foarte slabă, cu dropuri antebraţul puternic, mîna grea de muncitor, aspră, crăpată lovindu-mă peste cap, cu putere ocările, insultele apoi iar mîna lovind eu sunt micuţă şi smeadă cu ochi mari şi negri scăpărînd de lacrimi și ură mucii curgînd, de la plîns, gura cu colţuri atîrnînd am în cap o căciuliţă croşetată de aţă albă şi ştrampi albi croşetaţi şi ei ne țin bine părinții îmbrăcate frumos și curate mereu sunt doar cîteva scene clare: e seara aia de iarnă, cînd taie porcul în cămara din spatele curţii mirosul greu de măruntaie şi grăsime se repede cu pumnii asupra mea, urlă nu-ţi place mirosul, ai greţuri, las' că îţi dau eu greţuri ies la poartă și stau atîrnată de clanță tremurînd mama nu spune, niciodată, nimic e după-amiaza aia cînd mă loveşte atît de tare încît dau cu capul de frigider oglinda [...]

De | 2017-10-18T08:55:25+00:00 14 ianuarie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |1 comentariu

o inițiativă

Pentru că am primit nenumărate mesaje și am luat parte la discuții care cereau asta, am decis să fac ceva legat de subiectul despre care am scris în ultima mea postare. Am înființat un grup de facebook pentru sprijinul femeilor care au trecut printr-o traumă majoră în copilărie adolescență - abuz fizic, viol, incest. Va funcționa ca un grup de terapie - așa cum sunt grupurile de susținere pentru cei care trec prin cancer, o dependență (alcool, droguri, sex) etc. Deja avem cîțiva psihologi și psihoterapeuți care au acceptat să facă parte din grup și să susțină fetele de aici. E un grup unde se vor propune teme de terapie, se vor aborda deschis problemele și situațiile prin care a trecut fiecare, unde va exista empatie și sprijin. Un grup secret, confidențial, ale cărui membre vor trebui mai întîi să justifice de ce vor să facă parte din el. Dacă există printre voi cineva care dorește să facă parte din așa ceva, crede că i-ar fi de ajutor, aștept mail la petronela@acestblocdenervi.ro, unde să îmi spuneți cine sunteți și de ce vreți să veniți alături de noi. Aveți nevoie de un cont de facebook cu nume, prenume și fotografie - [...]

De | 2017-08-15T11:51:47+00:00 7 august, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |13 Comentarii

tata. tatăl meu

O mînă de pești se zbate în găleata vecinului care s-a trezit de dimineață să dea la pește, într-o baltă de lîngă casă: crapi, lini, niște carași mai mici, cu gurile deschise, agonizînd. Știu bine imaginea asta: tata pescuia și prindea mult pește, saci întregi. Îi aducea acasă și îi deșerta în crepul din curte, lăsa robinetul să curgă peste ei, mă învăța cum se numesc și cum să îi deosebesc: crapul are solzii mai mari. Și e mai gustos, firește. Mie nu îmi plăcea peștele; avea prea multe oase, mereu mă temeam că o să mă înec. Și nici nu știam să desprind carnea de pe ele, iar el nu pierdea niciun prilej să mă admonesteze și să îmi spună cît eram de proastă, nu eram în stare să mănînc un pește, așa de proastă eram. Nici acum, adult, la vîrsta lui tata de atunci aproape, nu mănînc pește decît dacă este file; oasele încă mă înspămîntă. Încă mă simt proastă. Mă uit la peștii ăia și mi-amintesc de mine fetiță. Azi a fost ziua lui tata: împlinește 67 de ani. Pun mîna și îl sun. Tata nu mai vorbește. Cu mare chin leagă cîte un cuvînt, pe care [...]

De | 2017-08-14T16:16:08+00:00 4 mai, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |45 Comentarii