abuz

durere, bibelou de porțelan

Tulburător articol, mi-a scris un domn care a citit ce scrisesem pe marginea discuției pro-anti-avort, dar nu ar fi mai bine să nu răscolim lucrurile și să încercăm să uităm lucrurile dificile? Pluralul m-a făcut să zîmbesc. Exprimarea lui, scrisese să încercăm, era o încercare eșuată și abuzivă de complicitate, care mă obliga cumva pe mine să ader la nevoia lui de a îngropa lucrurile care îl dor. Omul voia să uite, iar eu, cu nevoia mea de vindecare, îi încurcam planurile, de parcă i-aș fi ținut un pistol la tîmplă și l-aș fi obligat să citească ce am scris. De parcă libertatea mea de a scrie ce vreau interfera cu libertatea și alegerea lui de a citi doar ceea ce îi place și, mai ales, de a nu citi ceea ce nu. I-am spus că sigur, din partea mea e liber să uite ce vrea, iar eu sunt liberă, de asemenea, să răscolesc ce am nevoie să răscolesc. Aveam încă în minte nevoia asta de negare a unui trecut pe care ne mințim că l-am uitat, dar care ne însoțește în comportamentele zilnice, cînd am intrat la ședința săptămînală de terapie de grup. Tema pe care lucrăm în perioada [...]

De |2018-04-04T17:32:22+00:004 aprilie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |12 Comentarii

cîte femei trebuie să mai moară?

Ieri, o femeie pe care o știam (ultima oară am vorbit cu ea în decembrie, însă lucruri superficiale, din păcate), a fost omorîtă de soț la parterul grădiniței pe care o conducea. Înjunghiată în inimă. Exista un ordin de protecție emis față de el, în urma unui incident absolut halucinant: omul se mascase în negru, cu cagulă și tot tacîmul și o bătuse cu bîta de baseball pînă îi zdrobise capul, apoi a negat că ar fi fost el. Însă, ea i-a găsit hainele pline de sînge, așa că a obținut acest ordin. Fac o paranteză necesară despre legislația în domeniul violenței domestice. În România, ordinul de protecție nu înseamnă nimic. Cei mai mulți agresori domestici le încalcă, iar încălcările se termină de multe ori fie cu vătămarea gravă a femeii, fie cu moartea, ca în cazul acesta. Dar, pînă să ajungă să aibă totuși acest ordin de protecție cvasi-inutil, victima trece printr-un coșmar birocratic. Ca să-l obțină, trebuie să se adreseze judecătorului care emite acest ordin doar în prezența unui certificat medico-legal. Însă, fiindcă locuim în România, acest certificat poate dura pînă la 10 zile. Apoi, victima trebuie să dovedească cu martori, care nu pot fi rude, agresiunea. Sigur [...]

De |2018-07-30T09:37:33+00:0027 ianuarie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |52 Comentarii

loveless: o viață măruntă

O viață măruntă este cea mai bună și cea mai copleșitoare carte pe care am citit-o în ultimul timp. O carte care m-a ținut ca în transă pe parcursul celor 698 de pagini și trează pînă spre dimineață în multe nopți în care am ajuns tîrziu acasă (am făcut, concomitent, maraton la cinema cu filmele cîștigătoare la Cannes, așa că am halit tristețe și disperare pe pîine, artistic, de trei ori pe zi). Au fost nopți în care m-am trezit după o oră de somn și nu am mai putut adormi, cu mintea plină de cartea asta sau de vreo imagine din vreun film... Citisem prin cronicile peste care am dat că este o carte a prieteniei, care are în prim plan povestea a patru prieteni, însă eu nu am citit-o deloc în cheia asta. Dacă nu vă plac spoilerele, cred că ar fi bine să renunțați acum la citit, fiindcă nu pot vorbi despre cartea asta fără să spun despre ea tot ce îmi vine să spun. Eu am citit-o ca pe o cartea a suferinței dincolo de limita imaginabilului, o carte a abuzurilor atroce și a felului în care ele schilodesc definitiv oamenii, o carte a lipsei de [...]

De |2017-12-27T15:55:32+00:0019 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |4 Comentarii

sindromul stockholm (I)

Ce am de zis despre violența asupra copiilor am zis deja în efectul pervers, în poemul ăsta, cu nume suedez.   sindromul stockholm (I) din copilărie am foarte puţine amintiri din copilăria timpurie, aproape deloc: (a început, din ce spune bunica, înainte să fi împlinit trei ani) cîteva amintiri suprapuse, vizuale scene alb-negru, filmate pe VHS calitate foarte slabă, cu dropuri antebraţul puternic, mîna grea de muncitor, aspră, crăpată lovindu-mă peste cap, cu putere ocările, insultele apoi iar mîna lovind eu sunt micuţă şi smeadă cu ochi mari şi negri scăpărînd de lacrimi și ură mucii curgînd, de la plîns, gura cu colţuri atîrnînd am în cap o căciuliţă croşetată de aţă albă şi ştrampi albi croşetaţi şi ei ne țin bine părinții îmbrăcate frumos și curate mereu sunt doar cîteva scene clare: e seara aia de iarnă, cînd taie porcul în cămara din spatele curţii mirosul greu de măruntaie şi grăsime se repede cu pumnii asupra mea, urlă nu-ţi place mirosul, ai greţuri, las' că îţi dau eu greţuri ies la poartă și stau atîrnată de clanță tremurînd mama nu spune, niciodată, nimic e după-amiaza aia cînd mă loveşte atît de tare încît dau cu capul de frigider oglinda [...]

De |2017-10-18T08:55:25+00:0014 ianuarie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |1 comentariu