8 martie

condiția mea de femeie

Ieri am fost toată ziua tristă și m-am gîndit la condiția mea de femeie. Cu cît primeam mai multe flori virtuale și la mulți ani, cu atît mă întristam mai tare. Mi-e tot mai greu să trăiesc între oameni, fie ei și virtuali. Mi se pare foarte obositor totul, fals, strident, mi se pare că oamenii depun eforturi inimaginabile să mintă și să se mintă. În Spania, 6 milioane de femei au ieșit în stradă să-și apere drepturile, la noi, 6 milioane au ieșit la restaurant. Iar pentru multe dintre ele, e singura dată cînd au voie să iasă singure undeva. Mergeam spre mama ieri, nu fusesem de ceva vreme, am luat fetele și niște flori, să-i facem o surpriză ei, dar și lui mama-mare, pe care mereu mă gîndesc că o voi pierde curînd. Fiindcă pentru ea, așa cum a fost educată, ziua asta rămîne ziua mamei. Cînd am intrat în sat, am avut parte de o imagine care m-a deprimat și mai tare. Un bărbat, mort de beat, abia se ținea pe picioare, se bălăngănea pe mijlocul drumului, gata-gata să cadă sub roțile mașinii (era doar ora 14), dar în mînă ținea, încleștate bine să nu le piardă, [...]

8 Martie mă sperie

Cînd eram mică mă pregăteam foarte pentru 8 Martie, pe care o percepeam exclusiv ca zi a mamei. Nici prin cap nu îmi trecea că toate muierile din lume se sărbătoresc fix atunci, îmi părea firesc ca mama, această fiinţă gingaşă despre care am scris compuneri pînă am tocit multe vîrfuri de creion şi peniţe de aur, să aibă o zi a ei şi numai a ei. Iar noi, toţi copiii din lume, să brodăm pe etamină semne de carte, să ne pozăm cu ghiocei, să învăţăm cîntecele şi poezii şi să ne îmbrăcăm frumos la serbare, unde să cîntăm din toţi bojocii, mama, doar mama şi aşa mai departe. Fiindcă, nu e aşa, mama e numai una, nu merită să împartă ziua ei cu cea a bunicii, a vecinei, mătuşii, fiecare să îşi facă proprii copii dacă vrea să fie sărbătorită, să nu fure de la altele. După aia am crescut. Ziua de 8 Martie mă sperie, prin ochii copilului care o vedea drept ziua mamei, o zi pură şi plină de iubire. Azi mi se pare că e prilej de destrăbălare pentru femeile ţinute în casă, fie de soţi, fie de propriile (pre)judecăţi asupra vieţii. Am văzut scene [...]

De | 2017-08-16T14:01:15+00:00 5 martie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |29 Comentarii