Stau cu microfonul într-o mînă și cu lumînarea în cealaltă, în curtea bisericii tale, Doamne. Plouă tare, mi-e foarte frig, am și puțină febră și mă doare capul și carnea mă doare. Dar Tu știi toate astea deja, fiindcă Tu ești Atoateștiutorul. Privesc vălătucii de abur care îmi ies din gură cînd respir, marea de umbrele ude, popii cîntînd pe nas, bătrînii închinîndu-se larg, pînă la pămîntul ud. Mă doare tot, într-un fel cosmic. Stau aplecată și udă și blasfemiez, Doamne, și nu îmi reprim gîndurile, fiindcă Tu le auzi, oricum. Așa că te întreb ce nevoie ai de circul ăsta, dacă te bucuri sau dacă ești trist cînd ne vezi așa, adunați laolaltă în jurul cîteunui slujbaș de-al Tău care își numără în gînd cîștigurile după spovedanii, în timp ce cu glas tare îți aduce laudă Ție. Tu, care ai dărîmat în templu tarabele negustorilor, ce simți cînd ne vezi așa? Cît de amară ți-e inima, Doamne, cînd ne vezi cu pălării și botine de lux, cu botox în meclă, așteptînd nerăbdător să se termine slujba să mergem în club sau acasă cu amantul? Cînd ne auzi batjocorindu-i în gînd pe ceilalți, judecîndu-i, disprețuindu-i? Cînd ne știi certați cu oameni dragi, cu inimile negre de ură și invidii? Ce nevoie ai, Doamne, de toate astea? Ești fericit că slujbașii tăi îți construiesc biserici pentru babe, dar nu te ridică în sufletele celor tineri? Îți plac jelaniile lor? Îți plac slujbele astea triste, îți place să ne știi temători și înfricoșați? Ce nevoie ai, Doamne, de toate astea? Pentru astea te-ai lăsat răstignit? Nu ai vrea, Doamne, să îți fie oamenii mai mult curați în suflet și porniri, mai mult aplecați spre ei înșiși decît aplecați în genunchi în fața unor icoane pictate? Îți face trebuință toată prosternarea asta de la cei care acum se închină, iar mai încolo dau un brînci vecinului de coada la paște că nu se grăbește?
Stau în curtea bisericii Tale, Doamne și mă doare Învierea Ta. Văd o gloată de oameni care nu Te iubesc și nu Te înțeleg, care nu se iubesc și nu se înțeleg. Și eu sunt ca ei, Doamne, nu sunt cu nimic mai bună, dar fix în momentul ăsta văd cu claritate blasfemiatoare că totul e un circ absolut, un teatru absurd, de ev mediu, că au rămas puțini care simt, înțeleg și iubesc, iar toți ceilalți vor doar să ajungă acasă să mănînce și bea, căci le-a zis preotul “bucurați-vă”, iar asta e singura bucurie pe care o știu și o au. Stau în curtea bisericii tale, Doamne, și te simt trist și plîngînd, îmi amintesc că de multe Învieri încoace tot plouă și poate că așa știi Tu să dori. Prea ai lăsat totul în mîna oamenilor, Doamne, prea au făcut ei legi în numele Tău, prea sunt setoși de putere și manipulare, prea i-ai lăsat de capul lor să te batjocorească pretinzînd că te slujesc.
Stau cu microfonul într-o mînă și cu lumînarea în cealaltă, în curtea bisericii Tale, Doamne, și totul îmi pare deșertăciune și mă mir că ei nu văd că nu de asta ne-ai trimis pe lume. Și mă tot udă lacrimile Tale și mă mir că ei nu simt. Și nu îmi reprim nimic din ce gîndesc și simt fiindcă Tu oricum știi, dar eu nu mă tem căci eu simt cum ești, îți simt doar milele și iubirea, nu și înfricoșarea. Și cred că ești tare singur, la Tine în cer, părăsit de oameni, de preoți și de îngeri, neînțeles și trist.
#
M-ai impresionat pana la lacrimi, atat de adevarat e ce-ai scris, dureros de adevarat! Ai un talent extraordinar de scriitoare, tare mi-ar placea sa vii sa-ti lansezi cartea si la Cluj. Scrii atat de frumos, spui lucrurilor pe nume, uneori esti si comica. Felicitari!
îţi mulţumesc! vin la Cluj sigur, la finalul lunii mai, cînd am data stabilită o să anunţ pe blog şi facebook.
pe la Turda nu veniti?
nu ştiu, dar cartea sper să ajungă! nu am cum ajunge chiar peste tot, sunt un singur om, şi aşa voi face un tur de forţă, în acelaşi weekend şi Timişoara şi Bucureşti, cu plecare şi întoarcere la Braşov.
Problema e ca sunt prea putini oameni care gandesc in felul asta, prea putini oameni care mai simt sau macar mai incearca sa simta Invierea, Pastile si pana la urma sarbatorile. Totul s-a redus doar la obiceiul de a merge la biserica noaptea, de a te imbulzi pana ajungi sa iei pasti si la masa bogata de cand ajungi acasa, la parada modei de la liturghia de dimineata si la ciocnitul oualor. Nu mai exista esenta, si spun asta din cunostinta de cauza. Tata e preot si unul dintre aceia care inca mai simt fiorul slujbelor. Nu spun asta fiindca… Citește mai mult
sigur că sunt şi oameni şi locuri sfinte. ştiu şi eu unele, tare dragi mie.
frumos şi dureros de adevărat ai mai scris! n-aş şti ce să mai adaug. doar recitesc. şi mă bucur de oameni ca tine.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat! Mulţumesc, fată bună şi frumoasă.
Hristos a Inviat! O gura de aer proaspat si o dovada de gandire sanatoasa ceea ce ai scris. Iti doresc toate cele bune. Paste Fericit!
mulţumesc, la fel, numai gînduri bune!
Mai sunt oameni care simt ca tine, dar putini stiu sa scrie cum o faci tu, continua in acest fel si pentru noi.
mulţumesc din suflet, şi să vreau să mă opresc, îmi e peste putinţă.
Lucian
March 5, 2014 at 5:57 pm
Petronela, cred că te iubesc! 😉
Nu mai există nici o îndoială. Te iubesc de tot!
mai bine nu. ăia de m-au iubit pe mine au sfîrşit prost…
foarte bine scris. felicitari! doar ca e vorba nu doar de credinta, ci si de traditie, obiceiuri, larg acces al maselor la …ceva. plus ca doar un procent (cam cati merg la vot) ies la luat de lumina. ar putea fi si mai rau. sau poate va fi mai bine. unii vor renunta odata cu sedimentarea a ceea ce simt.
Of, of, trist de adevarat.
Din pacate multa ipocrizie printre crestinii nostri.
Din pacate sunt din ce in ce mai putini oameni manati de o intelegere reala, in urma analizarii substratului si de sentimente spirituale autentice. Biserica a devenit ceva comercial, un loc unde lumea se aduna sa socializeze, sa se expuna si prea putin sa se roage sau pur si simplu sa discute cu Dumnezeu, intr-un mod onest, jovial…. Ne inecam in superficialitate si uitam esenta…. Totusi, chiar daca ceea ce vad in jur e din ce in ce mai dezolant am convingerea ca mai sunt persoane (blogul tau o demonstreaza din belsug) care reusesc sa mai intrevada esenta, chiar daca… Citește mai mult
ce spui pe tema asta e foarte „corect politic”.N-as putea sa te contrazic. insa uite ce a inteles cineva : „lulu / 21 April 2014 18:44 Bine le mai zici! De asta anul asta am stat acasa la mine si Lumina am primit-o in suflet!” Eu nu cred ca Hristos asta ar vrea : sa stam toti acasa , sa renuntam la comuniune din cauza celor care (probabil majoritatea si stiu cat de trist e asta) n-au inteles nimic din tot ce a vrut El sa spuna. Imi imaginez ca un apostol I-a zis la Cina exact aceleasi lucruri(poate Petru,… Citește mai mult
am scris ce am simţit eu, nu am vrut să fiu corect politic. ce înţeleg oamenii e treaba lor, nu e responsabilitatea mea. 🙂
Si eu , si probabil multi din cei care citesc aici , la tine, simt la fel.Problema e ca cei care nu simt la fel nu prea citesc pe aici. O alta problema e si „ce înţeleg oamenii e treaba lor, nu e responsabilitatea mea.” Asta s-ar traduce „e treaba lor ca sunt needucati ,inculti sau ca au putina minte si din cauza asta inteleg anapoda.” Eu cred ca nu conteaza a cui e vina, important e sa vorbim omului in asa fel incat sa inteleaga ce trebuie pt ca nu intentia noastra conteaza ci efectul obtinut. Pe de alta… Citește mai mult
eu nu cred că e treaba mea să educ pe nimeni şi nu mi-am propus asta. limbajul meu nu e unul de neînţeles, nu e ermetic sau în jargon, iar aici intră cîteva mii de oameni, cu educaţii şi aşteptări diferite… cum aş putea eu să fac în aşa fel încît să fiu pe înţelesul perfect al tuturor? în plus, acesta este un loc personal, un loc unde eu scriu şi mă scriu pe mine şi nimic mai mult.
Nu poti fi pe intelesul tuturor , asa cum nu poti sa-i multumesti pe toti.
Insa cred ca desi nu ti-ai propus sa educi, realizezi ca se intampla asta.
si nu stiu cat de personal mai e locul asta, atata vreme cat putem interactiona, schimba opinii si viziuni.
personal ramane doar ce nu impartasesti :), sau ma insel?
este un act personal pe care îl împărtăşesc. asta e scrisul, nu numai în cazul meu.
e o diferenta de nuanta totusi. o carte scrisa e ceva personal insa un blog faciliteaza interactiunea care mai atenueaza accentul pus pe „personal”…
inteleg, insa ,ca pe tine nu te influenteaza cititorii tai in nici un fel.
nu în sensul în care scriu ca să mulţumesc pe cineva. scriu în aşa fel încît să îmi rămîn mie însămi credincioasă, true to myself cum zice dictonul în latină. 🙂
De ce nu putem da ,,like” la comentarii?:))sunt atatea care-mi plac 🙂
că nu ştie tema asta a mea să facă aşa.. 🙂
Tot ce ai scris e corect. Din punctul de vedere al omului sau pe alocuri chiar mai rau, dar nu pronunt. Cand nu te uiti cu ochi de dragoste, cand te separi pe tine si pe Dumnezeu de-o parte, si gloata de cealalta, nu esti aproape de El. Cand te vezi pe tine intre oamenii aia asa neputiciosi si mici si neevoluati si goi, si te vezi pe tine chiar mai rau decat ei pentru ca te cunosti si stii prea bine, ai invatat cu multe lacrimi cat de “nobila” si “consecventa” si “buna” si “puternica” esti, adica nici vorba.… Citește mai mult
Am tras o vizita pe la Catchy ca sa vad cum ti se asorteaza scrisul cu vremea de afara 🙂 Dar dupa secunde mi s-au lipit ochii de ecran. „Văd o gloată de oameni care nu Te iubesc şi nu Te înţeleg, care nu se iubesc şi nu se înţeleg.” Habar n-am cum naiba faci sa exprimi un lucru profund, intr-un fel atit de simplu si elegant. Asta e stilul tau, probabil… 🙂 Dar incerc sa ma scutur din contemplatie si sa dau cu taciscrinu, poate iese ceva util. Fraza ta imi aduce aminte de de vorbele unui om pe… Citește mai mult
🙂 şi eu cunosc unul şi nici eu nu vorbesc despre el. adică am scris, aici. dar nu spun unde. am stat acolo 2 săptămîni şi nu mai voiam să mă întorc în lume. http://acestblocdenervi.ro/linisti/
Am ceva mai mult timp acum si as vrea sa raspund la unele din intrebarile pe care le-ai pus in acest articol, chiar daca majoritatea sunt retorice si adresate oricum altcuiva. In primul rand , pui toate aceste intrebari pt ca stai „afara , in curtea casei Lui ” si nu inauntru 🙂 ;acolo nici nu ploua nici nu gasesti botox si e foarte probabil sa gasesti raspunsuri. „ce nevoie ai de toate astea” …D-zeu nu are nevoie de nimic de la noi; noi suntem cei cu nevoile. e foarte probabil ca acei oameni pe care ii descrii , cu… Citește mai mult
si eu cred la fel. merg de cativa ani la biserica si mi se par tot mai pozitive lucrurile, oamenii stiu mai multe despre liturghie si despre randuiala, sunt mult mai civilizati ca dupa revolutie. la spovada anul acesta inainte de Pasti erau in fiecare zi vreo 120 de persoane minim si se statea pana noaptea tarziu. majoritatea erau tineri. m-am bucurat. imi place de oamenii de acolo cel mai mult dintre toti oamenii din oras. am vazut pe mine insumi, pe membri familiei mele si pe prietenii mei cat de mult ne-a schimbat in bine sa ne apropiem de… Citește mai mult
mi-e teamă că nu aţi înţeles mare lucru din ce am scris eu aici. 🙁
e posibil…Uneori ma pierd in forme si imi scapa ideea 🙂
frumos scris.
daca toti cei, care constientizeaza problemele acestei afaceri, ar inceta sa o intretina, ea s-ar dizolva de la sine.
http://youtu.be/VOgFZfRVaww 🙂