a doua mea carte

13

Anul trecut, în noiembrie, mă întorceam din Olanda cu gîndul să ajung la Tîrgul de carte Gaudeamus de la Romexpo să-l întîlnesc pe Andrei Makine, ruso-francezul care îmi place mie tare de tot. Am reușit să ajung, l-am întîlnit, i-am strîns mîna, mi-a zis că am un nume exotic – pentru el, o fi fost exotic, nu zic – mi-a semnat cartea. Apoi am dat o tură de tîrg. Voiam neapărat Cimitirul lui Teleșpan, tot auzisem de carte și voiam să văd ce rahat a scris un fost jurnalist. Și o altă carte a unei colege și încă alte cîteva volume pe care voiam să le am. Și mă preumblam cu sfială prin tîrg gîndindu-mă la Teleșpan și la colega mea, care avuseseră lansările cu două zile în urmă, mi se păreau niște zei. Dacă cineva din viitor m-ar fi oprit atunci să-mi spună: fă, tuta planetei, anul viitor la tîrgul aista îți vei lansa a doua ta carte, l-aș fi scuipat în gură ca pe țigani, vorba lu’ mam-mare. Aș fi simțit că își bate joc de mine. Nu exista atunci, în mintea mea, nicio premisă care să facă posibil un asemenea scenariu. Nici prin căpșorul meu semisuperb nu-mi trecea că vor exista oameni care vor veni de la sute, unii mii de kilometri distanță să mă întîlnească pe mine, așa cum venisem eu pentru Makine. Și azi, gîndul ăsta e copleșitor și aproape insuportabil.

Tot ce a urmat de atunci, e în continuare ca un vis frumos, derulat pe repede-înainte. A fost un an ca un carusel, plin de emoții violente. În martie dădeam prima carte la editare și apoi tipar, cu niște spaime și emoții pe care nu le știu cuprinde în cuvinte. Acum sunt înapoi cu totul acolo, deși aș fi zis că, la năibuța, sunt trecută de acum prin ciur și dîrmon. Pe dracu’.

Îmi amintesc, cînd selectam textele pentru prima carte, cum toate mi se păreau proaste și de nebăgat și de necitit. După care mă apucam să lucrez pe ele și, luate la puricat, mi se păreau mișto. La fel și acum. Sunt schizofrenică, v-am prevenit demult.

Coperta e gata. Nu e așa că e foarte mișto? Iar am sărit în pat de bucurie cînd am primit-o. Cartea încă nu. Mi-am luat niște zile libere să o termin, mai am oleacă de lucru ca să fiu mulțumită. Va fi o colecție de proză scurtă de toate felurile. Numele, alive, i l-am dat după textul ăsta, pe care, desigur, îl va conține. Ca și în cazul primei cărți, o mică parte dintre texte vor exista și pe blog, la liber. Restul, majoritatea covîrșitoare, adică, vor fi doar în varianta print. Care se va găsi de comandat online și în librării din noiembrie.

Cartea va fi gata pentru tîrgul de carte, unde va fi lansată. Nu o să o iau prea devreme langa prin țară să o lansez, abia undeva după sărbători, din ianuarie încolo. Sunt inimaginabil de obosită, chiar am avut un impuls destul de puternic să amîn publicarea ei pînă în primăvară din cauza asta, însă editorul m-a convins să pun osul la treabă și să termin cu prostiile.

Pfff, gata cu lamentările și lauda, că am o carte de terminat!

Articolul anteriorpansamente
Articolul următorcererea în căsătorie
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

13 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Lacramioara
Lacramioara
16 septembrie 2014 10:56

Felicitari, esti curajoasa! : ) Astept cu nerabdare aparitia cartii in librarii!

VreauUltimulLoc
16 septembrie 2014 11:02

Spor la treabă mamică.

Mihai
Mihai
16 septembrie 2014 14:09

Spor!

Mihai
Mihai
16 septembrie 2014 14:26

textul cu avalansa il stiam dar pe cel cu apa ,nu.
fain tatuajul…
apropo,
… de nu-i prea mare acu deranju,
pupati-as sobru tatuaju
si de nu-i prea mare-ncurcatura
pupati-as tandru tastatura.

Ella
Ella
16 septembrie 2014 15:11

Mult mult succes!!

Constantin Constantinescu
Constantin Constantinescu
16 septembrie 2014 16:28

Cons Cons Totusi, catava cuvinte: Prin 2004 am fost invitat de Microsoft la Barcelona, un mare eveniment de-al lor. 7000 de tineri ai viitorului virtual. Doar eu, cred, depasisem varsta medie. Nimeni nu vorbea cu nimeni. Toti lasau credit la un ghiseu pentru a imprumuta gadgeturi on line pentru comunicare in interiorul spatiului expozitional. La o masa, in picioare, 2 fete, 2 baieti. Nu se cunosteau si nici nu pareai ca doresc asta. Poate ca vorbeau intre ei prin gadgeturi. Asa era la toate mesele pentru sucuri. In ultima seara petrecere mare in sala olimpica din deal. Dans, mancare, bere,… Citește mai mult

Constantin Constantinescu
Constantin Constantinescu
16 septembrie 2014 16:29

As dori sa am si eu cartea ta!

dojo
16 septembrie 2014 23:44

Doamna, poate facem cumva pe la anu’, daca ai drum prin Banat, sa te vedem, eu si bloggerita mea de 7 luni. Felicitari pentru carti, abia astept sa trec la ‘studiu’ individual pe ele 😉

Ramona
Ramona
17 septembrie 2014 11:46

Iata ca dupa un an de zile, in care te citesc virtual, mi-am facut curaj sa iti si scriu. Si as vrea sa iti scriu cuvintele de lauda pe care le-ai citit de atatea ori de la cei ce te adora, cuvintele frumoase. Dar pentru ca le cunosti atat de bine iti scri doar: ma inclin!
P.S. Prima carte nu am gasit-o la Diverta din Resita, nici nu am castigat-o, pe cea de adoua n-am rabdare sa o astept inca un an pana ajung in Romania, asa ca vin cu rugamintea: se poate ebook?

alunelu
alunelu
22 septembrie 2014 10:28

Felicitari in avans pt. a doua si ma bucur ca ai ramas in continuare da capu’ tau.

O admiratoare
O admiratoare
18 martie 2018 23:19

frumoasa obosita, de-ai sti atunci ca va urma si a sasea….sper. 😀