dezorganizată fiind, şedinţe cu părinţi cutreieram

dezorganizată fiind, şedinţe cu părinţi cutreieram

De când m-am trezit mamă, mă dau în vânt după şedinţele cu părinţii.

La început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. Tu… a cui soră eşti?!, mă întreba educatoarea, cu o sprânceană ridicată a dispreţ, când mă afirmam şi eu. Mă enervam, mă băteam cu pumnul în piept că şi eu sunt părinte, am şi eu ceva de zis, că deşi par sora fie-mii, am făcut-o la câţiva ani după majorat şi sunt o mamă, tratează-mă ca pe o mamă. Eram minoritate, însă, între toate doamnele acelea, cu prestanţă  şi sacou.

Deunăzi am avut şedinţa obligatorie de început de an şcolar. Cum ăleia mici i-au schimbat învăţătoarea, şedinţa era cu atât mai importantă, că trebuia să ne cunoaştem. Deşi mi-era aproape imposibil, am fugit de la serviciu, cu gândul că nu voi putea sta până la capăt.

Am ajuns, alergată. Mereu mi-am zis că ar trebui să ţin seamă de evenimentele de genul să mă îmbrac şi eu ca o doamnă, dar nu ştiu cum nu îmi iese niciodată. Aşa că tot în shoes-i, vestă, tricou am descins, printre stimabilele şi elegantele doamne.

Pentru început ne împarte nişte chestionare. pesemne să cunoască mai bine copilul, zice mintea mea în gândul ei.

Ajung la întrebarea 3: din ce fel de familie face parte copilul: (a. normala, b. monoparentala, c. dezorganizată).

Iau foc instant, cu vâlvătăi până la tavan, de parcă ar fi turnat benzină peste mine. Zic: nu vă supăraţi, poate ne şi explicaţi înţelesurile celor trei tipuri de familie, că mie îmi scapă. Aaa, zice, dar e clar, normală e când sunt ambii părinţi, monoparentală, dacă unul din părinţi a murit sau e necunoscut, iar dezorganizată, când sunt despărţiţi.

Pfooooooooai. Adică, cum ar veni, io sunt dezorganizată. doamna din banca a doua, da, da, doamna director, aia cam dusă cu capul, cu barbatul alcoolic, de am aflat că o și bate, aia bifează la familie normală, iar eu la dezorganizată. Și astalaltă, din spatele meu, care are 34 de ani şi soţul ei 60, care oricum nu este în ţară nicio lună pe an, şi doamna, tot la normală se bifează. Iar eu, cum zic, la dezorganizată.

În mod normal aş fi făcut un scandal monstru. Le-aş fi explicat comuniştilor ălora că dezorganizate sunt mamele lor. Că nu poţi pune etichete şi arunca aşa cu cuvinte stigmat. Că dezorganizat te duce cu gândul la o mamă prostituată cu amant beţiv şi violent, care şi-a lăsat copiii la orfelinat. Dar nu aveam timp. şi mi s-a făcut şi foarte, foarte silă. o silă amestecată cu tristeţe. M-am uitat la mine, păi normal că sunt dezorganizată, ce, aşa arată o mamă organizată? Uite doamnele, pantofiorul cu toc, verigheta de aur şi inelul cu diamant strălucind pe degetul cu unghie falsă, părul tapat, sacoaşul de ştofă, gentuţa, tot absolut.

Nu am bifat nimic, pentru că nu mă recunoşteam în nimic.

Mă gândesc ca, pentru cazuri de genul, să îmi deschid o afacere, poate or mai fi doamne în situaţie, şi au nevoie. să închiriez soţi cu ziua, just for the ocasion. să putem bifa la normală, nu la dezorganizată.

Later edit: sigur,  afacerea se poate extinde. şi anunţul să sune: închiriem soţ cu ziua, numai pentru ocazii speciale. Mese in familie, nunţi, înmormântări, botezuri, revelion, crăciun, serbarea de sfârşit de an, etc., oriunde e mai bine să ai un soţ, ca să nu te faci de rahat.

 

Despre autor:

Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

  1. adelinailiescu 24 octombrie 2013 at 14:17 - Răspunde

    Astfel descoperim ca e importanta cantitatea, nu calitatea! Adica doi prosti dau mai bine decat un destept. Exact ca la votare…

  2. VreauUltimulLoc 24 octombrie 2013 at 19:37 - Răspunde

    Dezorganizati e aia de nu duce gunoiul… esti tu toanta.

    • tudy 27 octombrie 2013 at 10:06

      tu ai facut gramatica cu femeia de servici

    • Petronela Rotar 27 octombrie 2013 at 17:34

      voievodul vorbea asa in mod voit, era o licenta, fie-i iertata. 🙂

    • soniaa 17 noiembrie 2013 at 18:40

      serviciU!

    • petronela 17 noiembrie 2013 at 18:44

      exact asa am scris. serviciu.

    • brainiac dom 19 noiembrie 2013 at 17:16

      :)) nunu, commentul cu serviciu era pentru femeia de servici(u)!

  3. CalinC 24 octombrie 2013 at 21:55 - Răspunde

    de vreo doi ani caut vechile scrieri si nu mai stiu pe unde le-am pus. ca de pus, stiu ca le-am pus evident… bine. nu terminasem de citit cand trebuia, si mi s-a facut chef. dar, daca tu continui, nu le mai caut.

  4. alecs 25 octombrie 2013 at 10:59 - Răspunde

    sot de inchiriat ai zis?hmmm..pare ..tentant! 🙂 conteaza pe mine 😀

  5. tudy 27 octombrie 2013 at 10:14 - Răspunde

    Ăsta ar putea fi un şcenariu de Scurt Metraj, sa înveţe şi proştii/proastele ce înseamnă civilizaţie, bun simţ, demnitate şi multe altele.
    Felicitări Petronela, eşti o femeie superbă!

    • tudy 27 octombrie 2013 at 10:36

      Şi o scriitoare extraordinară, e a 3-a poveste pe care o citesc, şi după ce am încremenit la propriu la cea cu marea învoburată şi era aproape sa plâng după cea cu avalanşa, am râs copios la asta cu grădiniţa.

    • Petronela Rotar 27 octombrie 2013 at 17:33

      multumesc. ma inclin.

  6. ILUZIA 18 noiembrie 2013 at 09:45 - Răspunde

    Eu, in calitate de familie 4-parentalala (adica ambii fosti soti cu parteneri noi), la urmatoarea sedinta ma duceam la bratul unui malac genul halterofil-sofer de camion-tatuat model Alcatraz imbracat in vesta de piele ci tinte si ziceam ” buna ziua doamna invatatoare, el e tatal Andreei s-a intors ieri din Guantanamo si vrea sa ii explicati despre organizare”

    • petronela 18 noiembrie 2013 at 11:10

      hahaha. nu ar fi rau sa preluam modelul. 🙂

    • lucia 18 noiembrie 2013 at 17:10

      :))

  7. […] cu ta-su, aşa dezorganizaţi cum am fost, am rămas în nişte super-relaţii. Ne înţelegem infinit mai bine de când suntem […]

  8. amelia 12 decembrie 2013 at 15:01 - Răspunde

    Femeie draga, iarta-ma ca-ti spun asta asa de familiar, nu ma stii, nu te stiu, dar nu-mi pot lua ochii din blogul asta din secunda in care am dat accidental peste el.
    Esti atat de desteapta ca nu pot masura cantitatea.
    Sa-ti traiasca bigudiurile si sa fie sanatoase, am sa citesc din umbra, desi uneori e atat de trist… atat de trist…

    • petronela 12 decembrie 2013 at 16:05

      sunt pe dracu! :))
      mulţumesc tare de tot, să fie toată lumea sănătoasă, aşa aş vrea. Ai dreptate, uneori e trist. Vorba ungurului, viaţa e greu şi frumos, dar mai întîi greu. La mine a fost foarte mult greu dar acum e frumos. Poate că de asta scriu, să arăt că se poate. Că poţi fi ok după orice sfîşiere. Sper să mă creadă cât mai mulţi şi să găsească puterea pe care o au în ei. Îţi fac o mărturisire, să nu mai spui la nimeni: e şi mai trist decât atît, şi mai greu. O să scriu despre tot, la timpul potrivit. îţi mulţumesc, fă-te comodă şi rămâi, dacă îţi place la mine.

    • Dana 22 ianuarie 2015 at 23:34

      Imi place muuuult de tine si de felul in care scrii. In ultima vreme, ma regasesc de multe ori, in povestile tale. Am si eu, doua fetite (3 si 5 ani) si sunt in plin divort. Sufar enorm si mi se pare ca viata e nedrept sa fie asa de trista si de nedreapta, cu unii dintre noi. Sunt perfect de acord cu tine: nimic nu va mai fi la fel, dupa ce ma voi desparti de barbatul vietii mele si voi ramane singura, cu doi copii mici. Va fi cumplit de greu si parca imi vine sa zic: imi vreau viata inapoi, vreau sa ma trezeasca cineva, din cosmarul asta ! Poate ca voi mai fi ok, vreodata, (asa cum zici ca va fi), dar fericita pe deplin, sigur nu! 🙁

  9. […] doar am zis că nu mă mai duc la şedinţele cu părinţii. Dar când muţi copilul la liceu, te duci, cum nu te duci. Aşa că iar m-am dus. A venit cu mine […]

  10. din toate cat e un pic ? 18 ianuarie 2014 at 10:34 - Răspunde

    :)))) si iar :))))

  11. Bogdan Fottescu 18 ianuarie 2014 at 10:50 - Răspunde

    😀 Orice incercare de a te inregimenta e apriori sortita esecului 😀 😀 😀 …mai stiu eu unul ;)…avem viata grea …nu-i usor sa fi oaia, pardon lebada neagra…dar e misto, “Pour les connaisseurs” 😉

  12. jiji 18 ianuarie 2014 at 11:24 - Răspunde

    1- de ce nu-ti orientezi odraslele catre domeniul privat ?
    2- acolo poti face ce doresti cu gura -am inteles din ce spui ca o ai cam sloboda si nesatula!
    3- nu ti-ai mai pierde timpul tau pretios-ca oricum nu te ocupi cu nimic!-cu ‘ale scolii de stat ”
    4- ai deveni cea mai implinita creatura de pe pamant, ga-ran-tat(dar nu de…) !
    Vezi cate solutii ?Si doar ai „crapat” gurita ta pretioasa…
    Cenzurarea acestui comment ar induce si ideea de …lasitate ?!

    • petronela 18 ianuarie 2014 at 11:41

      eu nu cenzurez nimic, fiecare îşi asumă că ceea ce scrie spune mai mult despre el decît despre cel pe care îl insultă. 🙂 nu am să îţi răspund pe acelaşi ton, poţi să mă jigneşti oricît, tot numai gînduri bune vei primi de la mine. să ai o zi frumoasă.
      PS- de acolo din Germania de unde scrii, s-o fi văzînd altfel sistemul de stat, totuşi. altfel, primesc lectii despre lasitate si curaj de la oameni care isi asuma identitatea, nu scriu anonim. 🙂

  13. Ella 27 aprilie 2014 at 00:05 - Răspunde

    mentalitate comunista si mai era treaba cu sa completam unde lucreaza parintii ca sa stie si doamna pe ce finante se poate baza in caz de fondul clasei, siuatii de corigente, 1, 8 martie etc.
    dar cea mica nu era totusi mai mare? acum citesc ca i-a fost schimbata invatatoarea, deci nu e mai mare de 10 anisori? hm.

    • Petronela 27 aprilie 2014 at 09:42

      păi atunci era în generală când am scris textul ăsta. acum e la gimnaziu. are 13 ani.

  14. dana 16 mai 2014 at 21:41 - Răspunde

    esti minunata! ai un stil aparte. mi-ai aplificat starea de bine …care de altfel nu ma ocoleste niciodata. am ras cu lacrimi…sa te loveasca succesul mai mult de cat poti duce ca ai un real talent si asa sa ne bucuri si sa ne incanti in toata nemurirea ta. 🙂

    • Petronela 17 mai 2014 at 10:14

      haha, pseudonemurirea, că mi-am consumat hăhăăă din ea! mulţumesc mult!

  15. O admiratoare 23 februarie 2018 at 00:14 - Răspunde

    esti savuroasa 😀

    si pe mine ma irita tot felul de etichete din astea idioate lipite de idioti

    si cand te gandesti ca astea vin de la cei care, chipurile, ar trebui sa te educe…
    la asa profesori, ce pretentii sa mai avem de la copii?
    da’ oricum, in pofida profesorilor de genul, cei din generatia tanara in majoritatea sa par a fi mai deschisi la minte, mai frumosi, mai liberi in cap…si bravo lor!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: