Zilele astea am ajuns, fortuit, într-un mare cimitir și am rămas perplexă. Mi-a fost limpede că un nou trend face ravagii printre monumentele funerare și mi s-a zburlit părul pe ceafă la gîndul că aș putea să mă obosesc sub o asemenea nenorocire, că de odihnit nu poate fi vorba în asemenea circumstanțe.
Pasămite aparținătorii, trecuți de un fior artistico-mistic, după ce dă omul colțul liniștit, îi rădică monument de marmoră neagră, lucioasă precum ochiul dracului și încondeiată cu chipul răposatului, scluptat, să fie ca o icoană, așa, mamă. De s-a umplut țintirimul de portrete scluptate în marmoră din asta, care mai și seamănă între ele picătură, de nu știi care e defunctul și care e defuncta.
Săracii morți. Ei sigur nu au avut nicio vină. Au crăpat ca tot omul și s-au trezit monumentați ca neomul.
Sau poți păți precum Aristița, infidela, (tot brașoveancă de-a noastră) căreia soțul i-a ridicat monument obscen după ce o iertase o dată că a găsit-o în pat cu amantul, ofițer din aceeași garnizoană, dar nu a mai putut-o ierta cînd a murit în accident de automobil cu alt bărbat. Monumentul – două picioare marmoreene larg desfăcute, cu cîte un falus la fiecare membru (sic!) a fost dărîmat prin 85, cînd un cadru de partid nu a suportat învecinarea cu luxura moartă, dar totuși vie, a Aristiței.
Las că nici viluțele alea de termopan de acum vreo zece ani, care împînziseră cimitirele ca fungii nu erau combinație. Își făceau barosanii, să aibă și cînd trec la ăi drepți unde își hodini scheletul în condiții de lux, nu ca fraierii, în lut și tină. Că și în moarte e ca și în viață. Scoșii stau la penthouse, ciumpalacii la chirpici. Dacă îți permiți, dai o șpagă la intrarea în Rai, precum i-ai dat popii la înmormîntare, și primești un loc la lojă, pe norișorul roz ciclamen, cu îngerese cu țîțe mari și costum lycra.
Acum, plimbîndu-mă eu îngrozită printre portretele scluptate și diferite alte monumente impunătoare, m-a luat pe șira spinării o groază. Mi-am amintit de mormîntul kitschos dar scump al răposatului, pe care abia îl pot privi cînd merg la el, din marmură neagră cu raze, desigur, pe care au incrustat niște versuri nepotrivite și nereușite din adolescența lui. Cumplit să îți dormi eternitatea sub așa ceva!
Așa că vă spui de pe acum, cu limbă de viață, nu de moarte, să nu care cumva să vă-mpingă necuratul să mă zidiți – nu treaptă ca pe Flaubert – ci sub vreo monstruoșenie din asta, împănată și împopoțonată, că viu după voi în chip de strigoi și vă fac să pățiți penis captivus la drum de seară! Niciodată nu e prea devreme să anunți răspicat că nu ai dori să dai ortul niciunui popă.
Pe mine să mă ardeți și să mă risipiți. Mă risipiți, oricum. Peste mare și peste cîmpuri, primăvara, în cele patru zări. Să mă amestec cu polenul și florile de măr și cu peștii și algele. Numai să vă asigurați că sunt moartă de-a binelea înainte să îmi dați foc, rogu-vă. Că dacă nu, iar vin în chip de strigoi peste voi.
Nu-mi aduceți popi sforăitori la cap, să vă facă de bani și pe mine de cap. Nu vreau jelanii, plînsete și zdroabă. Pomeni, colive și coroane cu flori. Florile le vreau vie. Acum, cît mă pot bucura de ele. Iar la colivă am alergie mentală. Zîmbiți-mi cînd m-oi duce, că am plîns eu destul.
Și nu vă bateți joc de decedată!
(foto: piatasfatului.ro)
Of…parca-mi citesti prin suflet 🙂 …
Cum ar veni zambiti-ma, nu ma jeliti.
Cat adevar..
Chiar eram curioasă dacă monumentul funerar e real :))
mais oui. este real. a fost.
Pare o făcătură în Photoshop. De este adevărat, mai curvă a fost/este soțul încornorat. Parcă nu i-a ajuns că a murit gagica-sa în accident…
Poți să postezi ceva referințe ? De unde ai luat poza?
scrie jos de unde. nu e facatura, am facut stiri despre asta, ani in urma.
Eu nu cred că morţilor le mai pasă. Indiferent ce piatră stă la căpătâi, trupul lor tot amestecat cu pământul este, iar sufletul e liber. Mie îmi place să mă gândesc că unii se distrează copios citindu-şi propriile epitafuri.
ca si io vreau ca sa fiu imprastiata in mare 😀 sh’apai sa fie un chef
Valeu !
Sunt perfect de acord cu tine!!
Primesc pe mail atentionari cand postezi ceva nou. Si, uneori, răspund, dacă nu e prea mare supararea. Despre cimitire, o amintire: Am citit Dama cu camelii, adolescent fiind. De atunci, ma bantuie povestea ei. In urma cu niște ani am fost la Paris, impreuna cu a doua sotie. Am vizitat si Montmarte. Morminte maiestuase: Berlioz, Zola, Dalida (acoperit cu mii de flori proaspete, luna mai, comemorare). Pe o micuta alee, un mic mormant. Scria pe el Alphoncine du Plesis, Dama cu camelii, 1823. Nu știam ca aceasta tânara nefericita a existat cu adevarat. De atunci am inceput sa frecventez prostituate,… Citește mai mult
Sunt precisă ca marmota că nu revin asupra la nimic. De ce aş reveni? Eu nu m-am luat în serios niciodată şi nici nu o voi face. Am oroare de oamenii care o fac, care se iau pe sine în serios. Şi mă oripilează gîndul că ar putea să mă ia în serios oamenii după moarte. Pelerinaj la mormînt mi-ar mai lipsi, ahahahah! Şi un epitaf: pe moarta asta scrie că e vie!
oroarea de mine
ororul
mos’to pe gheata
interesant ca vine asta acum
recent, cand am cunoscut-o pe crina veres, pe langa faptul ca mi-a devenit instant friend forever (da’ rau), era ceva care ma raca-saca-ia si nu stiam ce-i
relaxarea asta
nu din zen, din altceva (zenu-i mai zuz, pe ztanga)
o fi masculul care tre sa se-ncoarde pt a oferi protectie, chestii, hm
dunno, gotta work on that
scoatem morcovuuuuuuuuuuuuuu
imi spune o voce feminina ca tre sa precizez : da, stiu sa folosesc incordarea corect in fraza (cica lumea e pruasta si are tendinta sa ii creada si pe ceilalti la fel. o fi , mna, am precizat)
Mda. Cam asa ziceam si io, ca mai bine imprastiat in cele 4 zari decat dat mancarica la viermisori.
PeSeu: Pacat de mandrete de monument…
Inteleg ca ai fost norocoasa ca ai juns intr-un cimitir? Pentru ca fortuit = norocos 😉
Spune-mi că glumeşti, te rog! Că nu faci parte dintre cei care cred că fortuit vine de la fortuna, futu-i şi că spui asta la mişto, cînd de fapt ştii că înseamnă inopinat, întîmplător, sau măcar să foloseşti dexul la nevoie…
Uof, de ce pierd oamenii mereu nişte ocazii excelente de a-şi ţine gura?
Trebuie sa recunosti, doamna, ca omul e original. Majoritatea cred ca fortuit vine de la a forta. Asta a venit cu ceva nou.
Cred ca fetele tale si-ar dori sa aiba un loc unde sa te stie. Nu te da risipita detot. Mai lasa-le si lor, cate un fir din tine.
Şi eu care credeam că fortuit reprezintă acţiunea de a face forturi.
Fortuit nu vine de la fortuna. Fortuna e o cafea mai eftina, 1 fel de nechezol…
buna intrebare…
Imi place sa ma plimb pin cimitire. Pin vara, am traversat cimitiru pe diagonala pe la 1 noaptea ca sa azung mai repedea acasa. Era unu care bocea la un mormant. Mam departat la o distanta ca sa nu fiu inoportun si, dupa ce sia sters mucii si a tras o dusca dintrun pet la doi juma cu bere, lam intrebat pe cine jelea. A zis ca pe tacsu, mia cerut o tigare si a plecat. In urma lui, mam uitat pe crucea lu tacsu. Anul nasterii 1924, anul mortii 1971. Asta da fiu care a tinut la tacsu daca… Citește mai mult
Fortuit conform decsului e atuncea cand vii de la amanta si nevasta vrea si ea babardeala. Tre sa te supui, ca alminterea isi da sama. Asta e fortuit….
Io as vrea sa traesc vesnic, ca pe lumea alanta nu ne mai babardim, nu mai bem votchii, nu mai pocnim nevestele….
:))))))
pana una alta io ma duc la chef chiar acuma :)))
ne asteapta pizze si vin si voie buna macsim
Parca imi citesti in suflet .. scria cineva mai sus. Pai … la fel si mine ! Stii cine are nevoie de morminte ? Cei ramasi in viata, mortului nici ca nu-i pasa. Amin 😛 . Fac o paranteza : tatal meu a murit acum vreo 2 luni. Nici eu nici fratele meu nu ne-am inteles prea bine cu el, cu toate acestea in ultimii ani am devenit ceva mai apropiati. Isi cumparase deja loc in cimitir si cruce, stiind ca va muri (cancer). Dupa ce a murit, fratele meu a mers la sculptor si a insistat ca pe cruce… Citește mai mult
Errata corrige : „Pai .. la fel si mie !”
scrii fain…toata viata am cautat sa cunosc personal oameni ca tine, dar n-am avut parte decat de idioti, inculti, scrobiti si falsi…
Salut, Am revenit dupa ce mai cam taiat la replay-ul de la primul comentariu al meu. Erau niste pareri in general fata de carne si spirit nu faceam referiri strict la persoana ta. Tocmai de aceea ,ca sa te cunosc mai bine, te intreb direct daca in opinia ta existenta unei persoane se opreste la ultima suflare sau continua conform religiilor lumii intr-o alta stare. Intrebarea si curiozitatea vine dupa ce am simtit din postarile tale ca esti foarte ancorata in realitatile vietii si nu as vrea sa trag concluzii pripite. Voiam sa stiu daca cuvintele sacru, nivel spiritual, spirit,… Citește mai mult
sigur ca au insemnatate. 🙂
Este testamentul tau funeral ? pari tinara pentru asa ceva … poate mai faci citeva 🙂 pina se ingroasa gluma … interesant subiectul, specific romanesc (anomalia descoperita) si nu numai ca unul de blog. Te atrag cimitirele ? eu unul pe cel vesel de la sapinta as vrea sa il vad o data. clar memento mori sau faptul ca inbatrinim e bine sa ni-l amintim din timp in timp , sa asa se mai relativeaza unele intimplari in viata … Despre fobia arsului de viu am mai auzit-o de la cineva cunoscut … sau cea cu ingropatul… mhh orice e… Citește mai mult
Nu e vorba daca mortii vad ce le-ai pus la capatai, sau daca le mai pasa sau nu de ce spun cei vii de ei… e vorba despre cum ni-i amintim. In realitatea noastra amintirea este existenta lor. Daca nenea asta i-a pus la capatai falusuri… atata a inteles si cu asta si-a ocupat toata viata… cu cine il inseala nevasta! Pai ori o lasi sa mearga cu cine se f…e ori o accepti si taci. Acuma el a fost „tare” ca se razbuna dupa ce dansa era moarta… sa o vada toata lumea. Pai in realitate „stie satul si… Citește mai mult
Bag de seama ca pe blogu asta sunt multi care mai opresc si in alte gari de cat cea de destinatie…
Valeu, dnu Topper, la mine va referiti ?………….. Dna Petronela, am citit in Click carei ziaru mieu de suflet ca, Bianca lu Bote, lu ala dela meteo, etc., sia deschis 1 magazin de aine la mana intai. Pe mine nu ma intere, penca io ma imbrac dela secandhend si ma dezbrac cand fac bae si cand ma scuzati expresia…
Dra Uc, terminatio cu pizzele ca va ingrasati ! Io vreau sa va stiu can poza a din Grecia unde ati facut plaje la nudistii cei dezbracati. Io in casa stau toples, dna Petronela. Mam tuns pe peprt, pe spate si pe picioare ca numi mai dadeau astia dela primarie ajutor pentru incalzire…
ce idee buna, Raj! incerc si eu!
Erata: pept, nu peprt. Tutz tasta matii si inchinarea cui teo facut de calculator !
Dna Petronela, da undei monumentu cu tipa rascacarata ? E bunaciune rau…
nu mai e, Raj, era la cimitirul municipal din Brasov.
N-am mai apucat de mult sa citesc si am dat direct pe postarea asta cu atitea comentarii. Poza zici ca-i de la Bollywood, nu credeam ca-i din orasul natal. Astea- s subiectele care atita uominii: sex si moarte.
Bravo Petro esti inepuizabila. Si Raj vad ca a devenit un clasic care da coloare.
deci Raj este demential !:):):)
oh, yeah!
Statuea aia sigur are curu si tatele tari. Fleru nu ma insala…
RAJ te iubesc sa-nebunesc!! :)))))
P.S.: Doamna va citesc cu drag de foarte mult timp,tocmai ce am comandat cartile dvs si amantii corinei 🙂
Nu credeam sa rad atat, pe un asa subiect. Asa comentarii nu gasesti in tot netul :))))
Ce chestie,trestie,las omul, a iertat-o o data,a doua oara ,si-a asteptat sa moara sa-i ,,zica,,-n piatra ce crede desprte ea! 😀 A drac’…
Petro, esti geniala!! 🙂
si sa stii ca dac-as putea, ultimul paragraf, l-as lasa ca testament. pana mea, si-asa nu primesc flori..poate acu’ s-ar simti unii.. 😛
pana si la subiecte din astea ma faci sa rad in hohote. :))
gand la gand, iar. si eu imi doresc acelasi lucru. sa nu fiu transformata intr-un loc si o obligatie, la care sa se tot vina si sa se tot aruce bani aiurea. sa fiu libera si sa daruiesc libertate (cum incercam si in viata).