delete

50

Adevărul e că am chef să dispar. M-am trezit de dimineață cu senzația asta acută, că aș vrea să dispar. Să șterg tot, blog, cont de facebook, mail, tot, tot. O cunosc foarte bine. Am mai făcut asta. Am mai ucis vreo trei bloguri. Anonime, ce e drept, mult mai puțin citite, dar le-am ucis. Am dat cu un singur click delete. Și nu a mai rămas decît un URL gol, care spune: the authors have deleted their blog. Așa că nu pot garanta că în vreo dimineață nu veți găsi acest mesaj rînjindu-și fasolea. Fiindcă am chef să dispar.

Și să scriu doar pentru cărți. Pe care le veți citi sau nu, după chef. Sau să scriu doar pentru mine.

Sunt obosită. Și încep să nu îmi mai aparțin.

Port în mine tăceri ample și nu am ce face cu ele. Mi-e teamă că vor putrezi.

Dar asta e doar o zi cu ploaie, care urmează unei alte zile cu ploaie și care va fi urmată de încă o zi cu ploaie.

Am auzit că, totuși, ar fi vară în Siam.

Articolul anteriorinfinita tristeza
Articolul următorinterviul din NYM
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

50 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
andree
andree
18 iunie 2014 11:04

mai ai putin , si gata, nu renunta acum, ::::))))

adraianalaura
adraianalaura
18 iunie 2014 11:11

Petro este doar un moment, nu abdica, tu esti o luptatoare, o invingatoare.
Intr-adevar vin si astfel de momente, dar rolul nostru a celor carora le-ai castigat increderea si te adora si te iubesc este de a te sustine si de a-ti da un nou suflu si noi aripi. Asa ca nu vrem, nu vreau sa dispari nici de pe facebuc, nici de pe blog de nicaieri, te iubim si te vrem aici :*:* domnita ne auzi? 🙂

ILUZIA
18 iunie 2014 11:30

da ce crezi ca esti de capul tau? daca vrei sa pleci in munti cu partizanii e treaba ta, nu ne intereseaza nici nu iti ducem dorul daca vrei sa stii ! dar scriitura e a poporului! a urmasilor urmasilor nostri ! clar????

Radu Leb
18 iunie 2014 11:32

Ar trebui să te gândeşti la cei care vor veni şi vor găsi:”the authors have deleted their blog”. Vor fi, cu siguranţă, dezamăgiţi. Unii chiar găsesc aici un ajutor. Personal, mi-a plăcut mult când ai scris despre atacurile de panică. M-a ajutat să înţeleg că nu sunt singur.
Egoismul trebuie lăsat în voia lui seara, înainte de culcare când eşti cu tine însuţi., aşa cred. În rest, trăim printre oameni, Ar fi păcat să… 🙂

Laura Muresanu
Laura Muresanu
18 iunie 2014 11:40

ma gandeam zilele astea cat mai poti sprinta. era cumva firesc sa te intorci si catre tine. si sa-ti imbratisezi tacerile ample. nu stiu sa-ti dau vreo sugestie. oricum nu asta vrei si e normal sa fie asa. dar eu m-am scos, ca te stiu de undeva…undeva unde am mancat humus si mi-ai spus ca si tie iti plac maslinele. si mi-ai dat voie sa te gasesc si altunedva decat aici. daca vrei, putem sa plangem putin impreuna. nici eu nu prea stiu ce sa fac cu tacreile mele. ok, pot sa plang doar eu. tu poti sa dai delete.… Citește mai mult

Gabi
Gabi
18 iunie 2014 12:05

un dedicatz ptr tine (si obsesie muzicala ptr mine):
https://www.youtube.com/watch?v=ZWcc5VJiRVA

MIKI
MIKI
18 iunie 2014 13:03

…daca tot te stiu de undeva, as vrea sa te regasesc mereu ‘undeva’…tacerile mele atat de asemanatoare cu tacerile tale…’ma agat’ de blogul tau…in fiecare zi…cum ai putea sa dispari?

Delia S
Delia S
18 iunie 2014 14:06

Nu uita, desi eu si multi altii te citim cu pasiune, nimeni nu spune ca trebuie sa atingi blogul public in fiecare zi. Nu ‘trebuie’ nimic. Multi dintre noi, cu mine cu tot, au offline N jurnale (schizofrenie sa fie?) in care scriu doar din cand in cand. Poate si acest abstract ‘trebuie’ este o sursa de stres, cine stie..Desi una e cartea publicata si alta blogul si desi nu ‘trebuie’ nimic… militez insa ca arhiva de aici merita sa ramana publica! 🙂 Cand spunem ‘O cunosc de undeva’ , vrem sa putem da si acest link. Ca sa fie… Citește mai mult

Ram
Ram
18 iunie 2014 14:07

Asa ca de la o IT-sta la o artista…Deprimarea ta apare ca urmare a sensibilitatii si profunzimii in care gandesti.Sunt studii care arata ca deprimarea face sa creasca creativitatea….deci, tine-o tot asa:)…Dar tu poti alege…daca intelegi ce vreau sa spun. Poti alege sa stergi blogul, dar pls, fa un back-up pt momentele in care-ti va parea rau. Vreau doar sa-ti spun doar ca te citesc de ceva timp si ca-mi place enorm felul in care scrii.

Laura Driha
18 iunie 2014 14:30

Inainte sa te „stiu de undeva” te-am stiut de aici. Aici te-am cunoscut prima data si cred ca de aici te stie mai multa lume. Pentru ca vremurile trimit tinerii mai des pe bloguri decat in librarii. Vor intra si acolo sa cumpere randuri faine de pastrat in colectia personala, dar se vor indragosti mai intai aici. Te rog, nu sterge nimic. Mai ales ca n-ai publicat inca tot ce e aici si ramane dialogul ala fain pe care nu-l putem avea pe paginile cartii. Unde ti-as mai scrie, cate cutii postale iti vor trebui ca sa ne raspunzi tuturor?… Citește mai mult

Sirenna
Sirenna
18 iunie 2014 14:33

Ma asteptam.
Numai ca azi nu mai ai cum. Ti-ai ucis anonimatul,ca,pe vremuri,blogurile. (Doar 3?eu zic c-au fost mai multe)
Mult succès!

Dan
Dan
18 iunie 2014 15:13

Neee, nu faci tu asta, ai prea mult bun simt. Frumoasa si sugestiva poza. 🙂
Ce vrei, sa umblam haotic prin librarii sa intrebam daca Petronela a mai scos ceva?

Diana
18 iunie 2014 15:22

Ei bine, eu tocmai ti-am descoperit blogul, si, cu toate ca e primul lucru pe care il citesc aici, as fi dezamagita sa ma intorc maine si sa vad ca nu mai e nimic.
Uimitor cum oamenii devin interesati de tine doar prin cateva cuvinte, si ar vrea sa aiba timp sa te descopere tot din cauza asta, nu?

crista
crista
18 iunie 2014 15:45

Un mare filozof ardea cite o scriere de a lui in fiecare noapte de Craciun. Simtea in acest gest un fel de purificare, de curatenie intelectuala si spirituala si o facea fara nici un regret. Continuind sa scrie si sa filozofeze dupa o vidanja necesara, un purgatoriu ce reseteaza fiinta care naste fiinta noua. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani. Fa ce si cum simti, conditionari nu mai sunt, porneste de la inceput caci nimic nu-l poate concura. ai timp…aproape 1000 de ani.

Iulia
Iulia
18 iunie 2014 16:12

tu vrei sa-ti bati joc de cafeaua mea, si sa ramana nebauta. Hmm, n-am facut nimic rau sa merit asta :)) Or sa te caute producatorii sa stii, si sa-ti ceara socoteala, ziceai ca esti rupta-n cur, deci zic sa stai acolo ca n-ai de unde plati producatia alora nevanduta, ca unu ca mine a reuntat…fara voia lui, dar nu mai aluneca cafeaua… fara povesti 🙂 Bacovia a mers inainte, si cate zile cu ploaie o fi avut. Hai ca trimit din Dallas soare cat vrei, doar lasa mana sa mearga singura, si tu… cu ganduri la o vara greceasca… Citește mai mult

Mircea
Mircea
18 iunie 2014 17:23

toate se intampla atunci cand trebuie. uneori am stat contra valului pana am inteles ca asa trebuia sa schimb. am un prieten ce imi repeta cu insistenta sa aflu cine sunt. cine sunt? cand voi afla voi cunoaste si ce vreau.pentru aceasta poate e bine daca ai putea sa faci un pas inapoi sa privesti de acolo la tine. si sa te intelegi. atunci .
poate ai dat deja delete. si deja stii ceea ce vrei. tacerea e buna pentru a te cunoaste. multumesc pentru ce am citit deja.

Delia S
Delia S
18 iunie 2014 18:29
Reply to  Mircea

Mare adevar graiesti! Cine a trait-o pe pielea lui intelege cel mai bine.. 🙂

Mircea
Mircea
20 iunie 2014 21:27
Reply to  Delia S

eu încă nu am trăit-o. tot caut să găsesc răspunsul. ai râde dacă ai știi câte am încercat. poate voi afla

Olimpia
Olimpia
18 iunie 2014 17:34

Fugi la o shaorma 🙂 si lasa-i naibii de invidiosi! Da, te vor critica din cand in cand dar cei care te plac sunt mai multi (si mai inteligenti).

Dan Popescu
Dan Popescu
18 iunie 2014 20:57

Pe tron Ella,e cazul sa ramai pe tronul iubirii si aprecierii publice desi stiu ca asta poate si durea si timpul pe care il petreci aici il furi poate fetelor tale.Nu sterge nimic,e mult prea valoros totul .Daca esti obosita si nu ai chef ,pur si simplu ia-ti o vacanta.Departe de lumea dezlantuita undeva unde sa fi tu cu marea cu soarele si cu linistea din jur.De ce nu poate alaturi de persoane dragi tie.Iti vei reincarca astfel bateriile .Iti doresc om frumos ce imi doresc si mie.Dumnezeu sa te ajute in tot si oricum multumim pentru tot ce ai… Citește mai mult

Vladi
Vladi
19 iunie 2014 01:33

Nu-ti mai aparti demult… Accepti, sau nu… E alegerea ta …

badoiu valentin
19 iunie 2014 10:12

Vreme trece, vreme vine 🙂

alunelu
alunelu
19 iunie 2014 14:05

Sa postezi si sa raspunzi zilnic este un efort deosebit pentru care te admir. Saturatia e normala, chiar cind faci ceva ce-ti place exista momente cind ti-ajunge pina-n git…dar trece.
Ploile-s de vina asa ca mai rabda un pic, o sa iasa si soarele (pe strada ta).

bogdan
bogdan
19 iunie 2014 17:09

cine se sterge e fericit- nu mai stie nimeni si nimic despre el, nu da socoteala nimanui, e liber.

Monica
Monica
19 iunie 2014 19:39

Nu stiu ce sa spun. Fa cum simti. Eu abia te-am descoperit. Am si eu dilema mea: cum sa duci dorul unei scriituri abia descoperite?… (Poate randurile-ti se asternursera mai de mai demult in mine. )

Monica
Monica
19 iunie 2014 19:44

(Tot io). Am o „medicatie” : te rog asculta, daca ai timp si chef, „Wear the sunscreen”. Suna absurd, dar e un pic mai mult de atat. Daca ai ascultat-o, zi-mi si mie oarece dupa aceea. Pana una-alta, wear the sunscreen…

Tudor
Tudor
19 iunie 2014 21:15

Sterge tot, mereu pierd minute cu cititul blogului:) te regăsim oricum cand te reapuci 😉

Alin
Alin
20 iunie 2014 08:18

pai ne seduci si apoi ne abandonezi, cheri, se poate?
stiu ca e greu sa te faci iubita de toti, nu te mai apleca la fiecare. de ce sa platim asa aspru pentru succesul tau rasunator, mai bine ramaneai la cei addicted de acu cativa ani 🙂

bogdan
bogdan
21 iunie 2014 23:51

Mi-am dat delete. Si-am disparut. De atunci imi tot trece, … si iar apar.
Culmea e ca-mi place de fiecare data!

Raul
Raul
24 iunie 2014 03:37

Imi plac frazele pe care le folosesti pentru a te exprima,senzatii,trairi de moment si restul. Eu mor in interior,simt cum mor fara a putea face nimic. Doamne ajuta :)!

Albertina R.
Albertina R.
3 iulie 2014 23:27

Dar cu textele din blogurile anterioare ce s-a întâmplat?

ionela
ionela
24 februarie 2015 23:14

Ma bucur ca nu ai ales butonul „delete” si nu a avut si acest blog soarta celorlalte 3 🙂 , altfel cum ma mai indragosteam eu de ce scrii? 😉 Ca nu mi se intampla sa citesc blog-uri, dar pe tine imi place „sa te citesc” poate la fel de mult pe cat iti place tie sa scrii 🙂

ionela
ionela
24 februarie 2015 23:59
Reply to  Petronela

Poti sa-l stergi, sa retragi cărtile din librarii, dar ce faci cu cele care deja au ajuns în casele, sufletul si mintea oamenilor? Si nu sunt tocmai putini

ionela
ionela
25 februarie 2015 00:02
Reply to  Petronela

Poti sa-l stergi, sa retragi cărtile din librarii, dar ce faci cu cele care deja au ajuns în casele, sufletul si mintea oamenilor? Si nu sunt tocmai putini

O admiratoare
O admiratoare
15 martie 2018 15:59

vezi, vezi, stiam ca nu degeaba mi-e frica, ca nu o sa apuc sa-ti citesc blogul inainte sa dispara. iar tu nu si nu. :)) mai stii ce nebunie te apuca in vreo zi cu ploaie? nu-mi poate garanta nimeni ca n-o sa te delete-zi. mi s-au mai delete-at oame la viata mea si n-a fost placut. atac de panica ma faci! sa vina soare, na! si sa nu mai plece!