de deșteaptă, sunt frumoasă

12

Fericită că am terminat lucrul la carte și am trimis manuscrisul către redactare și tipărire, aseară m-am dus să-l întîlnesc pe criticul Alex Ștefănescu care își lansa două cărți la Brașov. Domnului Ștefănescu îi scrisesem la un moment dat, mai demult, însă cum nu îmi răspunsese, am rămas cu convingerea fermă că habar nu are cine sunt. Dacă tot mă duceam, fostul meu soț, ăla bun, tatăl bigudiului mic și șef la serviciu dar doar acolo, a zis să nu scape ocazia și mi-a plantat și un microfon în mînă, să îl intervievez pe maestru. Așa că m-am apropiat sfielnic de omul pe care îl suna Nichita și am dat să mă prezint. Iar el, în gura mare, nu numai că m-a recunoscut și știa cine sunt, dar i-a mai spus unui interlocutor cu care se întreținea că sunt o femeie periculoasă, că sunt frumoasă, deșteaptă și dezinhibată. Să îmi cadă microfonul pe jos. Apoi s-a apropiat Stelian Țurlea, care m-a felicitat pentru carte și mi-a zis să urmăresc suplimentul de cultură unde scrie, că va publica o cronicuță a cărții mele. Pe exterior îmi tremura microfonul, pe interior mă făcusem mică și executam dansul bucuriei.

Întîlnirea cu Alex Ștefănescu a fost memorabilă. Omul are un umor teribil, iar istoriile sale cu scriitori celebri, povestite în cartea Un scriitor, doi scriitori, sunt delicioase. Genul meu de umor. O să vă povestesc doar una la care am rîs copios. Imaginați-vi-i pe Alex Ștefănescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Nicolae Manolescu jucînd un joc cu bile (petanque) pe plajă la Neptun, în fața Vilei Scriitorilor. Și, în timp ce aruncau ei bile de metal în nisip, un bătrîn arțăgos, care în mod evident nu știa cine sunt cei patru, se apropie și îi apostrofează cu mîinile în șold: nu vă e rușine, oameni în toată firea jucați jocul ăsta stupid, în loc să puneți și voi mîna pe o carte!?

La final, Alex Ștefănescu, cu același umor, sper, mi-a scris pe carte: pentru Petronela Rotar, care este mai frumoasă decît această carte. Acum, am stat eu, m-am răsucit, m-am întrebat ce a vrut să spună criticul. Dar aseară m-am culcat liniștită. Dacă autorul Istoriei Literaturii Române Contemporane mi-a zis că sunt frumoasă, atunci indubitabil sunt deșteaptă și talentată!

Alex Ștefănescu nu a observat mesajul de pe tricoul meu, parcă luat înadins: beauty fades, brains are forever

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

12 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Laura Driha
23 septembrie 2014 12:08

A ramas surprins si dansul, probabil, ca noi toti care te-am cunoscut dupa blog de altfel, ca esti mai frumoasa in realitate decat in poze si mai desteapta negresit decat poate cuprinde o carte.
Si-n carte se vede clar ca esti frumoasa – pe interior mai ales, fara poze. Daca a prins asta inainte sa te cunoasca nu putea sa faca altceva decat sa o confirme out loud!
Ce te miri, om frumos?

CeLina
CeLina
23 septembrie 2014 14:18

Felicitari!!! Bravo tie! este munca ta si meriti din plin sa te bucuri de rezultate, deci, in loc sa te critici atat de dur, mai bine ai da crezare majoritatii, care te sustine si te apreciaza. Mult succes in continuare si cat mai multe zile ca acestea, pline de bucurii! Stii foarte bine ca nimic nu este la voia intamplarii 🙂

3.14...
3.14...
23 septembrie 2014 14:58

Modestia si pesimismul se pot intretine reciproc (cu un „mic” ajutor intern) si totusi e o mare placere sa fii „contrazis” de o persoana deosebita, o personalitate.

Nuta Istrate Gangan
23 septembrie 2014 15:22

esti esti si esti 🙂
Bafta in continuare, Petronela:)

Mihai
Mihai
23 septembrie 2014 20:43

nu doar frumusetea e trecatoare sa stii.
si mintea se mai toceste cu varsta , de multe ori.
insa ce creeaza cand e in plina forma , poate fi intr-adevar nemuritor. 😉

diana
diana
24 septembrie 2014 01:47

eu in locul tau as fi tare mandra de mine! te cunosc doar din ce te-am citit aici pe blog, dar vreau sa iti zic ca esti o mama foarte misto! felicitari pentru carti si continua sa zici ca tare bine zici.

matussa
matussa
24 septembrie 2014 16:15

super! a existat, exista si un fost sot bun…nu inteleg…de ce singura daca exista chiar si fost…daca se poate lua inainte, nu merge si inapoi?! mai cu seama ca sefia se termina la fabrica, birou…aicia… cam suprarealist. D-nul Stefanescu e referinta, in plus, fort simpatic. Il stiu mai de tinar, de pe vremea Cenaclului 19 cu regretatii Musina si Angela Nache, cind venea sa ne incurajeze generos pe multi dintre noi, cei perindati pe acolo. Vremurile erau tulburi, traiam in tara puscarie a lu’ Ceasca si cu toate astea eram atit de… liberi, de indrazneti, de creativi. In momentul acela,… Citește mai mult

matussa
matussa
24 septembrie 2014 23:46

acuma m-am linistit!
bafta!

O admiratoare
O admiratoare
19 martie 2018 10:16

esti! :X