de ce nu mă uit la game of thrones

29

Io nu văzusem niciun episod din Game of Thrones, exact ca în meme-ul ăsta de circulă pe net.

Că nu m-a atras niciodată prea tare genul. Dar am devenit curioasă, de cînd cu isteria asta. Așa că văzui două, alea în care muri Ion Omăt și unul în care era spînzurată o fetiță sub ochii părinților, în detalii oripilante, și mă lămurii. Nu s-a schimbat nimic, înainte omul se ducea să stea în tribune să vadă violență și sînge și moarte de dragul entertaimentului, acum se uită la serialul ăsta. Dați-i pîine și circ. Circul să fie neapărat cu multă violență, să uite ce viață de vierme duce, de fapt.

M-am gîndit la istoricul gustului omului pentru sînge. Undeva în anii 300 ÎH, stăpînii Romei aruncau în arene primii gladiatori și luau ființă cele mai violente, crude și sîngeroase jocuri din lume, care au consumat, vreme de peste șase secole, oameni și animale laolaltă într-un masacru de proporțiile unor genocide, în scopul de a satisface pofta bolnavă a spectatorilor excitați de mirosul valurilor de sînge care inundau arenele și de puterea morbidă de a decide asupra vieții cuiva. Dintr-o anume perspectivă, nu s-a schimbat mare lucru. Există încă locuri în lume unde este legal să privești masacre așa cum sunt corridele, de exemplu. Iar acolo unde nu, există Game of Thrones-uri.

Din poziția unui om căruia violența, vederea sîngelui și suferinței, îi fac rău la modul cel mai fizic cu putință, am întrebat și am citit și studiat motivațiile psihologice ale apetenței pentru ele. Unii psihiatri spun că e vorba de un tip de sadism care apare pe fondul unor complexe de inferioritate. Pentru Rene Girard ar exista ”o legatură între formele rituale și tendința universală a oamenilor de a-și transforma angoasele și conflictele asupra unor victime arbitrare”. Și ce formă mai la îndemînă de a-ți transforma angoasele și conflictele decît consumînd violență virtuală?

Sigur, industria filmului a transformat violența în divertisment, am pierdut capacitatea de a o percepe la adevărata-i grozăvie, suntem imunizați, dependentizați și vrem tot mai mult. Și, probabil, există în noi o genă a violenței care a supraviețuit evoluției încă de la Cro Magnon încoace, altfel e imposibil de explicat mulțimea de adepți a lui Hitler, de exemplu. Sau audiența știrilor de la ora 5. Sau știrile de la ora 5, 7, 9, 12. Omul e o ființă barbară, mi-o spun în fiecare zi în care mă îngrozește un atentat terorist. Needucată, căci poate educația ar fi singura salvare, cum spunea Vargas Llosa.

Revenind la GoT, că era să uit de unde plecasem, da, am auzit că ar avea un plot mișto, că e mai mult decît scenele alea îngrozitor de violente pentru o nevricoasă ca mine, dar să mă ia naiba dacă am chef să înghit tot sîngele ăla care maculează zăpada (winter is not coming yet, not for me, Jon Snow) cînd sunt pe lume povești mult mai mișto și mult mai puțin sangvine.

Așa că nu, bingingul GoT nu e pentru mine, o spun în cunoștință de cauză. Dar ce mișto e House of Cards!

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

29 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Agresivu
Agresivu
4 iulie 2016 20:24

Da si mie mi-a placut HoC mai ales faza nonviolenta cind ditamai președintele american se pisa pe mormintu’ lu’ al batrin.

Monica
Monica
4 iulie 2016 21:55

House of cards e misto pentru ca acolo singele nu se vede, desi curge-n valuri si nu neaparat prin vene 🙂

Mona
4 iulie 2016 22:12

Nici GoT (din aceleasi motive de inima usoara), nici HoC (pt ca perioada asta e mult mai dinamico-SF cu tente de WTF pt noi europenii ce ne-o mancat undeva sa lucram in UK). Dar altfel e bine..:)))

cara
cara
4 iulie 2016 22:26
Reply to  Mona

Ca adevar graiesti, Mono, sa ne fie de bine ! Tre’ sa ne platim prostia cumva, nu ?

Marina
Marina
4 iulie 2016 23:10

Dar bine nu poti judeca serialul dupa doua episoade vazute la intamplare.Poate daca ai lua de la inceput si ai urmari povestea te-ar captiva.Violenta e doar un efect care da mai multa credibilitate si autencitate atat in cartile Game of Thrones cat si in serial.Ma mira ca tu ca scriitoare vorbesti in felul asta despre violenta.Ea exista si e necesara ca sa redai o atmosfera,sa creezi un spatiu in care sa redai voracitatea oamenilor pentru violenta.In plus George R.R.Martin este un scriitor extraordinar care echilibreaza totul in cartile sale.Poti sa urasti un personaj si dupa doua episoade sa-l iubesti.Reuseste sa… Citește mai mult

Marina
Marina
4 iulie 2016 23:57
Reply to  Marina

Si eu ziceam ca poate ai putea sa vezi dincolo de violenta.Poate citesti cartile totusi.Sunt mult mai bune decat serialul.Dar nu cred ca tu in calitate de cititor lasi o carte din mana atunci cand apare o scena mai violenta si nu cred ca ai citit numai carti fara violenta.E peste tot.

Marina
Marina
5 iulie 2016 00:14
Reply to  Marina

Ziceai tu la un moment dat ca-ti place Pascal Bruckner.El e un scriitor care se foloseste foarte mult de violenta.Si totusi iti place fiinca el reusete sa faca ceva mai mult din ea si simti asta.Deci nu violenta e problema,ci cum o abordezi si ce efecte creeaza.Iti trebuie mult skill ca scriitor sa faci asta bine.

Marius
Marius
5 iulie 2016 01:15
Reply to  Marina

Perfect de acord cu comentariul Marinei cu cateva mentiuni: 1. Diferenta intre violenta GoT si HoC este ca in primul sangele e pe perete, iar in al doilea pe manusi sau pe tampoanele de metrou. Oare nu e si aici o explicatie de ce toti ne ducem la vot si iese in final un rezultat de care NIMENI nu e incantat? 2. Unora le place violenta expusa (vezi Tarantino) altora cea voalata (vezi Benigni in La vita e bella). Nu exista o violenta mai draguta si una mai hidoasa oricum ai prezenta-o: e hidoasa oricum ai lua-o si de cele… Citește mai mult

Dana Maria Roman
Dana Maria Roman
5 iulie 2016 07:39
Reply to  Marina

Sunt perfect de acord cu dvs. Ați pus în cuvinte exact ce simt și eu, și mulți alții.

Mirela
Mirela
4 iulie 2016 23:47

Fir-ar! Nici eu nu ma uit la GoT ?. Nu am vazut nici macar un episod. P.S. imi place cum folosesti perfectul simplu ?. Na, ca fiecare a luat ce-a vrut din textul asta ☺.

Razvan
Razvan
5 iulie 2016 08:07

SPOLIER ALERT!!! Si mie la HOC, cand isi impinge fosta amanta sub tren. Si cand gazeaza un tip, lasandu-i orfani cei doi copii. Si cand ajutorul lui (mana dreapta) isi ia bolovani in cap, in padure dup care revine si o calca brutal cu masina pe respectiva (dup ce o prostise ca o lasa in viata). Cr bine ca nu m-am uitat doar la cateva scene din HOC, ci la tot, altfel scriam si eu un articol biased si superficial despre HOC. Pericol evitat.

Nico
5 iulie 2016 10:37

Cam asa se întâmpla cu mine, dar in ceea ce priveste House of Cards, in sensul ca ma deprima maxima serialul ala. Realizez cat de posibil este ca ce e narat acolo sa se întâmple si in realitate, încât dupa un episod imi vine sa ma duc pe o insula pustie si sa astept sa mor, dezamagita ca oricât de mult vreau eu sa schimb lumea, nu am nicio putere sa o fac :)) In schimb, Game of Thrones, cu toata violenta nemascata, e clar ca e pura ficțiune, asa ca dupa ce urmăresc un episod nu raman afectată deloc.… Citește mai mult

Cristi
Cristi
5 iulie 2016 11:08

Interesant comentariul, si folosesc cuvantul la modul cel mai propriu. Mie imi plac serialele. Nu chiar toate, dar multe, si in orice caz imi plac acelea in care episoadele depind unul de altul si creeaza o poveste mai mare. Sunt si alte seriale, in care legatura dintre episoade nu e cine stie ce puternica, si care imi plac oricum. Mi-au placut si X-Files, si Fringe, imi plac si Criminal Minds. Intre serialele cu poveste, am vazut si Game of Thrones, am vazut si House of Cards. E interesant ca ai ales sa te concentrezi pe violenta ca si motivul pentru… Citește mai mult

G3ordan
G3ordan
5 iulie 2016 11:11

Ura! Nu sunt singurul ‘ciudat’ 😀 Un amic tot incearca sa ma convinga sa vad serialul asta dar fara succes. De ce? Probabil din aceleasi motive ca si tine dar nu numai, poate o fi si varsta sau pur si simplu lenea. In fine, alceva vroiam sa evidentiez. Nu stiu daca amicul asta al meu o reprezenta majoritatea generatiei sale (e nascut in preajma revolutiei) dar el are cunostinte foarte sarace de istorie sau geografie si mi se pare foarte interesant cum poti fi foarte curios sa vezi ce s-a intamplat cu John Snow dar sa nu sti cine a… Citește mai mult

Ana Năstase
Ana Năstase
5 iulie 2016 19:15

Altă postare la care oamenii încearcă să te convingă că îţi place un lucru care de fapt nu îţi place deloc? :))) Doamne, ar trebui să faci o rubrică specială sau ceva pentru asta, că mulţi mai sunt. În altă ordine de idei, se pare că „uită-te/citeşte/ascultă că e cunoscut şi le place multora”, adică un fel de efect de turmă mascat, chiar are succes în ultima vreme. Să nu-ndrăzneşti să aduci alte argumente, că ăsta e ăla suprem, da? :))

Mihai
Mihai
6 iulie 2016 12:32

am vizionat primul ep. din HoC si i-am dat delete. nu-mi plac serialele cu manipulari, politica si oameni care se cred papusari. ma uit la GoT si recunosc ca ma atrage printre altele si violenta. nu stiu de ce. urmaresc cu mare interes toate galele UFC , o organizatie de MMA (arte martiale mixte) . dupa ceva sovaieli , am ajuns la concluzia ca violenta este uneori necesara, si ca non-violenta nu e o solutie la orice situatie, asa ca daca acceptam asta in viata reala o putem accepta si in sport si in filme . in ce priveste serialele… Citește mai mult

Radu Mihai
Radu Mihai
7 iulie 2016 09:46

Mdap Pas am spus si eu, dupa ce am incercat sa dau pe aproape (laudatul m-a facut sa incerc primul episod). Nu la fel de repede am spus pas lu’ HoC, dar tot pas fu pana la urma, spre finalul primului sezon ( explicatia – lasata bunului suflet al cititorului, la alegere). Stii cui n am spus pas?… unui serial care a murit dupa prima serie, cu doi kizi care se cautau prin eter. Aparent autism, intrezareau ceva ce noua ne scapa. Putina cabala pe acolo. Cu mici mari scapari regizat, insuficient exploatat, dar m-a prins tare. Ofticat ca nu… Citește mai mult

Bookish
7 iulie 2016 15:59

Hehe nici eu nu mă uit la GoT pentru că nu mă atrage de nicio culoare. Au încercat mai mulţi să mă convingă, însă fără succes. Unu, pentru că nu mă omor după scenele cu violenţă, doi pentru că nu îmi plac filmele care abundă în efecte speciale şi peisaje recreate, şi trei pentru că am înţeles că oricum când te ataşezi de un personaj sigur o să moară :))

D.T.
D.T.
8 iulie 2016 16:17

Eu am citit cărțile mai întâi. Pe toate. Pentru că sunt fan Sci-Fi și George R.R. Martin e un scriitor foarte bun de Sci-Fi. Am zis să încerc și Fantasy. Ce a scris George R.R. Martin în cărțile alea este extrem de complex și elaborat, un fel de Political Fantasy, nu se poate exprima în cuvinte puține. Apoi am văzut și serialul. Serialul, venit după cărți, este destul de subțire, dar actorii joacă bine spre foarte bine, cu anumite momente de excepționalitate. E un serial foarte bun, pentru cine preferă așa ceva. Vorbind acum despre violență. He he. Aici, nu… Citește mai mult

Bubu
Bubu
8 iulie 2016 21:16

GoT- prima telenovela fantasy :))

Am citit primele patru carti din serie si am realizat ca Martin asta trage de poveste mai ceva ca Proust. A inteles ca e buna intriga din prima carte si a vrut sa monetizeze la maximum. Drept urmare: eject.

CristiT
17 iulie 2016 17:00

Orice forma de divertisment e circ adica in principal tot ce e la TV. Adica si House of cards. Si Game of thrones e mult mai mult decat violenta.