CUVÂNT ÎNAPOI

CUVÂNT ÎNAPOI 2017-11-19T14:23:12+00:00

Acesta este un loc mai mult decât un blog. Locul unde eu mă despieliţez, mă descarnez, mă jupoi, mă desfac bucăţi şi mă dau.

Clickul pe care îl daţi  e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

Bine aţi venit în locul meu, sufletul meu, limfa mea, durerea mea, umorul meu, flagelarea mea. Poftiţi şi gustaţi, cum vi se pare limba mea? Amară, spuneţi? Ah,  putin cam iute, poate? Dar vă rog, degustaţi şi cristalinul, nu e aşa că e uşor sărat?

Bună ziua, aşadar.  Mi-am înmormântat primul iubit, am părul scurt şi nasul cârn, doi copii, am supravieţuit unei furtuni pe mare şi unei avalanşe. Am 36 de ani, un metru şaptejtrei şi o mânuţă care scrie la mine în cap mare parte din toate astea, mai cu seamă noaptea.  Mi s-a spus că sunt narcisistă, dar eu mă cred auto-ironică doar.  Înainte să mă îndrăgostesc, pasămite, precum Narcis, de propria-mi reflexie, eram complexată şi nesigură. La 27 de ani, mi-am făcut cadou de ziua mea un tricou cu mine. Bine, nu era chiar tricou, era un maiou alb, că ziua mea e la începutul verii. Şi am scris pe el: sunt minunată, merit să am tricou cu mine. Asta, pe jumate. Pe cealaltă am pus jumate de faţa mea, dintr-o poză pe care mi-a făcut-o un coleg  în parc, odată. La 40 poate o să îmi mai fac tricou cu mine, pe care o să scriu: nu sunt perfectă, am toate defectele, dar posed şi ceva calităţi.

Cred că prima poruncă ar trebui să fie: iubeşte-te pe tine însuţi.

Celor cărora nu le plac, dar în loc să mă ignore şi să meargă altundeva unde să le fie bine, simt nevoia să mă insulte le sugerez să citească asta, că parcă nu m-aş repeta aici. Şi le spun că, în 10 ani de apărut la televizor, am auzit despre mine cam tot ce se poate auzi de rău, iar registrul injuriilor, insultelor şi jignirilor e destul de strâmt, sunt cam aceleaşi, le-am încasat deja pe toate, vă repetaţi.

Nu scriu în scop matrimonial, nu urmăresc deloc să îmi găsesc iubirea pe internet aşa că nu mă căutaţi să mă scoateţi în oraş, să mă luaţi de nevastă, să îmi faceţi amor sălbatic sau domestic. Nu sunt interesată. Fir.

Desigur, sunt doar o pizdă lirică. Iar dacă licenţa asta îţi pică greu la lingurică, ai greşit (b)locul. Încearcă la scara alăturată.

foto: Data Dutashkin

numele blogului este inspirat din poezia lui Nichita Stănescu: Acest bloc de nervi

CĂRȚILE MELE