Cînd eram puștoaică și gîndeam în versuri și proful de română mă publica în revista școlii, credeam că o să fiu poetă. Am mers și la niște cenacluri mai de soi unde mi s-a spus că sunt o revelație. Apoi, am mai zis, m-am luat cu supraviețuitul și nu am mai scris decît sporadic și în jurnal, mie și pentru mine. Jurnalele tinereții mele s-au pierdut. Nu mai am niciun rînd scris pe hîrtie. În ultimii 5-6 ani am scris însă mult. Am scris pentru mine și din mine. Cineva (avizat, pare-se) la care ajunseseră niște texte de-ale mele îmi reproșa că scriu prea dintr-o bucată, cînd scrisul ar trebui să fie chin. Îmi pare rău. La mine scrisul nu e chin. Scrisul meu curge înăuntru aproape continuu. Mînuța din capul meu scrie fără încetare. Ziua, noaptea. Așa că am scris. Cartea asta, despre care e afișul de mai sus, e rezultatul unor ani în care am tot scris, uneori zilnic.
Au fost vremuri în care gîndul că ar putea exista o carte cu numele meu pe ea mi se părea obscen. Și de necrezut. Cine sunt eu să îmi permit să stau în raft lîngă autori care îmi par dintotdeauna sacrosanți, m-am întrebat mereu cînd gîndul ăsta îmi dădea tîrcoale. Așa că îl sublimam. Au fost zile în care m-am întors plîngînd de la cîte vreo lansare de carte, cu sentimentul că sunt o ratată și cu rana că voi rămîne așa, căci nu am curajul și, credeam eu, nici căderea să fac ceva în alt sens. Azi, gîndul ăsta obscen, aroganța asta, încep să prindă contur. În curs de apariție înseamnă că va exista în curînd o carte – și e doar prima dintre ele – cu numele meu pe ea. Încă nu mi-e clar ce înseamnă asta. Încă îmi pare un vis pe care nu îl știu explica. O aroganță cumplită. Încă mă uit în oglindă și mă întreb, speriată, auzi, ești sigură, sigură că meriți asta?
La fel de speriată o să fiu duminică, cînd voi face prima lectură publică din viața și din cartea mea, prima mea carte. Dacă veniți, o să vedeți cu ochii voștri cît de varză sunt, de fapt. Vă aștept cu inima mică, purice. Pe 23 februarie, la Cenaclul TIUK, în Rockstadt, de la ora 16.00. Aici e evenimentul pe facebook.
O să mă știți de undeva. 😉
Sper ca facem și o filmare, sa postam ceva, sa vadă și „fraierii” din alte locuri care nu poa sa ajungă la Brașov, cu toate ca ar vrea……. Mulțumiri în avans. Asa ca sa te oblig cumva…. He he
păi eu sunt invitat, nu gazdă. habar nu am dacă se filmează. iar ocazii vor mai fi, nu numai la Braşov, o să aflaţi la timp. mulţumesc pentru interes.
Ai văzut ca am avut dreptate. S-a filmat. Asa am fost și noi cu tine acolo și am ținut pumnii strânși. Chiar dacă era în reluare…… This is just the begining…. O sa te știm de undeva…..
eu am filmat, mi-am chinuit colegul… dar sper că a meritat.
Atunci sunt dator cu un mulțumesc! Mie mi-a plăcut! Și pt colegul. A meritat! Te aștept și la București….
vin, la lansare, la bookfest, cel mai probabil!
Mda, se pare ca teama unei arogante personale este direct proportionala cu cantitatea de bun simt, la fel de personal. La fel si spectrul unei obscenitati implicate de o eventuala afirmare publica. Bine ca se mai afirma public si oameni care se tem de ridicol, for a change! Si care isi vad lungul nasului mai mult decat e cazul si care au ceva de daruit nu numai de smuls de la ceilalti si de umplut ecranul si timpanele…si gata, ca ma enervez deja!
Ce bine ca te stim de undeva…deja!
draga mea.
dai si de baut?
dau. vii?
Musai cu filmare…sunt fraieră, n-am destule pingele să ajung până-n Brașov (deși mi-e dor, dor) în 23 februarie!
da cine a zis că e fraier cine nu ajunge? că eu nu… nu mi-aş permite niciodată aşa ceva!
Eu am zis. Intre ghilimele. Pentru că stau în București. Când aș putea sta în Brașov. Și as putea fi prezent la eveniment. În alta ordine de idei, știu ca ești gazda. Dar tot ar trebui să fie o filmare. Ca să vedem și noi, absenți. Ca o data e prima dată! Muuuuuult succes, ior dă Best!
Erata : Știu că ești invitata, nu gazda! 🙂
bocu da santiman. 😉
Bine ca mai afla omul ceva de tine. Daca treci prin Busteni….
Te asteptam la Bucuresti. Cu sau fara carte lansata, esti preferata mea si-a prietenilor mei din spatiul virtual. Ce bine ca te-am aflat de undeva!
vin la Bucureşti, abia aştept să vă întîlnesc!
draga de tine! meriti toate lucrurile frumoase, care ti se intampla si inca cel putin tot pe-atat.
si eu mi-s o norocoasa, ca te stiu de undeva 😀