Mai întîi a fost liniște și mare. Am scris despre asta și multe altele cu stiloul pe moleskine-ul turcoaz primit în dar la lansarea de la Cărturești, cum nu am mai scris de multă vreme. Voi trece pe curat-ul digital cînd voi ajunge acasă. Încă nu am ajuns acasă de multe zile, am descins la job direct din tren, cu un bagaj extrem de greu după mine și nici măcar un tricou curat. Detest să fac și să desfac bagaje, iar ăsta a fost unul dintre cele mai greu de împachetat vreodată. O singură geantă de voiaj care să încapă și lucruri de plajă și cîte ceva pentru o ședință foto, cîteva emisiuni și două lansări și călătorit. Și care s-a mai umplut și cu cadouri și cărți.
Apoi a fost Constanța și femeia asta uluitoare, cu același nume ca al meu. Imaginați-vă, eu nu mai cunoscusem nicio Petronelă și asta o vreme mă consolase, în timpul în care nu îmi plăcea deloc numele meu. Și acum am cunoscut o tiză minunată și haț, mi se pare că e un nume predestinat femeilor mișto! La Constanța m-a șocat cocălăreala și căldura. Apa mării era așa de caldă că am făcut baie, însă pe plajă era groaznicul. Moartea.
Apoi au fost emisiuni, dar și plimbări prin orașul vechi și părăginit și în final, a apărut și gheul Teleșpan și ne-am întîlnit cu cetitorii de la malul mării, dar și cu cei veniți de departe să ne vadă. Am rîs mult și ne-am contrazis, eu și gheul, am vorbit cu oamenii, el a zis că așteaptă să scriu o carte adevărată, apoi am mers la un cico cu cîțiva oameni mișto. Și degrabă s-a făcut noapte și vremea să părăsesc marea mea.
Am abandonat-o devreme, în zori, pentru un oraș la fel de fierbinte și murdar, dar lipsit de albastrul ei. Și a mai urmat o zi grea, alergată, încinsă. Cu tren de dimineață și ședință foto la prînz, emisiune după-masa și lansare la Bookfest seara. Cu mine provincială și udă leoarcă de căldură într-un oraș infernal, care mă sperie și strivește. Cu miile de oameni curgînd de la metrou în aerul prăfos și ardent. Cu rochia pătată după ședința foto și ciuda că nu mai am ce îmbrăca la lansare. Cu surpriza extraordinară să primesc rochia Matrioșka a Ioanei Tănase despre care am crezut de cum am văzut-o că e rochia care se potrivește cărții mele, chiar înainte de lansare și na, am avut ce îmbrăca. Cu bucuria că întîlnesc suflete atît de frumoase care îmi redau încrederea în umanitatea unde sunt lovită uneori de moarte. Cu lansarea la Bookfest pe care mi-am dorit-o, în compania minunatei Ana, care a trecut atît de repede încît nu am avut vreme să îi simt gustul. Cu scrisoarea – pe hîrtie! – venită odată cu rochia de la draga mea cititoare și prietenă, care mi-a umplut inima de bucurie. Cu somnul adînc și fericit dar scurt, la finalul unei zile năucitoare.
Și azi drumul și serviciul și oboseala, vertijul, capul greu și membrele grele, și ele.
Acum mă duc la gară să iau gheul, că mîine se întîlnește cu cititorii din Brașov la Șt.O Iosif, la șase. Voi fi și eu acolo, că umblăm în stol, în ultimul timp, ca păsăricile.
Apoi voi merge acasă. Au înflorit toți salcîmii din parcare, trebuie că-i dulce aerul în casa mea. Mi-e dor de casă și ai mei de-acasă.
(foto: Codruț Burdujan, Narcis Pop, Theo Anghel)
Pai da…numai eu n-am apucat sa stau de vorba cu voi :(… m-am dezumflat ca nici nu va puteam vedea, prea statea lumea ca-n statia de autobuz..de auzit si prins poantele, nu prea…apoi am plecat ca tocmai ce ma sunasera ca fi-mea a cazut si urla neconsolata tinandu-se de o mana… am lasat cuiva cartile la semnat ptr autografe si..gata. Mai veniti?;)))
P.s: Si eu stiu o Petronela misto care, culmea, iti si seamana fizic…
de ce nu ai venit mai în faţă? trebuia să te tragi mai aproape… of!
Eh, nu sunt eu cu dat din coate..plus ca oamenii aia imi erau simpatici fie si numai ptr ca venisera sa va vada pe voi…Acum am alta dilema… cartile mele au fost semnate pentru un alt nume :))))))..ce se face in situatii de-astea tragice???
aoleo, cum adică?
„Pai”, plecand in tromba din cauza de copil accidentat, am lasat cartile managerei de la Carturesti, amica cu prietena mea ce ma insotea. Iar ea a luat autografele pe numele…prietenei mele care uitase sa ii precizeze ptr cine…
ouch. 🙁
M-am gandit si razgandit daca sa continuu povestea…dar e bine ptr doc umentare…aseara sotul meu trebuia sa ia cartile semnate de la Carturesti…s-a enervat groaznic ( si gratuit) ca era numele prietenei mele si…le-a aruncat la gunoi… a trebuit sa apelez la toate tacticile de psihologie inversa si exemple cu Inchizitia, comunistii si flacarile iadului ca sa mi le recuperez. Asa ceva pur si simplu nu se face. Dar acum le am. Da, si pe mine m-a socat episodul…desi nu ma mai socheaza prea multe…
deci cartea mea a ajuns la gunoi…dar măcar nu pentru că era proastă! pot digera asta. :))
Unde îi pot scrie lui Tele să-i spun ce-mi place cât e de sonat și ce bine râd cu cartea lui în brațe?
Și de Matrioșka nu mai zic, de ciudă, decât că după ce mă dezgravidizez, vreau și io.
(Pozele te arată senină și relaxată, niciun dram de stres și oboseală pe tine. La următoarele lansări de cărți ăsta să fie cel mai mic gând, că oricum apari ca proaspăt trezită, după 12 ore de somn, în pat mare și pufos.)
Pe facebook il gasesti 😉
La el pe pagina…
Ajută-mi, te rog, neuronul rătăcit…
https://www.facebook.com/pages/Cimitirul/159718990898857
De data asta chiar regret că nu mai am facebook. Mno, asta e, o să-i apar în vis. 🙂
las că i-am arătat eu aseară, în timp ce gătea la mine. :))
A fost prima lansare de carte la care am fost. A fost frumos, neasteptat. Au fost emotii, a fost veselie. O mare de sentimente exprimate sau mai dosite. Am simtit ca te cunosc, vazandu-te prima oara. Acum te stiu de la malul marii mele, de la malul marii tale. Ea este a noastra sau noi suntem ale ei? Te imbratisez cu mare drag. Tiza de la malul marii
mulţumesc că ai venit, tiza mea!
Petronela cand vii la Sibiu?
mor de ras si drag cum spui tu „gheul” :)) sunteti tare simpatici si rochitele toate iti vin minunat, ca si cozile astea de oameni, ce vin sa te vada, lesinati de admiratie :))
si imi place de mor afisul cu tine, cel de pe perete. are atata atitudine! :X