Cimitirul

59

Adrian Teleșpan e cel mai mișto p0ponar de care am aflat eu. Bine, după Freddie, dar ăla e mort, așa că nu o să îl deranjeze și după Brian Moloko, dar ăstălalt e bi și iar nu se pune.

A fi gheu nu e singura calitate a lui Teleșpan. El a fost producător teve în toate teveurile în care am lucrat și eu. (Nu ne-am cunoscut, habar nu am avut de existența lui pînă zilele trecute) Apoi a plecat la Londra unde a scris o carte. Cimitirul. Pe care am citit-o eu. Cînd am terminat de citit Cimitirul, adică azi, l-am înjurat pe Teleșpan. Tu-ți gura mă-tii de p0ponar, eu aș fi vrut să scriu măcar o parte din cartea aia. M-am simțit cum s-a simțit Eliade cînd l-a citit pe Papini: furată cumva. Sigur, păstrînd proporțiile. L-am înjurat, dar l-am și felicitat. I-am urat din astea, orale. Cu drag, din suflet i-am urat, știu că îi place. El mi-a urat înapoi același lucru, apoi ne-am lăudat un pic cine e mai bun. El crede că el și eu cred la fel. Pe bune, nu vă mint. Numai un p0ponar știe exact cum să facă treaba asta, am fost mereu precisă, noi femeile abia dacă bîjbîim, suntem niște diletante.

Cartea lui Teleșpan este despre un gheu (da, mă, gheu- substantiv comun, genul masculin, un gheu, doi ghei, la fel ca un oamen, doi oameni, ce nu e clar?) care pleacă la Londra, se angajează la negru la un cimitir, suferă din amor, minte, înșală, cunoaște și judecă oameni, trece prin întîmplări și gîndește. Cam ce facem și noi, heterosexualii mișto. Toate astea, cu multe detalii, așa că dacă sunteți genul care leșinați cînd auziți cuvinte care încep cu p mai bine nu o citiți, vă veți pierde cunoștința de 7534 ori în prima jumătate. Eu recunosc cu mîna pe inimă că dintotdeauna am fost curioasă cum iubesc și se iubesc homosexualii. Am aflat acum, în cele mai mici și sordide detalii. Nu m-a scutit Teleșpan. Mersi Adriane, muream și mai proastă dacă nu scriai tu cartea asta.

Aș fi murit de rîs dacă nu mi-ar fi venit să plîng în același timp. M-am regăsit în foarte multe pasaje și i-am spus și lui că de aia s-a născut homosexual, că e prost ca mine. În orice ființă, oricît de evoluată, bărbat sau femeie, zace o pi#dă proastă, numai că nimeni nu o scoate să o fluture la vedere, să o scuipe în public și s-o facă de rîs, ci o ține pitită și cînd se dă în stambă o renegă. Teleșpan o face. Dă de pereți cu fufa proastă din el. Aia care visează cu ochii deschiși, cu scenarii în detalii, îndrăgostită ca o servitoare. Și eu o posed. Era o vreme cînd nu puteam dormi seara dacă nu îmi rulam în cap un film prost cu mine în rolul principal. Foarte rar visam ca p0ponarul lui Teleșpan că cîștig la loto, traumele noastre coincid numai pînă la un punct, eu pe asta cu sărăcia nu o am, dar o moștenire micuță tot apărea pe la minutul 12. De obicei adormeam înainte să ajung complet fericită, bogată și celebră.

Unul dintre firele roșii ale romanului ăstuia e homosexualitatea lui, logic. O homosexualitate atît de asumată că îți face pielea de găină. Teleșpan ăsta este un p0ponar român care urlă atît de tare că e p0ponar și că s-a născut așa și nu a fost o alegere și are niște argumente așa de mișto că te face să vrei să fii și tu p0ponar și să îi iei în brațe pe toți p0ponarii din lume. Să fii mama p0ponarilor. Eu nu am mai întîlnit asta.

Există un dialog în romanul ăsta, între el și administratorul cimitirului care m-a făcut să-mi mușc buzele la sînge. În care se laudă fiecare cu ce i-a făcut ta-su cînd era mic. Cu ce i-a făcut rău ta-su cînd era mic. Acolo aș fi vrut să mă bag și eu. Să le povestesc aia cu mîța, de exemplu, cu puiul ăla de mîță pe care l-a luat tata și l-a dat de peretele vecinilor de s-a făcut praf și i s-au lipit creierii de var, sub ochii fie-sii de cîțiva ani. I-am spus, că nu știa, că din cauza bătăilor se pișa pe el în pat. Iar ta-su îi freca cearșaful de față să îl dezvețe, ca pe cîini. Și mai e un dialog între el și un popă. Și toate gîndurile din capul lui. Și penultima scenă a cărții. Și pe astea aș fi vrut să le scriu eu. Le-a scris el, citiți-le voi.

 

Mi-ar plăcea să devin măcar o dată erou. Mi-ar alimenta ego-ul. Mă gîndesc de multe ori că salvez un copil dintr-un incendiu. Că împiedic un om să sară în fața metroului. Că sunt într-un avion care se prăbușește pentru că pilotul și copilotul au leșinat, iar eu urmez indicațiile turnului de control și reușesc să aterizez cu bine. Că sunt în Eurostar și conving un grup de teroriști că nu e bine să omoare toți oamenii din tren. E evident că toate dorințele astea vin din faptul că sunt nemulțumit de mine și din faptul că, nesimțind dragostea în copilărie, îmi doresc să o simt acum din toate părțile. Sunt foarte puține lucruri care mă mulțumesc sau mă fac să mă simt bine. Mulți oameni trăiesc așa. Nesatisfăcuți. Mereu vedem la televizor și în ziare oameni care reușesc în viață. Oameni care au slăbit zeci de kilograme, tineri care au inventat aplicații pentru telefon și le-au vîndut cu zeci de milioane, actori mediocri care devin vedete bine plătite pentru că joacă în filme pentru retardați, norocoși care au cîștigat la loto, oameni fără picioare care reușesc să cîștige medalii olimpice, indivizi care, din pragul sărăciei, au ajuns regi ai tranzacțiilor bursiere. Toate căcaturile astea te frustrează. Te fac să te simți mic pentru că tu nu ai reușit nimic. Sau, mă rog, aproape nimic. Ai reușit să îti iei un job de căcat, să îți faci un împrumut la bancă și să-ți iei un apartament cît o căcărează pentru care o să plătești tot restul vieții, ai reușit să te blochezi într-o relație care nu te face fericit, ai reușit să îți bați joc de tine ajungînd într-un punct al vieții în care e evident că nu vrei să te afli, dar din care habar n-ai cum să pleci. Și acum ce faci? Ce poți să faci? Din păcate nu poți să faci prea multe. Dacă ai un talent, o idee genială, o metodă concretă care să te ajute să îți schimbi viața, exploateaz-o! Dacă nu, acceptă-ți mediocritatea. Pentru că mediocritatea nu e atît de rea. Mediocritatea te lasă să citești, te lasă să vezi filme, să asculți muzică, să mănînci, să dormi, să mergi într-o vacanță două pe an, să te simți bine cumpărîndu-ți tot felul de gadgeturi, să bei o cafea la o terasă, să ieși la o bere cu prietenii, să faci o baie de relaxare. Dar acceptă că faci asta ca om mediocru și nu îți imagina că după asta va urma ceva genial. Pentru că sunt șanse foarte mari să nu fie așa. Cel mai probabil, va urma ceva genial de mediocru. Vrei să faci lucruri mari, senzaționale? Gîndește-te bine întîi dacă ai cu ce! Visează în funcție de propriile resurse și posibilități. De cele mai multe ori vei vedea că nu ești înzestrat de așa natură încît să realizezi lucruri mărețe. Și atunci ar fi bine să accepți că ești mediocru. Dar nu confunda mediocritatea cu resemnarea pentru ca asta te-ar transforma într-un căcat! Un căcat care pute de-ți întoarce stomacul pe dos. Nu neapărat stomacul celor din jurul tău, ci stomacul tău în primul rînd! Ăia de-i vedem noi la televizor că reușesc sunt, poate, cîteva mii de oameni. Mediocri, ca noi, sunt cîteva miliarde. Deci nu e o tragedie! Nu ești singurul! Nu rîde nimeni de tine că ești mediocru! În mintea aia a ta îngustă de împrumutat la bancă încearcă să înțelegi că ești bine. Aproape nimicul ăla pe care îl realizezi tu e mult! Nu mori de foame, nu stai în frig, nu dormi afară! Asta ai reușit! Să ai grijă de tine! Și, dacă asta ți se pare puțin lucru, atunci nu ești doar mediocru, ești și prost! Și zîmbește-mi pe stradă! Pentru că și eu sunt mediocru și mi-ar plăcea să-mi zîmbească cineva din cînd în cînd! M-aș gîndi că, dacă mi-ai zîmbit, asta înseamnă că, văzîndu-mă atît de relaxat în mediocritatea mea, te-ai hotărît să nu mai sari în fața autobuzului. Și iată cum eu am devenit erou mediocru fără să vreau, fără să știu!
Minciunile m-au băgat într-o grămadă de căcaturi de-a lungul vieții. Am luat bătaie de la mama, tata și bunica pentru că am mințit. Am pierdut un job pentru că am mințit. Am pierdut o relație pentru că m-am mințit pe mine. M-am făcut de rîs pentru că am mințit pe cine nu trebuia. Dar cu toate astea, nu cred că am putea trăi fără minciună. Ar fi imposibil. Viața ar fi de căcat fără minciuni, fără prefăcătorie, fără fațade. Minciuna creează amabilitate, bunătate, plăcere, bucurie. Adevărul doare de foarte multe ori. Știe toată lumea asta. Și cu toate astea e ridicat în slăvi. Nimeni nu înțelege că în ziua de azi oamenii sunt prea răi pentru a face față adevărului. Fie că sunt cei care îl emit sau cei care îi cad victime. (…)
În comparație cu adevărul, minciuna e superbă în cazul ăsta, ca în multe alte situații. În cazurile astea îmi vine să iau minciuna în brațe, să o pup. Să am grijă de ea, să o dau cu creme scumpe, cu parfumuri de nișă și să îi spun „Te iubesc” în fiecare dimineață. Cu adevărul m-aș șterge la cur.

Am un sfat pentru toți părinții: Iubiți-vă copiii! N-aveți bani să-i creșteți? Nu vă plîngeți în fața lor sau abandonați-i! Le va fi mai bine fără voi. Măcar vor putea visa că părinții lor erau buni și nu vor afla niciodată cît de căcăcioși sunteți. Cît de egoiști sunteți! Copiii voștri vor crește și vor avea problemele lor, nu trebuie să le știe și pe ale voastre. Fiți actori în fața copiilor pentru că nu le va pasă cît de netalentați sunteți. Lor le va plăcea că jucați pentru ei! Dați-le copiilor orice aveți voi bun. Sunt atîtea lucruri gratuite și frumoase. Dragoste, vorbe, povești, cîntece, dansuri, jocuri. Dar nu le dați griji. Nu le dați frică! Nu le dați un viitor de căcat! N-o să mă ascultați și o să spuneți: „Ce căcat mă învață pe mine un bulangiu cum să îmi cresc copilul?”. Da! Eu! Pentru că din cauza unor cretini ca voi eu sunt un copil mare! Din cauza unor cretini care nu mi-au citit niciodată o poveste și m-au învățat că fără dragoste se poate trăi, dar fără bani nu!

Te’n gură Teleșpane, m-ai făcut să vorbesc urît.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

59 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Claudia
5 decembrie 2013 01:00

Rezonam si ma gandeam la mare parte din societatea romaneasca, inca infantila la capitolul acceptarii realitatii, inca departe de a intelege mesajul din aceste marturisiri. Mai mult ca sigur se vor izbi de mentalitate si de neputinta de a citi ce scrie ignorand cine scrie. La mod idealist, uneori cartile ar trebui sa aiba autor secret pentru ca cititorul sa se caute pe sine, nu sa incerce sa ghiceasca ca-ntr-o barfa ieftina ce mecanisme au provocat autorul s-o scrie. Auzi mereu plangerile unor parinti despre saracie, dar niciodata ca nu au sau nu sunt in stare sa aiba destula afectiune… Citește mai mult

MAr
MAr
5 decembrie 2013 09:13

Suna trist recenzia ta. … ma face sa ma gandesc si sa imi aduc aminte de lucruri. Promit sa citesc si eu cartea, pera multa lume vorbeste despre ea.
Cu respect pt recenzie si pt acest autor.

Laura Driha
5 decembrie 2013 09:23

Te’n gură Teleşpane, m-ai făcut să plâng. Și nu pot să plâng, că-s la birou. Și-acum trebuie să aștept să ajung acasă ca să plâng.

Adrian
Adrian
5 decembrie 2013 11:59

Pana „legi” cartea aia pe care ne-o/ti-o tot promiti, recenziile tale sunt convingatoare 🙂

Cristi
Cristi
5 decembrie 2013 12:18

Am luat cartea, l-am întâlnit personal pe Teleșpan la lansare, eram maxim de agitat, el era cacat pe el de emotii, faceau toti poze,, erau ca hunii călare pe el, îl stergeau de lacrimi… etc , chestii, prin urmare, habar nu are ca am trecut pe acolo, de parca ar fi contat prea tare… dar io’ mi-s tare fericit. – o citesc, mor de ciuda, ca trebuie sa mai si dorm, sa mai merg si la job, sa mai fac si una alta si nu stiu ce si cum sa las, cartea sau toate celelalte.. este clar ca as sta… Citește mai mult

lore
lore
5 decembrie 2013 12:42

Asocierea dintre Eliade si Papini este geniala, Petronela…..De azi ma abonez si eu la blogul tau meserias. Atat de meserias ca uneori am senzatia ca sunt acel om sfarsit care „s-a apucat de prea multe lucruri” si acel om de „nimic:—-pentru ca a vrut sa fie totul”..Tu stii cu siguranta pe cine am citat:).

esti cam tare, jos palariile!!!

curly
curly
5 decembrie 2013 14:23

poate o sa citesc cartea, dar pasajele propuse de tine nu ma atrag…iti zic si de ce: par „foarte bine” scrise. eu caut carti care sa fie doar scrise. sau alea care isi asuma „foarte bine”-le, dar nu autorii care se vand ca scriind din mijlocul mațelor (cum e paragraful cu indemnul catre producatorii de copii a lu’ nen-tu Teleșpan), cand de fapt ei au rumegat ce au pus pe hartie mai ceva ca Balzac. plus ca si faza cu homosexualitatea ma deranjeaza — e ok sa fii gay, dar ma deranjeaza daca transformi asta in caz social. e ok… Citește mai mult

Adrian Teleșpan
Adrian Teleșpan
5 decembrie 2013 21:17
Reply to  curly

Salut. Nu vreau să mă scuz sau să te conving să cumperi cartea. Vreau să îți spun un singur lucru: Am scris cartea în perioada 28 feb – 2 mai 2013. Cu o pauză de 8 zile în aprilie. Scriam maxim 3 ore pe zi. Numai bine!:)

curly
curly
6 decembrie 2013 15:43

relax, man! sunt convins ca nu vrei sa ma convingi de nimic. oricum n-o sa te imbogatesti daca dau eu 5 lire pe cartea ta

dar raspunsul e suficient de ingineresc si la obiect sa ma faca sa comand cartea.

@petronela: daca voi considera ca nu va fi timp irosit cu lectura amicului Telespan, va trebui sa faci short-list cu 3 titluri de Makine pe care sa mi le dai sa citesc, ok? daca nu, il mai aman pe Makine pana vii cu o recomandare valida 🙂

curly
curly
6 decembrie 2013 16:29
Reply to  petronela

asta ziceam si eu, principesa! daca nu-mi place „Cimitirul”, n-o sa mai citesc nici Makine. o sa ma ai pe constiinta 🙂

ca fapt divers, afacerea e vreo 8 lire si ma enerveaza ca nu e disponibila si pe acolo pe unde sunt deja client

curly
curly
25 decembrie 2013 18:35

@Telespan: am terminat cartea ta. telegrafic cateva chestii: – dpdv tehnic: putea fi scurtata; ai bagat episoade fara mare relevanta, in timp ce nu ai acordat mai mult spatiu lui Leonard; limbajul este excelent , ai mare talent in a scrie asa cum vorbesti; pornografia nu-ti e la indemana, iar daca la primul roman nu ti-a iesit grande, sfatul e sa nu mai incerci ca o sa fie din ce in ce mai rau…si o zice unul care e consumator de astfel de literatura 🙂 – e 99% cum ai zis pe coperta a 2-a: cartea putea sa fie scrisa… Citește mai mult

Elena
Elena
11 martie 2014 13:25
Reply to  petronela

unde e recomandarea din makine, n-am gasit-o inca, umblu fascinata pe aici pe blog, cineva sa ma trimita la munca 🙂 am citit „o femeie iubita” si continui cu „testamentul francez”.
din „Cimitirul”, pe langa multe altele, mi-a placut mult cum descrie starea aia de indragostit muci 🙂 si un citat din memorie – „Oh, baby! Deja tine la mine, imi zice baby, gandeam eu ca orice romantic care ia muie”

Paciu
Paciu
5 decembrie 2013 19:45

Incep si eu in aceeasi nota ca alti cititori: poate voi cumpara cartea, mai ma gandesc. Am parcurs fugitiv pasajele cu pricina. Unul mi-a atras atentia, poate si prin faptul ca la randul tau, tu l-ai selectat. Este vorba de mediocritate. El mi se pare mediocru, tu nu. In primul rand aceste randuri le scrie probabil cel mai neavizat dintre cititorii blogului tau atunci cand vine vorba de literatura. Si totusi, imi dau cu parerea… Inca o data, personajul pare a-si trai cu seninatate mediocritatea. Nu sunt atat de citit ca alti comentatori care au sugerat romane similare. Mie personal… Citește mai mult

pandhora
5 decembrie 2013 22:00

nu am de unde sti daca Telespan si-a pus (tot)sufletul pe tava in aceasta carte dar de deschis cu siguranta si l-a deschis…
am citit pe ici pe colo fragmente din „Cimitirul” lui T. si recunosc ca dincolo de felul hazos in care vede unele lucruri m-a atras o anume seriozitate chiar si atunci cand glumeste…
scriind aceasta carte cred ca s-a eliberat de o parte dintre fricile lui dar a dobandit altele…

pandhora
5 decembrie 2013 22:34

m-as bucura pentru el, ma bucur pentru tine 🙂
voi cumpara cartea pentru ca merita…

georgeta
georgeta
5 decembrie 2013 23:40

Multumesc

VreauUltimulLoc
6 decembrie 2013 11:17

Le rezuma bine…

Paciu
Paciu
6 decembrie 2013 13:51

Nu am mentionat nimic despre inclinatiile sexuale absolut personale ale autorului/ personajului prinicpal. Chiar nu are nimic de-a face cu talentul si potentiala recunoastere pe viitor. M-ai convins, voi cumpara cartea cand voi ajunge pe acasa. Cat despre cartea ta, sper sa gasesti timpul si mai ales compromisul financiar pentru a-ti finaliza scriitura. Poate ca n-ar trebui sa intreb, deoarece este un aspect de ordin personal. Ai specificat ca ai grija singura de doi copii si o gospodarie. Totusi, nu pot sa ma abtin sa nu intreb: dar Mos Niculae ce asteapta, ca tot l-ai mentionat in alta expunere? Din… Citește mai mult

Constantin
25 decembrie 2013 17:27
Reply to  petronela

🙂 se simte asta in scrisul tau – in atitudine (ca nu vrei/nu știi sa primești). Si ma amuz când câte unu se oferă sa-ți facă si sa-ți dreagă. „Bă tu ești prost?! Nu ți-ai dat seama pana acu (citind blogul asta) ca nu e cazu…” Așa îmi vine sa-i zic. Pt mine, sinceritatea ta brutala creează un „frame” care îmi permite si mie la rândul meu sa fiu sincer. Mai ales cu mine însumi. Si creca mulți care te citesc găsesc aici un „permis de autenticitate”. Citesc si zic „hmmm… Da. si i-o am simțit asta dar mi-a fost… Citește mai mult

Paciu
Paciu
6 decembrie 2013 15:09

Asta explica cumva situatia, insa din pacate complica multe ite. Si totusi, a primi o sponzorizare sincera, a cuiva ce investeste in potential nu inseamna deloc a te vinde ori a fi sub demnitatea ta. Poate fi usor interpretata ca si o cumparare, dar asta reprezinta alt subiect si nu la asta ma refeream. Ci la un Mos Niculae care sa fie alaturi de tine tot restul anului, nu doar de sarbatori…

curly
curly
6 decembrie 2013 16:51

@petronela: vezi, daca ti-ai pus moaca la liber?! dl Paciu e pe cale sa-ti faca o oferta de nerefuzat 🙂 🙂 🙂

Paciu
Paciu
6 decembrie 2013 21:04
Reply to  curly

@curly: As vrea eu sa pot avea atatia bani incat sa pot investi dupa bunul plac (in arta, cultura si frumos ma refer). Era doar o discutie si o sugestie :). Cat despre Mos Niculae, pur si simplu m-am gandit ca…exista.

Constantin
25 decembrie 2013 17:15

Pfoaisss….

Vicol
2 ianuarie 2014 13:30

Și eu recomand cu căldură lecturarea acestui roman. Fiind genul de cititor mai mult al aspectelor tehnice și al tendințelor digitaale, pare-se că acest roman a făcut o schimbare de registru la 360 de grade.
Sigur, partea intimă relatată este apreciată de fiecare prin propria-i prismă. În schimb, există atâtea aspecte evidențiate de autor ce merită a fi luate în calcul de mare parte dintre noi, fie ele măcar și la stadiul de semn de întrebare.
Personal, mi-a plăcut și-am recomandat și eu la rândul meu altora.
Felicitări pentru recenzie!

paciu
paciu
16 ianuarie 2014 15:39
Reply to  Vicol

O simpla observatie logica: mai ales daca te indeletnicesti cu materiale tehnice si digitale, ar trebui sa stii ca o „schimbare de registru” cu 360 grade inseamna revenirea la pozitia initiala (atatea grade are un cerc!!!). Adica nu este nici o schimbare a tendintei. Poate ai vrut sa spui 180 :), ori < 180 :).

Vicol
16 ianuarie 2014 22:40
Reply to  paciu

Ai dreptate! Stau mai prost la capitolul matematică!

georgia
georgia
28 ianuarie 2014 22:24

Mai, tu trebuie musai, dar musai sa fii pushed forward si nu ai nevoie de nici un sponsor in mod special. In zilele noastre, tot mai multi scriitori, artisti si oameni de film isi continua munca sau debuteaza cu ajutorul fanilor si sustinatorilor. Fie isi implementeaza pe website un modul de plata online, o prezentare scurta si un mesaj catre fani si oamenii care vor sa ii sprijine platesc acolo sau direct in cont, fiecare cat poate. Fie (sau in paralel) se duc direct in platforme de crowdfunding (gen kickstarter sau indiegogo sau multifinantare.ro – la noi), isi fac un… Citește mai mult

georgia
georgia
28 ianuarie 2014 22:34

* acum vad ca am bramburit cuvintele. viteza, ganduri buluc, chestii in paralel si in engleza si in ro…treci peste, pls.

georgia
georgia
28 ianuarie 2014 23:21

Sigur ca nu conditionezi. Nu asa am vrut sa sune, poate am fost peste masura cu pragmatismul in dorinta de-a puncta. Nu de putine ori imi scapa manusile de catifea pe jos, deci…mai exersam. In platformele astea am vazut o foarte faina legatura si atmosfera intre creatori/performeri si sustinatorii lor. Poate si mentalitatea e mai open si mai relaxata. Oamenii vor sa-si vada personajele preferate ca razbat, ca merg inainte, ca scriu carti, ca fac filme, ca scot albume, ca inventeaza nu stiu ce. E normal. Si eu vreau sa vad asta in Ro. Iar tehnologia a facut loc foarte… Citește mai mult

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
29 ianuarie 2014 00:07

Desi sunt extrem de curios din fire, sunt 3 chestii pt. care n-am nici un fel de curiozitate si cu care n-am avut nu am si nu voi avea nci un punct de intersectie, nici macar tangential: drogurile, homosexualitatea si paranormalul. Imi pare ca mi-ar complica existenta si asa atat de presarata cu exceptii si paradoxuri, incat abia daca o pot manageria la nivel cat de cat rezonabil…Asta e…replica finala din „Some like it hot” : http://youtu.be/qWS2NVX6VP0 e cea mai potrivita mai ales in acest context 😉 DAR, in ceea ce te priveste, treaba e cu totul alta; o carte… Citește mai mult

gelu odagiu
gelu odagiu
29 ianuarie 2014 11:14
Reply to  Petronela

Nu mă certa, te rog! Nu te criticam. Ziceam și eu că glumesc , așa cât să atrag atenția, fiind nou pe aici și recunosc… am atras-o 🙂

georgia
georgia
29 ianuarie 2014 10:40

autentic si gratie (ref: lista trasaturilor)

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
29 ianuarie 2014 15:12

Care lista poate continua 😉 ….Vezi?.. Vezi?
Ai nevoie de time out pt. a scrie cartea?
Cineva mai sus dadea o groaza de solutii, sunt convins ca n-as fi singurul care ar fi dispus sa contribuie la aparitia unui best seller!
A, si inca ceva; fa-o sa apara si in engleza, in USA, ca tot te-au trecut „clandestin” oceanul! Iar ca „tortul”sa nu fie lipsit de cirese, presar-o cu poze, asa cum ai facut-o si pe blog!

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
30 ianuarie 2014 00:36

Abia asteptam!

Alexandra D
Alexandra D
27 mai 2014 18:31

Am citit si eu cateva franturi din roman , pentru ca atat mi-a permis netul. As vrea sa cumpar cartea , cred ca va trebui sa ma uit pe Amazon dupa ea. Stilul lui Telespan e intr-adevar super si nu doar faptul ca are umor dar tipul vorbeste pe fata si cand e vorba de reprodus chestii , le reproduce cu toata acuratetea. Vorba aia : daca pizda-i pizda de ce trebuie s-o numim in termenii zoo?

O admiratoare
O admiratoare
24 februarie 2018 22:49

Ce mult mi-ar placea sa aiba stilul tau, nu doar idei misto, ci si forma, maiestria ta in ale cuvintelor, duiosia poetica, care capteaza instantaneu si iremediabil si daruieste extaz dupa extaz de diferite forme si culori si de intensitati inemaginabile, coplesitoare, incat iti iubesti viata mai mult, decat ai iubit-o vreodata. Atunci fara sa mai stau pe ganduri i-as lua cartea. Dar probabil tot o s-o iau de dragul tau si al descrierii tale patimase, care e savuroasa. E incredibil, cat te poti subestima, desi mintea iti merge brici, femeie faina ce esti!