ceci n’est pas une leçon

35

cei care împroașcă cu veninul cel mai letal au nevoie de îmbrățișarea cea mai caldă. de dragostea cea mai mare. de compasiunea și înțelegerea celui scuipat. în spatele fiecărui gest urât e multă durere, frustrare, invidie, complexe, iar reacția duce la și mai mult venin, la și mai multă răutate. un cerc vicios, nesfârșit, de energii rele.

să întorci celălalt obraz înseamnă să nu întorci răul făcut, să nu îl perpetuezi. să-l oprești la tine. iubește-ți dușmanul, asemenea. întoarce un zâmbet haterului tău. o să-l descumpănești, căci nu se așteaptă. învață-l lecția iertării și a umilinței.

la un moment dat, conduceam un colectiv de oameni. eram șefă de o zi. mă apropiasem de niște fete nervoase. nu m-au văzut. una mă înjura cu foc, deși nu mă cunoștea, nu îi adresasem niciun cuvânt încă. când a ridicat ochii și m-a văzut, s-a înroșit, dar a rămas bățoasă, nu s-a scuzat, a preferat să mă sfideze. am coborât în birou, am sunat-o că o aștept să stăm de vorbă. venise pregătită să fie sancționată sau măcar săpunită. eu am întrebat-o sincer, cu blândețe și fără pic de ironie, cu ce am greșit deja să mă înjure, să-mi spună că nu vreau să începem pe un picior atât de greșit. a început să plângă, nu se aștepta la asta, aștepta consecințe dure. mai târziu, când am devenit prietene, mi-a spus că a fost una dintre lecțiile cele mai importante de viață.

oamenii nu sunt fundamentali buni, dar nici fundamentali răi. doar diferiți. înainte de a se urî, nu își dau răgaz să se cunoască, să afle fiecare ce poveste duce în spate, câtă durere a înmagazinat celălalt sau câtă frustrare.

eu una am stârnit mereu ură în semeni, de când mă știu. oamenii simt nevoia să mă desființeze. mai ales cei care nu mă cunosc prea bine sau deloc. cândva, asta mă afecta grav. așa e când centrul de echilibru nu se află în interiorul tău, ci în exterior, la ceilalți. criticile și dușmănia nu te pot ucide, dar te pot destabiliza.

e greu să ierți. iartă-l pe ăla care te jignește, te umilește, care te bârfește, care te lovește pe la spate, dacă poți. iartă-l pe violator, pe tatăl abuziv și violent, pe mama indiferentă, pe șeful despotic, pe prietenul care te trădează, pe partenerul care te înșală, pe haterul care te insultă fără să te cunoască. iartă-i pe toți, dacă te ține. iartă-te pe tine, mai întâi, că ai permis să ți se întâmple toate astea. iartă-te pentru ce ai greșit tu lor, fiecăruia în parte, și altora ca ei. iartă-te, dacă poți. dar iartă-i și iartă-te pe bune. vei ști că ai făcut-o atunci când nu vei mai simți ciupitura aia în stomac.

ce stârnești în oameni, mai ales atunci când nu li te adresezi în mod direct, este problema lor, nu a ta. jignirile, insultele, judecățile strâmbe de valoare despre ei vorbesc, nu despre tine.

iar asta nu e o lecție despre iertare. cine sunt eu să dau lecții?

nici eu nu mi-am cerut iertare întotdeauna. nici eu nu am recunoscut când am greșit, mereu. nici eu nu am știut să iert așa cum mi-aș fi dorit. să iert cu adevărat, până în plăsele, în vintre, până la iubire de aproapele dușmănos și greșitor.

e complicat să ierți. dar să ignori e bucățică de prăjitură.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

35 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
adelinailiescu
21 octombrie 2013 15:28

Cel mai simplu e sa urasti. Cel mai dureros e sa te razbuni fiindca iti alimentezi o ura permanenta. Cel mai greu e sa poti trece peste o umilinta pe care ai indurat-o. Dar nu cred ca e cel mai bine nici sa ierti! Poate cel mai bine e sa treci mai departe si sa nu-ti risipesti energia pe cel ce te-a lovit.Dar nu cred ca asta se cheama iertare. Si mai stiu ceva, „din clasici” : razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau/e silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau!

VreauUltimulLoc
21 octombrie 2013 19:37
Reply to  adelinailiescu

Este usor sa faci ceea ce poti face si extrem de greu lucrurile care te sperie. Poate asta este motivul pentru care crezi ca nu este cel mai bine sa ierti. Intodeauna este cel mai bine sa ierti si cel mai greu. Nu risipesti nici o energie. Energia o risipesti and te pacalesti ca ierti dar nu uiti, sau alte povesti in care impachetam faptul ca alegem sa nu ne razbunam dar sa ducem inca bolovanul dupa noi. Eu nu pot sa iert decat atunci cand am posibilitatea sa ma razbun. Cand nu… as sfarama neamul pana la a spatea… Citește mai mult

mugur
mugur
18 iunie 2014 18:49
Reply to  adelinailiescu

A ierta pe cineva mai „bun” decat tine, inseamna a il respecta? 🙂
si daca „a respecta” pe cineva este altceva decat „a te razbuna”, de ce sa nu ii respectam si pe ala de e „mai rau”? comentariile „finute” 🙂 de genul „si totusi raii exista” se fac doar in absenta lor. in prezenta lor ii respectam (ca de aia unii sunt mai „buni”; cand sunt si aia „rai” de fata :)) sa aduca aminte)
btw, ce mai inseamna spatiul privat astazi? dar cel public, unde iertarea se face „cu diploma”? :)) 😛

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
18 ianuarie 2014 11:20

Daca poti, B R A V O eu..PAS 😉 sunt f. reactiv…atat la bine, cat si la rau…sunt bun platnic si asa cum ii sta bine unui platnic, cu dobanda!

din toate cat e un pic ?
din toate cat e un pic ?
1 februarie 2014 09:40

🙂 frumos spus ! Laic

viatanomada
viatanomada
1 februarie 2014 09:52

greu am inteles asta , mai greu s-o fac , dar acum mi-e bine , si asta dupa ce mi-a reamintit o prietena un lucru pe care il stiam dar nu-l aplicam: viata e un dat, nu o lupta ! Abia dupa ce m-am linistit si impacat cu lucrurile si intamplarile nefericite am reusit sa ma linistesc si sa traiesc ce merit.Nu reusesc mereu dar ma straduiesc, si fizic si psihic face bine, fiecare intamplare e o lectie cu + sau -. Iti multumesc!

roberts
roberts
1 februarie 2014 10:39

teoretic, asa este. putem ierta si chiar uita mici rautati din partea celorlalti, dar e mai greu cand ti-o iei una dupa alta si nu ma refer aici la chestii usurele. am un amic care trebuia sa mearga cu mama lui la operatie, era total implicat in problema de sanatate a maicasii si tocmai a aflat ca draga lui de nevasta era bine merci internata in spital pentru ca nascuse un copil. (el o vazuse cu o luna, doua inainte si n-a banuit nimic). locuiau in orase diferite din cauza jobului si aparent totul era foarte bine. nu vreau sa… Citește mai mult

roberts
roberts
1 februarie 2014 13:04
Reply to  Petronela

asa gandesc si eu, ca nu-i nus ce chestie! probabil ca are si el vina lui, asta-i clar, dar m-a izbit faptul ca ea n-a gasit prilejul/momentul sa-i spuna adevarul. in schimb, gasea timp sa-i ceara bani sau pachete …..s-a „scuzat” cumva cum ca ea s-a saturat de saracie, ca s-a-ndragostit de astalalt si ca s-a-ntamplat!:)

Lucia
1 februarie 2014 12:39
Reply to  roberts

Roberts, sigur că poate ierta! Dacă o lasă şi nu mai priveşte în urmă. Vezi tu, relaţiile astea la distanţă sunt cu două tăişuri. Îţi asumi şi astfel de riscuri. Nu poţi judeca din afară. Mie îmi dă de gândit afirmaţia aia cum că a vazut-o cu o lună- două înainte şi nu a dat nimic de bănuit. Sincer acum, cum credea amicul tău că e căsnicia? Ce bărbat care îşi iubeşte nevasta nu-şi dă seama că e gravidă şi aproape să nască? Hai măi să fim serioşi! Atunci când pentru el, în rândul priorităţilor, nevasta e printre ultimele, se… Citește mai mult

Lucia
1 februarie 2014 12:47
Reply to  Petronela

O relaţie se încheagă greu şi se destramă repede. Dacă ţi-o doreşti cu adevărat trebuie să munceşti permanent ca să o întreţii. Şi nu numai tu, amândoi partenerii. Uneori se destramă şi aşa… Oamenii sunt făcuţi dintr-un aluat greu de înţeles, fiecare cu gândurile, aspiraţiile, felul lui de a vedea lucrurile. Să arunci cu pietre e uşor, să-ţi asumi propriile greşeli e mult mai greu. E mai comod să ţipi şi să aştepţi să fii compătimit, dând toată vina pe celălalt.

Lucia
1 februarie 2014 12:34

Frumos ai scris. Şi adevărat. Nu poţi trăi cu tine până nu ierţi şi te ierţi. Doamne, dar cât de greu poate fi, mai ales când greşeala asta s-a tot repetat cât o viaţă de om!! Nimic nu e imposibil, însă. Până atunci, bucăţica aia de prăjiturică despre care vorbeşti e cu adevărat dulce!

georgia
georgia
1 februarie 2014 13:02

Rautatea este o neputinta? O alegere? O patogolie? … Pe tema iertarii, sfintii parinti ne spun in cartile lor ca ei se roaga si pentru diavol. Eu cred ca exista oameni cu adevarat rai. Rai ca ciuma. Ca s-au nascut rai sau ca au devenit rai ireversibil pe parcurs e doar o chestiune de genetica si de filosofie. Da, clar: iertarea e complicata. Si mai da: sa ignori e o bucatica de prajitura cu ciocolata multa multa…Multa. Cand ai devenit de neclintit in hotararea ta de-a fi bine, atunci automat nu mai tii minte raul si sa ignori devine un… Citește mai mult

mugur
mugur
18 iunie 2014 19:08
Reply to  georgia

🙂 prajitura nu tine de foame. si dupa aia? nu poti „ignora” prea mult timp (ca mori de foame). „iertatul” iti mananca din energie (indeiferent daca te razbuni sau nu, daca esti pios :)) sau nu), „ignoratul” nu tine prea mult; cel mai bine e sa ii „iubesti pe toti”, nu este asa?
ps – mare lucru, energia! 🙂

georgia
georgia
1 februarie 2014 14:44

Nu nu nu. E un soi…pe la tara ii zice “mama dracului” si totul se intampla exact ca in povestea lui Iov, din aceleasi motive si pentru aceleasi scopuri.

Dar da si da: compatimim si ocolim. Tot ce reusim sa discernem pe tema asta in timp util 🙂

Adrian Neamtu
Adrian Neamtu
19 februarie 2014 10:26

Doar atata: „ignorance is bliss”. Am invatat sa imbratisez aceste cuvinte, pe langa iertare :).

Lalu Nicolae
20 februarie 2014 15:55

Iertarea, cel putin asa se intampla la mine, a intervenit definitiv si pentru toata lumea doar atunci cand am inteles ca nu este nimic de iertat. Si tot atunci m-am eliberat de obiceiul tampit de a incerca sa am o comportare care sa nu raneasca si aici sunt perfect de acord cu tine si cred ca ai trait si tu ce am trait si eu si anume ca e problema lor cum ma percep si ce experimenteaza in legatura cu mine mai ales cand eu n-am nici o treaba. Sunt eu cu bune cu rele si ma simt bine in… Citește mai mult

eurolaura
4 martie 2014 14:17

O lectie care ar trebui invatata la scoala, sau mai degraba la gradinita, inainte sa implinesti 7 ani. Multumesc.

Rzone
Rzone
13 martie 2014 14:49

Uite ca comentez si eu aici dupa ce a expirat topicul (sau poate nu), dar vreau sa arunc cu alte opinii. Incearca sa intorci obrazul cuiva caruia ii curge prin sistem otrava aia de care zici. Si sint atitea feluri de otrava. In exemplul tau cu sefa, daca tipa aia nu era fundamental ok, adica fara pitici stim noi unde, te-ar fi evitat tot restul vietii. Eventual si-ar fi gasit alti subiecti de birfit. La ea probabil ca s-au amestecat ceva prejudecati cu teama. Am un bun prieten cu calitatea asta, de a intoarce obrazul, si fug vampirasii dupa un… Citește mai mult

bogdan
bogdan
18 martie 2014 11:16

Si ce faci cand taica-tu se aliaza cu sora ta impotriva ta care ai ajutat-o moral si financiar pe sora, ti-ai pus obrazul pentru ea si acum iti da ignore? Taica-tu te vede vinovat pentru ca spui ca ai o problema si nevoie de ajutor, in loc sa taci din gura numai sa nu agiti apele pentru ca asa se face in familia romaneasca, se sta si se inghite. Ce faci intr-o astfel de situatie?

Recunosc ca acum, dupa ani in care am vb frumos, am incercat sa descurc itele incurcate ale vietilor noastre, imi ia foc pieptul de nervi.

mari
mari
7 mai 2014 22:20

te iubesc de mor! esti un om minunat si special, ai o minte libera, traiesti frumos! te-am descoperit curand si iti citesc ,,blogul,, cu nesat , cu coltul gurii ridicat! esti o frumoasa.

cristina
cristina
1 iulie 2015 21:46

Exista oameni fundamental rai, asta e clar. Eu insa cred ca tot raul din lumea asta porneste dintr-un singur punct: prostia. Un om destept isi vede de ale lui, incearca sa-si traiasca visul si sa se bucure de viata si de ceea ce are. Prostii au frustrari si complexe si asta ii face rai, invidiosi si razbunatori. Toti am interactionat cu astfel de persoane, important este sa mergem mai departe. Chestia cu iertarea e mai dificila in ceea ce ma priveste dar incerc sa fac abstractie de existenta acestor indivizi. Incerc!

doru balutz
doru balutz
1 iulie 2015 22:13

Ştii cum se poate ţine centru ăla de echilibru în interior ? Mie nu-mi iese încă, m pus degete peste tot şi mă trezesc destul de des cu el că evadează printre.

Gina Bradea
1 iulie 2015 23:03

Sa ierti? Nu stiu daca e asa usor. Nu stiu daca este cu adevarat iertare. Sunt rani care supureaza incontinuu, acolo, intr-un sertar ascuns al sufletului. Cred ca poti sa uiti, sa ignori, sa te gandesti la altceva. Sa incerci sa intelegi si sa mergi mai departe. Stii cum e cand ai o buba? Oricat o ignori si o tratezi cu unguente, taman acolo te lovesti si te lovesc si altii-cu sau fara voie. Asa e cu unele rani ale sufletului. Ignori, pansezi din nou si mergi mai departe. Nu stai prea mult pe loc. Iti focusezi energia pe ceva… Citește mai mult

Maria 11
2 iulie 2015 00:19

Caloriile de la aceasta praji…ingrasa sau slabesc,ca sa stiu daca ,,ma bag,, 😀

Monica
Monica
2 iulie 2015 02:05

Foarte frumos spus. O experienta neplacuta de viata poate ajuta si in a gasi iertarea.
V-am vazut pe Republicii. Asa o doamna talentata si frumoasa! Va citesc blogul si am citit cartile!
Mult succes cu publicarea urmatoarelor carti/romane!

carmen
carmen
26 august 2016 12:38

mi-am invatat si eu lectia ierterii.e una frumoasa care te descatuseaza.de atunci lumea e mult mai frumoasa in jurul meu.sunt fericita cu adevarat!

O admiratoare
O admiratoare
22 februarie 2018 23:38

„eu una am stârnit mereu ură în semeni, de când mă ştiu. oamenii simt nevoia să mă desfiinţeze.” esti sigura ca aia sunt oameni? ca semeni sigur nu-ti sunt, ca nu-ti seamana deloc. esti al dracu’ de iubibila, cum rar intalnesti. ce sa mai aiba cineva si cu tine? pe bune acum. iar lectia ta e foarte buna. mi-ar placea sa evoluez intr-atat de mult, incat sa o pot pune si in practica cu totul (cel mai greu mi se pare sa ma iert pe mine…definitiv, total, adevarat). mereu mi-au placut oamenii, care avea taria in ei si generozitatea, pacea… Citește mai mult