ceci n’est pas une leçon

ceci n’est pas une leçon

De | 2017-08-21T11:31:28+00:00 21 octombrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |35 Comentarii

cei care împroaşcă cu veninul cel mai letal au nevoie de îmbraţişarea cea mai caldă. de dragostea cea mai mare. de compasiunea şi înţelegerea celui scuipat. în spatele fiecărui gest urât e multă durere, frustrare, invidie, complexe, iar reacţia duce la şi mai mult venin, la şi mai multă răutate. un cerc vicios, nesfârşit, de energii rele.

să întorci celălalt obraz  înseamnă să nu întorci răul făcut, să nu îl perpetuezi. să-l opreşti la tine. iubeşte-ţi duşmanul, asemenea. întoarce un zâmbet haterului tău. o să-l descumpăneşti, căci nu se aşteaptă. învaţă-l lecţia iertării şi a umilinţei.

la un moment dat, conduceam un colectiv de oameni. eram şefă de o zi. mă apropiasem de nişte fete nervoase. nu m-au văzut. una mă înjura cu foc, deşi nu mă cunoştea, nu îi adresasem niciun cuvânt încă. când a ridicat ochii şi m-a văzut, s-a înroşit, dar a rămas băţoasă, nu s-a scuzat, a preferat să mă sfideze. am coborât în birou, am sunat-o că o aştept să stăm de vorbă. venise pregătită să fie sancţionată sau măcar săpunită. eu am întrebat-o sincer, cu blândeţe şi fără pic de ironie, cu ce am greşit deja să mă înjure, să-mi spună că nu vreau să începem pe un picior atât de greşit. a început să plângă, nu se aştepta la asta, aştepta consecinţe dure.  mai târziu, când am devenit prietene, mi-a spus că a fost una dintre lecţiile cele mai importante de viaţă.

oamenii nu sunt fundamentali buni, dar nici fundamentali răi. doar diferiţi.  înainte de a se urî, nu îşi dau răgaz să se cunoască, să afle fiecare ce poveste duce în spate, câtă durere a înmagazinat celălalt sau câtă frustrare.

eu una am stârnit mereu ură în semeni, de când mă ştiu. oamenii simt nevoia să mă desfiinţeze. mai ales cei care nu mă cunosc prea bine sau deloc.  cândva, asta mă afecta grav. aşa e când centrul de echilibru nu se află în interiorul tău, ci în exterior, la ceilalţi. criticile şi duşmănia nu te pot ucide, dar te pot destabiliza.

e greu să ierţi. iartă-l pe ăla care te jigneşte, te umileşte, care te bârfeşte, care te loveşte pe la spate, dacă poţi. iartă-l pe violator, pe tatăl abuziv şi violent, pe mama indiferentă, pe şeful despotic, pe prietenul care te trădează, pe partenerul care te înşală, pe haterul care te insultă fără să te cunoască. iartă-i pe toţi, dacă te ţine. iartă-te pe tine, mai întâi, că ai permis să ţi se întâmple toate astea. iartă-te pentru ce ai greşit tu lor, fiecăruia în parte, şi altora ca ei. iartă-te, dacă poţi. dar iartă-i şi iartă-te pe bune. vei şti că ai făcut-o atunci când nu vei mai simţi ciupitura aia în stomac.

ce stârneşti în oameni, mai ales atunci când nu li te adresezi în mod direct, este problema lor, nu a ta. jignirile, insultele, judecăţile strâmbe de valoare despre ei vorbesc, nu despre tine.

iar asta nu e o lecţie despre iertare. cine sunt eu să dau lecţii?

nici eu nu mi-am cerut iertare întotdeauna. nici eu nu am recunoscut când am greşit, mereu. nici eu nu am ştiut să iert aşa cum mi-aş fi dorit. să iert cu adevărat, până în plăsele,  în vintre, până la iubire de aproapele duşmănos şi greşitor.

e complicat să ierţi. dar să ignori e bucăţică de prăjitură.

Despre autor:

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

35 Comments

  1. adelinailiescu 21 octombrie 2013 at 15:28 - Răspunde

    Cel mai simplu e sa urasti. Cel mai dureros e sa te razbuni fiindca iti alimentezi o ura permanenta. Cel mai greu e sa poti trece peste o umilinta pe care ai indurat-o. Dar nu cred ca e cel mai bine nici sa ierti! Poate cel mai bine e sa treci mai departe si sa nu-ti risipesti energia pe cel ce te-a lovit.Dar nu cred ca asta se cheama iertare. Si mai stiu ceva, „din clasici” : razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau/e silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau!

    • VreauUltimulLoc 21 octombrie 2013 at 19:37

      Este usor sa faci ceea ce poti face si extrem de greu lucrurile care te sperie. Poate asta este motivul pentru care crezi ca nu este cel mai bine sa ierti. Intodeauna este cel mai bine sa ierti si cel mai greu. Nu risipesti nici o energie. Energia o risipesti and te pacalesti ca ierti dar nu uiti, sau alte povesti in care impachetam faptul ca alegem sa nu ne razbunam dar sa ducem inca bolovanul dupa noi.
      Eu nu pot sa iert decat atunci cand am posibilitatea sa ma razbun. Cand nu… as sfarama neamul pana la a spatea spita, si nu ala trecut cat ala viitor.

    • mugur 18 iunie 2014 at 18:49

      A ierta pe cineva mai „bun” decat tine, inseamna a il respecta? 🙂
      si daca „a respecta” pe cineva este altceva decat „a te razbuna”, de ce sa nu ii respectam si pe ala de e „mai rau”? comentariile „finute” 🙂 de genul „si totusi raii exista” se fac doar in absenta lor. in prezenta lor ii respectam (ca de aia unii sunt mai „buni”; cand sunt si aia „rai” de fata :)) sa aduca aminte)
      btw, ce mai inseamna spatiul privat astazi? dar cel public, unde iertarea se face „cu diploma”? :)) 😛

  2. Bogdan Fottescu 18 ianuarie 2014 at 11:20 - Răspunde

    Daca poti, B R A V O eu..PAS 😉 sunt f. reactiv…atat la bine, cat si la rau…sunt bun platnic si asa cum ii sta bine unui platnic, cu dobanda!

  3. din toate cat e un pic ? 1 februarie 2014 at 09:40 - Răspunde

    🙂 frumos spus ! Laic

  4. viatanomada 1 februarie 2014 at 09:52 - Răspunde

    greu am inteles asta , mai greu s-o fac , dar acum mi-e bine , si asta dupa ce mi-a reamintit o prietena un lucru pe care il stiam dar nu-l aplicam: viata e un dat, nu o lupta ! Abia dupa ce m-am linistit si impacat cu lucrurile si intamplarile nefericite am reusit sa ma linistesc si sa traiesc ce merit.Nu reusesc mereu dar ma straduiesc, si fizic si psihic face bine, fiecare intamplare e o lectie cu + sau -. Iti multumesc!

  5. roberts 1 februarie 2014 at 10:39 - Răspunde

    teoretic, asa este. putem ierta si chiar uita mici rautati din partea celorlalti, dar e mai greu cand ti-o iei una dupa alta si nu ma refer aici la chestii usurele. am un amic care trebuia sa mearga cu mama lui la operatie, era total implicat in problema de sanatate a maicasii si tocmai a aflat ca draga lui de nevasta era bine merci internata in spital pentru ca nascuse un copil. (el o vazuse cu o luna, doua inainte si n-a banuit nimic). locuiau in orase diferite din cauza jobului si aparent totul era foarte bine. nu vreau sa intru in detalii, dar cum treci peste asa ceva? cum ierti omului de langa tine ca te-a mintit, ca s-a iubit cu altul si ca a facut si-un copil cu ala? cum intorci celalalt obraz? ce concluzie tragi dupa o experienta dintr-asta?

    • Petronela 1 februarie 2014 at 12:39

      nu ştiu cum, în cazul ăsta particular, dar treci. aşa cum victimele violurilor trec peste, aşa cum victimele abuzurilor din copilărie trec peste, aşa cum trec oamenii peste orice le este dat să trăiască. există lucruri mai grave pe lume decît că ai fost înşelat de partener, îţi spun sigur. oricum, întotdeauna trebuie să te uiţi mai întîi la tine, să vezi dacă nu cumva ai generat tu ceva din ceea ce ţi se întîmplă. iar dacă răspunsul e nu, înseamnă că a fost o lecţie, o înveţi şi treci mai departe. pe mine nu te-ai găsit bine să mă întrebi, eu am iertat şi am trecut peste chestii neomeneşti, aşa că să te înşele partenerul nu mi se pare chiar aşa o situaţie care să te dărîme de să nu îţi mai revii… 🙂

    • roberts 1 februarie 2014 at 13:04

      asa gandesc si eu, ca nu-i nus ce chestie! probabil ca are si el vina lui, asta-i clar, dar m-a izbit faptul ca ea n-a gasit prilejul/momentul sa-i spuna adevarul. in schimb, gasea timp sa-i ceara bani sau pachete …..s-a „scuzat” cumva cum ca ea s-a saturat de saracie, ca s-a-ndragostit de astalalt si ca s-a-ntamplat!:)

    • Petronela 1 februarie 2014 at 13:27

      🙂 cine ştie ce o fi şi sufletul femeii acelea… mai bine să nu ne repezim să judecăm, avem fiecare crucea noastră de dus.

    • Lucia 1 februarie 2014 at 12:39

      Roberts, sigur că poate ierta! Dacă o lasă şi nu mai priveşte în urmă. Vezi tu, relaţiile astea la distanţă sunt cu două tăişuri. Îţi asumi şi astfel de riscuri. Nu poţi judeca din afară. Mie îmi dă de gândit afirmaţia aia cum că a vazut-o cu o lună- două înainte şi nu a dat nimic de bănuit. Sincer acum, cum credea amicul tău că e căsnicia? Ce bărbat care îşi iubeşte nevasta nu-şi dă seama că e gravidă şi aproape să nască? Hai măi să fim serioşi! Atunci când pentru el, în rândul priorităţilor, nevasta e printre ultimele, se mai miră că aia a făcut un copil cu altul? Şi acel bărbat se mai vrea şi compătimit? Ha!

    • Petronela 1 februarie 2014 at 12:43

      exact aşa cred şi eu, că adevărul e la mijloc mereu şi că nu poţi judeca din afară… întotdeauna într-o relaţie unul plînge mai tare, e mai zgomotos, o arde mai victimă, aşa că oamenii tind să îl compătimească fără să îşi pună problema că s-ar putea să aibă şi celălalt dreptate.

    • Lucia 1 februarie 2014 at 12:47

      O relaţie se încheagă greu şi se destramă repede. Dacă ţi-o doreşti cu adevărat trebuie să munceşti permanent ca să o întreţii. Şi nu numai tu, amândoi partenerii. Uneori se destramă şi aşa… Oamenii sunt făcuţi dintr-un aluat greu de înţeles, fiecare cu gândurile, aspiraţiile, felul lui de a vedea lucrurile. Să arunci cu pietre e uşor, să-ţi asumi propriile greşeli e mult mai greu. E mai comod să ţipi şi să aştepţi să fii compătimit, dând toată vina pe celălalt.

  6. Lucia 1 februarie 2014 at 12:34 - Răspunde

    Frumos ai scris. Şi adevărat. Nu poţi trăi cu tine până nu ierţi şi te ierţi. Doamne, dar cât de greu poate fi, mai ales când greşeala asta s-a tot repetat cât o viaţă de om!! Nimic nu e imposibil, însă. Până atunci, bucăţica aia de prăjiturică despre care vorbeşti e cu adevărat dulce!

  7. georgia 1 februarie 2014 at 13:02 - Răspunde

    Rautatea este o neputinta? O alegere? O patogolie? … Pe tema iertarii, sfintii parinti ne spun in cartile lor ca ei se roaga si pentru diavol.

    Eu cred ca exista oameni cu adevarat rai. Rai ca ciuma. Ca s-au nascut rai sau ca au devenit rai ireversibil pe parcurs e doar o chestiune de genetica si de filosofie.

    Da, clar: iertarea e complicata. Si mai da: sa ignori e o bucatica de prajitura cu ciocolata multa multa…Multa. Cand ai devenit de neclintit in hotararea ta de-a fi bine, atunci automat nu mai tii minte raul si sa ignori devine un efect pe cat de natural, pe atat de secundar.

    cheers. loved it.

    • Petronela 1 februarie 2014 at 13:26

      Sigur că există oameni răi, dar trebuie compătimiţi, nu înfruntaţi. 🙂 Şi da, să ne rugăm pentru ei.

    • mugur 18 iunie 2014 at 19:08

      🙂 prajitura nu tine de foame. si dupa aia? nu poti „ignora” prea mult timp (ca mori de foame). „iertatul” iti mananca din energie (indeiferent daca te razbuni sau nu, daca esti pios :)) sau nu), „ignoratul” nu tine prea mult; cel mai bine e sa ii „iubesti pe toti”, nu este asa?
      ps – mare lucru, energia! 🙂

  8. georgia 1 februarie 2014 at 14:44 - Răspunde

    Nu nu nu. E un soi…pe la tara ii zice “mama dracului” si totul se intampla exact ca in povestea lui Iov, din aceleasi motive si pentru aceleasi scopuri.

    Dar da si da: compatimim si ocolim. Tot ce reusim sa discernem pe tema asta in timp util 🙂

  9. Adrian Neamtu 19 februarie 2014 at 10:26 - Răspunde

    Doar atata: „ignorance is bliss”. Am invatat sa imbratisez aceste cuvinte, pe langa iertare :).

  10. […] ca a voastră. Şi mai ales, nu mai răspundeţi urii cu şi mai multă ură. Aşa cum spuneam şi aici, urii şi răutăţii dacă îi răspunzi cu blîndeţe şi bunătate, o descumpăneşti. Şi poţi […]

  11. Lalu Nicolae 20 februarie 2014 at 15:55 - Răspunde

    Iertarea, cel putin asa se intampla la mine, a intervenit definitiv si pentru toata lumea doar atunci cand am inteles ca nu este nimic de iertat. Si tot atunci m-am eliberat de obiceiul tampit de a incerca sa am o comportare care sa nu raneasca si aici sunt perfect de acord cu tine si cred ca ai trait si tu ce am trait si eu si anume ca e problema lor cum ma percep si ce experimenteaza in legatura cu mine mai ales cand eu n-am nici o treaba. Sunt eu cu bune cu rele si ma simt bine in pielea mea mai ales ca in nici o circumstanta n-am sa mai fac vreodata vre-un rau cu buna stiinta. Traiesc si-i las si pe ceilalti sa traiasca iar pe cine iubesc iubesc cu toate ale lui/ei si cer acelasi lucru. Dealtfel toate bune, nu?

  12. eurolaura 4 martie 2014 at 14:17 - Răspunde

    O lectie care ar trebui invatata la scoala, sau mai degraba la gradinita, inainte sa implinesti 7 ani. Multumesc.

  13. Rzone 13 martie 2014 at 14:49 - Răspunde

    Uite ca comentez si eu aici dupa ce a expirat topicul (sau poate nu), dar vreau sa arunc cu alte opinii.
    Incearca sa intorci obrazul cuiva caruia ii curge prin sistem otrava aia de care zici. Si sint atitea feluri de otrava.
    In exemplul tau cu sefa, daca tipa aia nu era fundamental ok, adica fara pitici stim noi unde, te-ar fi evitat tot restul vietii. Eventual si-ar fi gasit alti subiecti de birfit. La ea probabil ca s-au amestecat ceva prejudecati cu teama.
    Am un bun prieten cu calitatea asta, de a intoarce obrazul, si fug vampirasii dupa un sfert de ora de socializare. Probabil pentru ca n-au efect asupra lui.

  14. bogdan 18 martie 2014 at 11:16 - Răspunde

    Si ce faci cand taica-tu se aliaza cu sora ta impotriva ta care ai ajutat-o moral si financiar pe sora, ti-ai pus obrazul pentru ea si acum iti da ignore? Taica-tu te vede vinovat pentru ca spui ca ai o problema si nevoie de ajutor, in loc sa taci din gura numai sa nu agiti apele pentru ca asa se face in familia romaneasca, se sta si se inghite. Ce faci intr-o astfel de situatie?

    Recunosc ca acum, dupa ani in care am vb frumos, am incercat sa descurc itele incurcate ale vietilor noastre, imi ia foc pieptul de nervi.

  15. mari 7 mai 2014 at 22:20 - Răspunde

    te iubesc de mor! esti un om minunat si special, ai o minte libera, traiesti frumos! te-am descoperit curand si iti citesc ,,blogul,, cu nesat , cu coltul gurii ridicat! esti o frumoasa.

  16. […] şi să meargă altundeva unde să le fie bine, simt nevoia să mă insulte le sugerez să citească asta, că parcă nu m-aş repeta aici. Şi le spun că, în 10 ani de apărut la televizor, am auzit […]

  17. cristina 1 iulie 2015 at 21:46 - Răspunde

    Exista oameni fundamental rai, asta e clar. Eu insa cred ca tot raul din lumea asta porneste dintr-un singur punct: prostia. Un om destept isi vede de ale lui, incearca sa-si traiasca visul si sa se bucure de viata si de ceea ce are. Prostii au frustrari si complexe si asta ii face rai, invidiosi si razbunatori. Toti am interactionat cu astfel de persoane, important este sa mergem mai departe. Chestia cu iertarea e mai dificila in ceea ce ma priveste dar incerc sa fac abstractie de existenta acestor indivizi. Incerc!

  18. doru balutz 1 iulie 2015 at 22:13 - Răspunde

    Ştii cum se poate ţine centru ăla de echilibru în interior ? Mie nu-mi iese încă, m pus degete peste tot şi mă trezesc destul de des cu el că evadează printre.

    • Petronela 1 iulie 2015 at 22:20

      iubindu-te. tu, pe tine însuți, pe bune, cu totul.

  19. Gina Bradea 1 iulie 2015 at 23:03 - Răspunde

    Sa ierti? Nu stiu daca e asa usor. Nu stiu daca este cu adevarat iertare. Sunt rani care supureaza incontinuu, acolo, intr-un sertar ascuns al sufletului. Cred ca poti sa uiti, sa ignori, sa te gandesti la altceva. Sa incerci sa intelegi si sa mergi mai departe. Stii cum e cand ai o buba? Oricat o ignori si o tratezi cu unguente, taman acolo te lovesti si te lovesc si altii-cu sau fara voie. Asa e cu unele rani ale sufletului.
    Ignori, pansezi din nou si mergi mai departe. Nu stai prea mult pe loc. Iti focusezi energia pe ceva constructiv.
    Haterii? Au fost, sunt si vor fi. Dar sunt pidosnici, nu pe fata. Daca te-ar privi in ochi, si-ar inghiti limbile. N-ar mai putea scuipa venin. M-au durut unele vorbe. Acum le ignor.
    Eu nu urasc pe nimeni, nu sunt dusmanul nimanui. Cred ca asta e adevarata iertare: sa vezi calitati si sa zambesti sincer, fara ironie, cand te gantesti la un hater 🙂

  20. Maria 11 2 iulie 2015 at 00:19 - Răspunde

    Caloriile de la aceasta praji…ingrasa sau slabesc,ca sa stiu daca ,,ma bag,, 😀

  21. Monica 2 iulie 2015 at 02:05 - Răspunde

    Foarte frumos spus. O experienta neplacuta de viata poate ajuta si in a gasi iertarea.
    V-am vazut pe Republicii. Asa o doamna talentata si frumoasa! Va citesc blogul si am citit cartile!
    Mult succes cu publicarea urmatoarelor carti/romane!

  22. carmen 26 august 2016 at 12:38 - Răspunde

    mi-am invatat si eu lectia ierterii.e una frumoasa care te descatuseaza.de atunci lumea e mult mai frumoasa in jurul meu.sunt fericita cu adevarat!

  23. […] plăcut teribil un pasaj, care întărește ceea ce cred eu demult despre […]

  24. O admiratoare 22 februarie 2018 at 23:38 - Răspunde

    „eu una am stârnit mereu ură în semeni, de când mă ştiu. oamenii simt nevoia să mă desfiinţeze.”

    esti sigura ca aia sunt oameni? ca semeni sigur nu-ti sunt, ca nu-ti seamana deloc.

    esti al dracu’ de iubibila, cum rar intalnesti. ce sa mai aiba cineva si cu tine? pe bune acum.

    iar lectia ta e foarte buna. mi-ar placea sa evoluez intr-atat de mult, incat sa o pot pune si in practica cu totul (cel mai greu mi se pare sa ma iert pe mine…definitiv, total, adevarat). mereu mi-au placut oamenii, care avea taria in ei si generozitatea, pacea interioara, lumina aia, gingasia, incat sa raspunda cu o blandete ingenua, dezarmanta la rautati gratuite si nedreptati fata de ei (nu si fata de cei care nu se pot apara singuri – aia imi seamana a lasitate mai mult, a nepasare, a delasare josnica). eu de fel mi-s o luptatoare si chestiile astea cu sinele meu se cam contrazic. cand e de luptat, lupt, cand e de ignorat, ignor, cand e de lasat de la mine, las de la mine. dar mereu e loc de mai bine, nu?, asa ca sper sa ma schimb in bine, ca de schimbat oricum…o sa ma tot schimb.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: