ce-am mai citit și recomand

ce-am mai citit și recomand

De | 2017-08-31T13:07:55+00:00 17 august, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |15 Comentarii

În ultima vreme, mai mult am citit decît orice altceva. În vacanță, de altfel, e ușor să stai cu capul în cărți. Mult timp nu am zis mai departe ce citeam, mi se părea fudulie, paradă, iete cît și ce citesc eu. În ultima vreme, mi-am dat seama că e important să spunem ce citim, să facem recomandări, să discutăm despre cărțile citite. Eu, una, îmi iau multe cărți după ce aud de la oameni în care am încredere despre ele. Plus, am văzut că atunci cînd scriu despre cărți, multă lume citește și share-uiește. De curînd, m-a rugat Oana Botezatu să fac o listă cu cinci cărți de citit și a fost un articol foarte citit. Îl găsiți aici

Lapte Negru al lui Elif Shafak l-am citit la mare, legănată în hamacul din curtea pensiunii sau pe plajă. Îl aveam pe listă, dar nu mă atrăgea prea tare. E prima carte a scriitoarei turcoaice pe care o citesc și așteptările mele erau scăzute. Am dat peste o istorie a literaturii feminine care mi-a plăcut foarte mult, întrețesută cu o poveste personală – o lume interioară scindată și reprezentată personificat printr-un harem de minifemei, niciuna în consonanță cu cealaltă – a femeii scriitoare prinsă într-un conflict ce pare de nerezolvat, acela între carieră și maternitate. Plus o poveste cu djini despre depresia postnatală. Am citit-o, evident, cu ochii femeii scriitoare și mame, dusă îndelung în terapie, plină de felurite întrebări, regrete și dileme rămase încă nerezolvate.

Cum ziceam și în interviul de pe blogul Oanei, Contraviața lui Philip Roth e romanul lui care mi-a plăcut cel mai tare de la Complexul lui Portnoy încoace. Tot la mare citit, tot plin de ulei de plajă și nisip, nu reușesc deloc să salvez cărțile de la dezastrul ăsta estival, însă e și ceva ce îmi place în toată treaba asta, mi-s dragi urmele mele de citit, paginile îndoite acolo unde îmi atrage ceva atenția, literele blurate de la atingerea degetelor mele pline de creme de soare sau apă de mare. Ca întotdeauna, găsesc fascinant să mă afund într-o lume și cultură cu care nu am nici cel mai mic punct în comun și de la care pot învăța teribil de multe lucruri. În plus, personajul principal este un scriitor care-și exploatează biografia și familia în cărțile sale, iar construcția cărții e de carte în carte, totul în stilul inconfundabil al lui Roth.

Spre rușinea mea, deși (și) John Steinbeck e unul dintre autorii mei preferați, abia acum am reușit să citesc Fructele Mîniei. Poate m-am ferit de ea fiindcă mi-a rămas în minte senzația din timpul lecturii celebrei Of mice and men (Șoareci și oameni) și de după, o insuportabilă tristețe și sfîșiere. Care s-a întors și m-a însoțit pe tot parcursul celor 595 de pagini ale acestui roman îngrozitor de realist, de bine scris și de emoționant: povestea unei familii din Oklahoma, scăpătată în urma Marii Crize Financiare pe drumul făgăduinței, faimosul Route 66, către California. Iluzia unei vieți mai bune, singurătatea în fața morții, cruzimea și furia date de foame și lipsa speranței, realitatea a sute de mii de oameni sortiți inaniției, vînați de cei pe care îi cotropesc și deveniți vînători, la rîndul lor, din spaima de a-și vedea copiii murind fiindcă nu i-au putut hrăni, furia neputinței și, în cele din urmă, capitularea. Încă port în mine cruzimea și tristețea ei superbă. Și imaginile, de film de artă, încă mă bîntuie.

Pe Ana-Maria Sandu am cunoscut-o la C’Art Fest, unde am avut-o invitată și unde a lansat Pereți Subțiri. Carte pe care nu apucasem să o citesc înainte de festival, tot în vacanță am pus mîna pe ea, tihnit. Și am citit-o avînd-o în minte mereu pe Ana-Maria, una dintre întîlnirile acelea valoroase care se întîmplă datorită cărților. Pereți subțiri este și roman, și carte de proză scurtă, cele 17 povestiri dintr-un bloc cu 4 etaje susținîndu-se și separat. Clădirea care le adăpostește și personajele care o populează creează firele roșii care le unesc destinele și fac poveștile să devină o narațiune închegată. Am citit-o cu inima strînsă – nu știu dacă sunt eu de vină și percepția mea (rusească?) asupra lucrurilor și vieții, însă cartea emană același tip de tristețe și resemnare care mă lovise la Fructele Mîniei, strămutată, evident, în contemporaneitate, cu toate detaliile ei în care fiecare dintre noi ne regăsim. Prin pereții subțiri ai blocului de lîngă Parcul Icoanei viețile locatarilor devin cumva comune, oamenii mor, se iubesc și se despart sub ochii și mai ales în urechile vecinilor, iar fiecare poveste este, în felul ei, sfîșietoare.

Cred că am citit mai toate cărțile apărute la noi ale lui Andrei Makine, ba l-am și cunoscut la un tîrg, atît de mult îmi place cum scrie. Spiritul lui profund rusesc, combinat cu ce a adunat în anii francezi, mă fascinează. Nu toate cărțile lui mi-au plăcut la fel, nu pe toate le-am găsit la fel de cutremurătoare. Cred că în top trei sunt: Viața unui bărbat necunoscut, Pămîntul și cerul lui Jaques Dorme și Femeia care aștepta. Sigur, și Testamentul francez, cartea la care se gîndește toată lumea cînd vine vorba de ruso-francezul Makine, însă eu am rezonat mai tare cu astelalte. Arhipelagul altei vieți este o carte care se petrece, de asemenea, în spațiul soviet, în anii 50, în plină taiga rusească, o aventură a vînătorului care sfîrșește nu doar vînat, ci fraternizează cu prada, devine una cu ea într-o poveste aproape neverosimilă de dragoste mutată finalmente în insulele Șantar, niște insule de la marginea Extremului Orient, unde busola nu se poate orienta niciodată.

Deși am o listă de așteptare măricică, cu cărți așezate în ordinea în care mi-am propus să le citesc pe noptieră, nu vă sfiiți să-mi faceți și voi recomandări, nu mi-am propus să mă opresc vreodată din citit în viața asta. Pînă la urmă, e chestiune de priorități și așa se face că unii au timp berechet să citească și alții nu găsesc niciodată timp pentru asta.

Despre autor:

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

15 Comentarii

  1. Alina 17 august 2017 at 17:31 - Răspunde

    Sa o mai citesti pe Elif Shafak caci e uimitoare. Cele 40 zeci de legi ale iubirii, Bastarda Istanbulului, Onoare, Palatul puricilor… Si-mi vine in minte sa iti recomand Khaled Hosseini in cazul in care nu l-ai citit deja, Splendida cetate a celor o mie de sori, Vanatorii de zmee… Multumesc de recomandari, mereu dupa ce recomanzi ceva merg la sigur cu ce carti sa cer de acasa si sa nu raman dezamagita!

    • Petronela Rotar 20 august 2017 at 16:25

      Citit Splendida cetate. Pe listă alte cărți ale lui Shafak. Mulțumesc!

  2. Ioana 17 august 2017 at 17:43 - Răspunde

    Recomand Shantaram❤️❤️❤️

  3. Poteci de dor 17 august 2017 at 18:26 - Răspunde

    Le-am notat pe toate. Am cumpărat Alain de Botton „Ce se întâmplă în iubire” după ce am citit pe „blogul de nervi” despre ea şi nu am regretat deloc aşa că şi astea intră pe listă. Nu îndrăznesc să recomand, doar mulţumesc!

  4. Vera 17 august 2017 at 20:18 - Răspunde

    Recomand „Culoarea sentimentelor ” de Kathryn Stockett.

  5. Bookish 17 august 2017 at 21:31 - Răspunde

    Minunate recomandări! Elif Shafak și Philip Roth se regăsesc și pe lista mea interminabilă de citit, dar, deocamdată, am pe lista scurtă O viață măruntă de Hanya Yanagihara, Interesanții- Meg Wolitzer și dintre autorii români Omar și Diavolii – Dan Ciupureanu, Cazemata – Tudor Ganea și Moștenirea babei Stoltz – Alina Pavelescu.
    În mod ciudat, eu în concedii citesc mult mai puțin pentru că de obicei aleg destinații unde sunt multe obiective de vizitat (muzee, parcuri, castele, etc), iar zilele de plajă, unde îmi împart timpul între citit pe șezlong și înot, sunt de obicei 2, maxim 3.

    • Petronela Rotar 20 august 2017 at 16:26

      Le am cumpărate pe toate cele recomandate de tine, mai puțin Ganea, mulțumesc!

    • Bookish 24 august 2017 at 17:32

      Wow, sper să îți placă! Aștept cu interes impresiile de lectură 🙂

  6. Doina 17 august 2017 at 22:34 - Răspunde

    Elif Shafak scrie f frumos, la fel Zeruya Shalev in Sot si sotie, Thera, Durere…

  7. Averchi Georgiana 17 august 2017 at 22:37 - Răspunde

    Ah, daca stiam le cumparam si pe astea ieri. Deocamdata, ma voi delecta cu Extraconjugal si eseuri de indragostit 🙂

  8. Diana 21 august 2017 at 10:17 - Răspunde

    Ucenicul arhitectului – Elif Shafak

  9. Mona-Lisa 27 august 2017 at 23:51 - Răspunde

    Nu stiu daca apreciezi genul, dar iata ceva ce merita, dupa parea mea, citit. Sapiens
    A Brief History of Humankind-Yuval Noah Harari. Ceva mai multe informatii despre subiectele abordate gasesti aici http://www.ynharari.com.

  10. Delia 9 octombrie 2017 at 20:57 - Răspunde

    Buna! Ai vreo curiozitate despre aceasta carte „Pereti subtiri”? Ceva pe care ai vrea sa o intrebi chiar pe autoare? Maine ma intalnesc cu ea si as vrea niste idei.

    • Petronela Rotar 9 octombrie 2017 at 21:11

      O cunosc personal pe Ana-Maria, a fost invitata mea la festivalul C’ART FEST cu Pereți subțiri. Ba chiar azi ne-am întîlnit la Iași. Mulțumesc frumos de gînd.

    • Delia 9 octombrie 2017 at 21:13

      Am inteles 🙂 Si m-ati putea ajuta cu niste intrebari?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: