ce mai văd și mai citesc

ce-am mai citit și recomand

În ultima vreme, mai mult am citit decît orice altceva. În vacanță, de altfel, e ușor să stai cu capul în cărți. Mult timp nu am zis mai departe ce citeam, mi se părea fudulie, paradă, iete cît și ce citesc eu. În ultima vreme, mi-am dat seama că e important să spunem ce citim, să facem recomandări, să discutăm despre cărțile citite. Eu, una, îmi iau multe cărți după ce aud de la oameni în care am încredere despre ele. Plus, am văzut că atunci cînd scriu despre cărți, multă lume citește și share-uiește. De curînd, m-a rugat Oana Botezatu să fac o listă cu cinci cărți de citit și a fost un articol foarte citit. Îl găsiți aici.  Lapte Negru al lui Elif Shafak l-am citit la mare, legănată în hamacul din curtea pensiunii sau pe plajă. Îl aveam pe listă, dar nu mă atrăgea prea tare. E prima carte a scriitoarei turcoaice pe care o citesc și așteptările mele erau scăzute. Am dat peste o istorie a literaturii feminine care mi-a plăcut foarte mult, întrețesută cu o poveste personală - o lume interioară scindată și reprezentată personificat printr-un harem de minifemei, niciuna în consonanță cu cealaltă - [...]

De | 2017-08-31T13:07:55+00:00 17 august, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |15 Comentarii

crude

Eu, cînd plec în vacanțe, îmi iau cu mine multe cărți. Îmi place mult să citesc cînd sunt la plajă, de exemplu. Și nu am înțeles de ce oamenii spun că lecturile de vacanță sunt, de obicei, lejere, de vară, eu citesc și în vacanță tot aceleași cărți pe care le-aș citi în mod normal, nu îmi cumpăr Coelho pentru că a venit vara. Renunț la haine vara, nu și la neuroni. Și pentru că îmi imaginez că nu sunt singura, dar și pentru că am citit în ultimele zile niște cărți tare mișto (iar mie îmi place să aud despre cărți de citit de la oameni în ale căror gusturi mă încred) poate plecați în vacanță și nu știți ce să citiți, vă zic și vouă: Extraconjugal, de Mihai Radu. E o carte foarte bine scrisă, cu suficient umor și autoironie cît să fie crudă (de altfel, Mihai mi-a mărturisit că a vrut să scrie o carte simplă și crudă, ceea ce i-a ieșit de minune), dar și efervescentă, precum o pastilă de vitamina C pe care o pui pe limbă în loc de pahar, îți place, dar te pișcă și te doare în același timp. Da, eu așa [...]

ce se întîmplă în iubire

Pe Alain de Botton îl iubesc de la Eseuri de îndrăgostit, pe care am recitit-o de curînd, că nu mi-a ajuns citirea. Și de cînd am purtat o conversație extra amabilă pe email, mi s-a părut un om tare fain. Duminică am stat în pat și am citit încontinuu, cu scurte intermezzo-uri de reflecție și îndoire a paginilor, să pot reveni mai ușor la anumite pasaje. În cap am avut, pe toată perioada lecturii, diverse exclamații: cartea asta trebuie citită de toată lumea! Cartea asta e un must-read pentru toți iubiții, soții, amanții, divorțații! Trebuie să scriu despre cartea asta! Cred că e singura poveste reală de și despre iubire din literatura contemporană. Singura poveste dezvrăjită de romantism și tragedii, altfel superbe și foarte livrești. Cel puțin eu nu am mai citit nimic asemănător. Dacă mai știți vreuna, ziceți-mi și mie. Fiindcă este povestea adevărată care se află dincolo de clișeul pe care îl auzim de mici: și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți. Pe care îl putem colora cum vrei noi, ni-l putem imagina în diverse și foarte romantice moduri, la care ne raportăm, pe care îl proiectăm asupra vieților noastre pentru a sfîrși dezamăgiți crunt, cu care [...]

Ana, mon amour (o interpretare)

Am fost să vedem Ana, mon amour. Bărbatu-meu îmi zisese că ăsta e film din ăla de-al meu după trailer, însă abia ajunși în sală mi-am dat seama cîtă dreptate are. Ana, mon amour este radiografia unei relații tipice pentru zilele și societatea noastră. Mi-a plăcut extrem de mult, e de departe cel mai bun film românesc pe care l-am văzut de ceva vreme, are un super scenariu și e foarte bine realizat. De fapt, e atît de bine realizat și de realist, încît majoritatea celor aflați în sală au fost șocați și au simțit nevoia să rîdă ori de cîte ori au văzut un sfîrc sau un floc, că deh, rîdem de ceea ce ne este rușine, ori noi am fost educați că trupul și sexul sunt rușinoase. Nu m-au mirat reacțiile, dar m-au enervat, așa cum mă enervez de fiecare dată la cinema cînd oamenii ajung să se uite la filme pe care nu le înțeleg și deranjează pe ăia care chiar își doresc să le vadă. Iar pe ecran nu era nimic porno sau sexy, erau doar scene foarte bine filmate și realiste ale intimității unui cuplu de oameni obișnuiți, nici prea-prea, nici foarte-foarte, care se iubeau, [...]

De | 2017-10-11T23:35:22+00:00 10 martie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |23 Comentarii