ce mai văd și mai citesc

basmele româneşti şi amorul

Am fost o mare consumatoare de basme în viaţa mea. Pe unele le-am citit, altele  mi-au fost servite, iar eu le-am înghiţit pe nemestecate. Cînd eram mică, eram leşinată după poveşti. Am citit toată colecţia de poveşti nemuritoare şi le-aş reciti pe toate, cu aceeaşi bucurie. De curînd mi-a picat în mîini o colecţie de poveşti culese prin 1890 de G. Dem. Teodorescu. Nu mai citisem basme de cînd erau bigudiurile mici, iar cartea asta mi-a atras atenţia că avea poveşti vechi, din cele care nu apar în cărţile pentru copii. Le-am citit pe toate minunîndu-mă de limbajul fermecător, dar şi cu ochiul adultului căscat de uimire. Ce de-a sexul, băi, băiatule, mi-am zis! Ce amor, ce transgendăreală, ce desfătări, dezmierdări, fericiri şi rîsuri în poveştile româneşti! De la Eurovizion încoace, am văzut-o pe Conchita mai des decît pe mama, de am ajuns să ştiu pe de rost toate glumele cu femeia cu barbă şi femeia-bărbat, de cît a stat lumea şi s-a minunat de o aşa arătare. De ce ne-om fi minunînd, oare?  Cînd la 1890, după moaşa Maria Boiu, cum se arată în carte, Dem. Teodorescu scria povestea Ion Făt-Frumos. Care era o fată. O mîndră fată de crai, care pleacă [...]

in a relationship with my books

Acum două seri, lolita mea de 13 ani mi-a mărturisit că tocmai a terminat Lolita lui Nabokov. Mi-a căzut cartea pe care o citeam eu din mînă. Lolita care citeşte Lolita? Da, nu e nicio noutate la noi în casă, s-a mai văzut şi sonata care ascultă sonate şi aşa mai departe. Îmi spunea de curînd o prietenă tare dragă că e îngrijorată că fie-sa nu citeşte, deşi ea este un sac doldora de carte. Nici ale mele nu prea citeau. Şi eu mă dădeam de ceasul morţii că nu am reuşit să le inculc iubirea mea pentru cărţi şi uite, o să crească tute, nu o să le placă să citească, au, au, vai, vai.Le-am luat cu binişorul, le-am mai şi ameninţat cu noaptea minţii, cum am putut şi eu. Aia mare îmi spunea, pe vremea rebeliunilor ei, că nu o să citească pentru că nu vrea să fie ca mine şi de-a naibii nu pune mîna pe carte. Dacă îi recomandam vreo lectură, asemenea, nu citesc că ai zis tu să citesc şi pentru că tu citeşti prea mult. Eu muream de inimă rea şi alta nu. Mai tîrziu am aflat că fata mea citea, dar se cam [...]

De | 2017-08-16T13:46:59+00:00 14 martie, 2014|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |80 Comentarii

coloana sonoră a filmului meu (part one)

Eu am fost rockeriţă. Am scuturat pleata pe formaţii de metale grele, trashuri şi deathuri. Dar dintre toate, pe una am iubit-o mai presus de toate. Metallica. Pe de rost i-am ştiut albumele. Am ascultat la inconştienţă. De prin a 8-a, aşa. Îl adulam pe Lars Ulrich şi credeam că o să mă mărit cu el. M-am dus la primul lor concert şi nu m-a remarcat. Era şi bătrîn, n-o mai fi avut nici ochiul aşa de ager, ce să mai zic. Aveam blugi scrişi cu pixul şi pe bancă scris Metallica cu M şi A lung. La parterul liceului meu era clasa a XI-a H, cu profil silvic. Singura clasă de băieţi, într-un liceu cu multe, multe fete. Eram îndrăgostită de un tip de acolo deşi nu vorbise niciodată cu mine şi nici nu cred că mă văzuse, măcar, ca Lars Ulrich ăsta. Şi ei ascultau Metallica în pauze. Şi cînd coboram pe scări, auzeam Unforgiven şi începeam să am palpitaţii. Nu am uitat nimic, deşi am fete adolescente. Acuma, înainte să fiu metalistă, prin generală eram mare fană a lui Maicăl. Dar mare, nu aşa. Din aia de ar fi leşinat pe la concerte, dacă ar fi ajuns. [...]

De | 2017-08-16T16:12:06+00:00 30 ianuarie, 2014|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |14 Comentarii

Soldaţii, o poveste din Ferentari

(La îndemnul lui Mihail Vakulovski, care vrea să publice în revista lui recenzia la Cimitirul, după ce o periez oleacă, şi dacă mi-o ieşi, şi pe asta, terminai de citit cel de-al doilea roman homosexual publicat anul trecut. Mihai nu a citit niciuna dintre cărţi, încă. Soldaţii, Poveste de Ferentari, de Adrian Şchiop. Nu, nu fac teză de doctorat din literatura gay.)   Am ştiut de la bun început că o să o compar, vrînd-nevrînd, cu Cimitirul lui Teleşpan, că prea mi-a plăcut. Trebuie să mărturisesc, însă, că, să o fi citit prima, m-aş fi lăsat probabil sedusă de subiect, de sinceritatea cu care este scrisă, de identitatea sexuală asumată şi de aerul proaspăt pe care îl aduce în literatura română contemporană. Ghinionul ei face să fi citit înainte Cimitirul, aşa că am consumat toate acestea şi o brumă în plus, deja. Toate astea sunt însă judecăţile mele, nu le înghiţiţi pe nemestecate, citiţi cu ochii şi mintea voastre, e posibil să vedeţi lucrurile complet diferit. Soldaţii este o poveste de amor între narator, un homosexual cam homofob care preferă să aibă relaţii fie cu heterosexuali, fie cu femei, şi un vagabond de Ferentari, proaspăt eliberat din puşcăria unde şi-a petrecut [...]

De | 2017-08-16T16:13:25+00:00 27 ianuarie, 2014|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |6 Comentarii