ce mai văd și mai citesc

loveless: o viață măruntă

O viață măruntă este cea mai bună și cea mai copleșitoare carte pe care am citit-o în ultimul timp. O carte care m-a ținut ca în transă pe parcursul celor 698 de pagini și trează pînă spre dimineață în multe nopți în care am ajuns tîrziu acasă (am făcut, concomitent, maraton la cinema cu filmele cîștigătoare la Cannes, așa că am halit tristețe și disperare pe pîine, artistic, de trei ori pe zi). Au fost nopți în care m-am trezit după o oră de somn și nu am mai putut adormi, cu mintea plină de cartea asta sau de vreo imagine din vreun film... Citisem prin cronicile peste care am dat că este o carte a prieteniei, care are în prim plan povestea a patru prieteni, însă eu nu am citit-o deloc în cheia asta. Dacă nu vă plac spoilerele, cred că ar fi bine să renunțați acum la citit, fiindcă nu pot vorbi despre cartea asta fără să spun despre ea tot ce îmi vine să spun. Eu am citit-o ca pe o cartea a suferinței dincolo de limita imaginabilului, o carte a abuzurilor atroce și a felului în care ele schilodesc definitiv oamenii, o carte a lipsei de [...]

De | 2017-12-27T15:55:32+00:00 19 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |4 Comentarii

breaking news cu serafimi

Mie îmi plac mult filmele românești. Știu, aud mereu tot felul de pseudo argumente contra, venite mai ales de la oameni care, de cele mai multe ori, habar nu au despre ce vorbesc. Argumentul cu sunetul prost e unul dintre cele mai întîlnite, doar că asta s-a cam terminat de ceva ani, eu le văd la multiplex, de obicei, și au sunetul impecabil. Altul e că sunt vulgare și că se înjură în ele. Dați-mi voie să rîd puțin, hahahahaha. Gata.  Știți, și în filmele americane de duzină, pardon, box-office se înjură, doar că în altă limbă, poate de aia nu deranjează așa de tare urechile pudibonzilor. Așa e, uneori se și înjură, acolo unde situația cere și e firesc. Adică, de exemplu, în Un pas în urma serafimilor, unde 20-30 de puști de seminar stau laolaltă, la un moment dat cînd vorbesc despre sex se aude cuvîntul fute. E pus el artificial acolo ca să șocheze falșii pudibonzi? Nu. Ar fi fost complet artificial să fi folosit în discuțiile despre ei alt verb? Firește. Fiindcă băieții de 18 ani așa vorbesc, e vorba despre a păstra autenticitatea. Însă argumentul cel mai puternic, repetat întruna, este acela că filmele românești [...]

De | 2017-11-19T14:39:57+00:00 11 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|4 Comentarii

ce citesc și am mai citit

Mi-am propus să îmi fac un obicei de a scrie cîteva rînduri despre cărțile pe care le citesc și care îmi plac. Se mai întîmplă să citesc (nu întotdeauna să le și termin) și cărți pe care nu le-aș recomanda, așa că pe acelea le trec sub tăcere. Am fost extrem de plăcut impresionată să văd că oamenii iau de bune recomandările mele, primesc mesaje sau fotografii cu ele, le văd pe Facebook, mă bucur tare, cred că una dintre cele mai importante bucurii care trebuie împărtășite este bucuria cititului. Încep cu o carte care, vorba autorului, m-a terciuit și despre care îmi vine tare greu să scriu din două motive, de altfel foarte prezente în carte: sunt prea căzută în admirație pentru carte și scriitorul-om din spatele ei (unul dintre puținele cazuri în contemporaneitate în care cele două se suprapun & nu se află în disonanță), iar al doilea este acela că Jurnalul lui Radu Vancu, că despre această carte e vorba, mi-a accentuat infinit senzația de impostură. Fiindcă Radu Vancu, așa cum spune el însuși că l-ar fi numit Șerban Foarță, este un cărturar autentic, iar asta se poate observa din plin în obsesia livrescului care străbate întreg [...]

De | 2017-10-03T11:31:13+00:00 3 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |7 Comentarii

Perfect sănătos în Țara moartă

Am fost la cinematecă să văd Țara moartă a lui Radu Jude, despre care tot auzisem lucruri foarte bune. (Și ale cărui filme Aferim și Inimi cicatrizate le văzusem la aceeași cinematecă și-mi plăcuseră foarte.) Iar a doua zi la ultimul film al Ancăi Damian, Perfect sănătos, care rulează de vineri în cinematografe cu sala goală, căci așa suntem noi, românii, nu ne ducem să dăm bani pe bilete să vedem filme românești, doar facem mișto de ele sau, după caz, ne mîndrim cu vreun premiu important de parcă l-am fi luat noi. Trec peste faptul că cei de la cinematecă ne-au trimis în primă instanță acasă (eu aveam invitație la Perfect sănătos și luasem decizia să merg a doua zi, cu bilet plătit, ca să nu pierd documentarul care rula o singură dată, așa că am murit de nervi), pentru că nu verificaseră dacă le merge filmul și nu le mergea. Apoi au găsit o rezolvare, să-l primească pe transfer, treabă care a durat vreo oră jumate, timp în care s-a pierdut jumătate bună din spectatorii și așa puțini. A meritat, însă, cu vîrf și îndesat așteptarea. Am ieșit, vorba lui bărbatu-meu, sfîșiată din sala de proiecție. (Tu te [...]

De | 2017-10-11T23:23:54+00:00 17 septembrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |4 Comentarii