bucăți din mine

41. and counting.

Duminică, la lansarea de la Timișoara, în vreme ce răspundeam poate mai pe larg decît s-a așteptat cea care mi-a pus întrebarea: cînd ai știut că nevoie de ajutor, de terapie, de medicamente?, am avut o senzație super stranie că vorbesc despre altcineva, nu despre mine. Că nu se poate ca aia să fi fost viața mea. Că e imposibil să fi arătat așa. Și că era qvasi-imposibil să mă fi aflat acolo, zîmbind, povestind cu atîta lejeritate despre toate episoadele mele de depresie, care au început în clasa a șasea și au continuat toată viața, despre anxietate și atacuri violente de panică, despre toate tragediile din viața mea, despre cum era să mor de cîteva ori, despre pierderi și alegeri greșite. Că e qvasi-imposibil să fi rămas întreagă la cap. Și totuși. Iată-mă aici. La 41 de ani, pe cît de bine se poate să fie un om cu istoria mea. Nu m-am sinucis înainte de 35, cum eram convinsă cîndva. Ba dimpotrivă, sunt în cel mai bun loc în care am fost vreodată, adică în mine însămi. Nu am fost niciodată mai bine cu mine decît sunt acum, în ciuda faptului că nici azi viața mea nu e [...]

ce îmi doresc de ziua mea

Azi împlinesc 41 de ani. E o vîrstă frumoasă. Mă simt tînără și vie. Și foarte norocoasă, deși cine îmi știe istoricul ar putea să creadă altfel. Acum niște ani am început să pășesc spre mine, iar una dintre deciziile pe care le-am luat a fost să încerc să fiu un om bun. Fiindcă a fi om bun nu ne este tuturor natural. Fiecare rană pe care o capeți te face să înalți un zid, să ridici un mecanism de apărare, iar uneori mecanismele astea sunt furie, răutate, venin, invidie, lașitate șamd. Pe toate le-am avut și încă le am și eu. Suntem, în aceeași măsură, și bine, și rău. Ca în povestea aceea, în noi trăiesc ambii lupi, și lupul binelui, și lupul răului, iar dintre cei doi devine cel mai puternic acela pe care îl hrănești. Așa că eu am decis, conștient, să hrănesc cît pot lupul binelui. Sunt un om norocos fiindcă am un acoperiș deasupra capului, doi copii sănătoși, un bărbat care mă iubește, am ce pune pe masă, există în jurul meu oameni care mă iubesc și apreciază, precum și mulți oameni care mă citesc. Sunt privilegiată. Există în viața mea cineva care nu are [...]

De | 2018-05-24T14:37:54+00:00 21 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |29 Comentarii

tot ce nu vreau să fiu sunt deja

"Tot ce au lăsat bătrînii în urmă, fie că e dramă sau e doar o glumă, e în mine, ascuns pe undeva Tot ce nu vreau să fiu sunt deja, fără să știu, fără să pot controla, destine ale altcuiva" Asta am auzit de dimineață la radio, în timp ce veneam spre birou. Azi e ziua tatei, face 70 de ani. 70 de ani pe care nu i-am crezut posibili, nu în ultimii ani, atît de plini de boli și intervenții și crize la limită, nu după ce medicii ni l-au dat acasă și ne-au zis că nu mai au ce face, cateterele se înfundă și rinichii se vor bloca, după intervenția la inimă. Apoi, s-au desfundat singure și dializa funcționează, așa că tata e atît de bine cît poate fi un om de 70 de ani, cu AVC, afazie, paralizie pe partea dreaptă, pe dializă. Merge singur, tîrîndu-și piciorul, mănîncă singur, cu mîna sănătoasă, bîiguie cîteva vorbe care nu mereu ies așa cum le vrea. De sărbătorit, l-am sărbătorit luni, cu tort și tot tacîmul, așa că azi am sunat-o pe mama, să mi-l dea la telefon. I-am spus că îl iubesc. A răspuns sacadat, chinuit: și eu te [...]

De | 2018-05-02T16:05:43+00:00 2 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine|12 Comentarii

există șanse să nu trăiesc degeaba, totuși

Unul dintre personajele lui Steinbeck spune că ideal ar fi să îți trăiești viața în așa fel încît, atunci cînd mori, să nu se bucure nimeni. Știu mulți oameni care vor ușura niște inimi atunci cînd vor da colțul. Cumva, de ceva vreme încoace, am simțit tot mai acut nevoia să trăiesc în așa fel încît nu doar să nu se bucure nimeni cînd crăp, ci și făcînd, acolo unde pot și cum pot, puțin bine. Niciodată nu spun nu, indiferent cît de mare e efortul, dacă pot ajuta într-un fel relevant pe cineva. Și știu că făcînd asta răspund tot unei nevoi de-ale mele, aceea de a trăi o viață plină de sens, nu mă iluzionez că aș fi o altruistă care nu are niciun beneficiu. Dimpotrivă, credința mea e că atunci cînd faci un bine, bucuria și sentimentul că ai fost util și un om bun sunt beneficii mai mari decît ale celui care a primit binele respectiv. Azi am primit mesajul acesta. Zilnic primesc mesaje frumoase, de la oameni care îmi mulțumesc pentru ceva ce am scris sau, mai rar, făcut, însă azi am plîns tare citind asta. De bucurie am plîns. Yalom zicea că ăsta e [...]

De | 2018-04-25T17:28:33+00:00 25 aprilie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |1 comentariu