bucăți din mine

41. and counting.

Duminică, la lansarea de la Timișoara, în vreme ce răspundeam poate mai pe larg decît s-a așteptat cea care mi-a pus întrebarea: cînd ai știut că nevoie de ajutor, de terapie, de medicamente?, am avut o senzație super stranie că vorbesc despre altcineva, nu despre mine. Că nu se poate ca aia să fi fost viața mea. Că e imposibil să fi arătat așa. Și că era qvasi-imposibil să mă fi aflat acolo, zîmbind, povestind cu atîta lejeritate despre toate episoadele mele de depresie, care au început în clasa a șasea și au continuat toată viața, despre anxietate și atacuri violente de panică, despre toate tragediile din viața mea, despre cum era să mor de cîteva ori, despre pierderi și alegeri greșite. Că e qvasi-imposibil să fi rămas întreagă la cap. Și totuși. Iată-mă aici. La 41 de ani, pe cît de bine se poate să fie un om cu istoria mea. Nu m-am sinucis înainte de 35, cum eram convinsă cîndva. Ba dimpotrivă, sunt în cel mai bun loc în care am fost vreodată, adică în mine însămi. Nu am fost niciodată mai bine cu mine decît sunt acum, în ciuda faptului că nici azi viața mea nu e [...]

ce mi-am dorit de ziua mea. și am primit.

Sunt atît de bucuroasă și vreau să împărtășesc: ieri, fetele au semnat contractul de închiriere și au plătit pînă în octombrie chiria unui apartament micuț, dar curat, într-o zonă destul de îndepărtată de centrul Bucureștiului, dar înverzită și liniștită.  Plus garanție și comision. Banii (8000 de lei toate cele descrise plus bani pentru mutare) i-am trimis Anei Barton, care s-a întîlnit cu ele. A fost o căutare febrilă, zi lumină, pe siteuri și cu agenții, nu știam că e atît de greu de găsit un apartament la un preț decent în București, în fiecare zi am sperat că aia va fi ziua, dar ne-a luat două săptămîni să reușim. Două săptămîni grele pentru ele, care nu au mîncat și nu au dormit în așteptarea marii schimbări. Le va mai lua încă două-trei zile să se mute cu totul, să își aducă lucrurile pe care le mai au din satul în care au stat pînă acum. Iată primele lor reacții: Urmează ca, după ce se mută, să facem niște investigații medicale, Ana va merge cu ele și pentru o altă opinie la un alt medic psihiatru, să vedem ce variantă de medicație e cea mai potrivită pentru fată. Are nevoie de [...]

De | 2018-06-05T14:42:26+00:00 21 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |33 Comentarii

tot ce nu vreau să fiu sunt deja

"Tot ce au lăsat bătrînii în urmă, fie că e dramă sau e doar o glumă, e în mine, ascuns pe undeva Tot ce nu vreau să fiu sunt deja, fără să știu, fără să pot controla, destine ale altcuiva" Asta am auzit de dimineață la radio, în timp ce veneam spre birou. Azi e ziua tatei, face 70 de ani. 70 de ani pe care nu i-am crezut posibili, nu în ultimii ani, atît de plini de boli și intervenții și crize la limită, nu după ce medicii ni l-au dat acasă și ne-au zis că nu mai au ce face, cateterele se înfundă și rinichii se vor bloca, după intervenția la inimă. Apoi, s-au desfundat singure și dializa funcționează, așa că tata e atît de bine cît poate fi un om de 70 de ani, cu AVC, afazie, paralizie pe partea dreaptă, pe dializă. Merge singur, tîrîndu-și piciorul, mănîncă singur, cu mîna sănătoasă, bîiguie cîteva vorbe care nu mereu ies așa cum le vrea. De sărbătorit, l-am sărbătorit luni, cu tort și tot tacîmul, așa că azi am sunat-o pe mama, să mi-l dea la telefon. I-am spus că îl iubesc. A răspuns sacadat, chinuit: și eu te [...]

De | 2018-05-02T16:05:43+00:00 2 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine|15 Comentarii

există șanse să nu trăiesc degeaba, totuși

Unul dintre personajele lui Steinbeck spune că ideal ar fi să îți trăiești viața în așa fel încît, atunci cînd mori, să nu se bucure nimeni. Știu mulți oameni care vor ușura niște inimi atunci cînd vor da colțul. Cumva, de ceva vreme încoace, am simțit tot mai acut nevoia să trăiesc în așa fel încît nu doar să nu se bucure nimeni cînd crăp, ci și făcînd, acolo unde pot și cum pot, puțin bine. Niciodată nu spun nu, indiferent cît de mare e efortul, dacă pot ajuta într-un fel relevant pe cineva. Și știu că făcînd asta răspund tot unei nevoi de-ale mele, aceea de a trăi o viață plină de sens, nu mă iluzionez că aș fi o altruistă care nu are niciun beneficiu. Dimpotrivă, credința mea e că atunci cînd faci un bine, bucuria și sentimentul că ai fost util și un om bun sunt beneficii mai mari decît ale celui care a primit binele respectiv. Azi am primit mesajul acesta. Zilnic primesc mesaje frumoase, de la oameni care îmi mulțumesc pentru ceva ce am scris sau, mai rar, făcut, însă azi am plîns tare citind asta. De bucurie am plîns. Yalom zicea că ăsta e [...]

De | 2018-04-25T17:28:33+00:00 25 aprilie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |1 comentariu