banatul de care m-am îndrăgostit

11

Nu am știut a mă apuca să scriu despre zilele petrecute la Gărîna, Timișoara și Socolari. Încă trebuie să le las să se așeze în mine, să-și lase zațul. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din lumea mea. Am cunoscut oameni fascinanți de care m-am îndrăgostit și am pus la cale proiecte mari. Am avut cele mai mișto lansări la care aș fi putut visa. Atît de mișto încît ne întrebam, cu Ana, cum vom putea bate vreodată, cu ce experiență posibilă, ce s-a întîmplat la Timișoara și la Socolari.

A fost jumătate vis. La Timișoara, într-o curte teribil de boemă, la Casa Artelor, cu un castan umbros în mijloc locuit de trei bufnițe, o buhă albă și două pestrițe, lume multă și diversă de devenise neîncăpătoare, o seară caldă și dulce mirositoare și pian și cîntec vechi. Acolo am reușit să îmi îndeplinesc un vis mai vechi: să citesc prima poveste din alive fracturată de romanța în jurul căreia se țese. Era credința mea că doar așa este rotund textul ăla, deplin, de înțeles în toate sensurile lui. M-au ajutat Vadim Cruscov și Narcis Pop să fac și să păstrez momentul.

Au urmat și altele, fermecătoare: o seară în satul Covaci, pe baloți de paie, cu baie în piscină și rîsete în timp ce soarele apunea roșu și înveselit, cu Nightlosers și dans în iarbă, desculți, zăluzi, îmbătați de parfumul nopții și al baloților, nopți în care am măsurat la pas centrul Timișoarei și faleza Begăi, în care am ascultat povești care m-au înduioșat și fascinat cu Elisabeth și Hartwig Ochsenfeld, gazdele noastre. Și a fost apoi seara de la Socolari în casa de creație a lui Gyuri Fikl, o seară complet vrăjită, într-o curte năpădită de verdeață, cu duzi și casă de piatră și șopron cu pian și chitări și toată colecția de stele vară-toamnă, în care noi am citit pe acorduri de chitară în timp ce noaptea se lăsa peste sat iar greierii își dădeau și ei volumul mai tare și un vînt fierbinte ridica fustele copacilor, o seară de care îmi amintesc încă cu lacrimi în ochi.

De oriunde m-aș uita, a fost una dintre cele mai frumoase și revelatoare experiențe din viața mea. Sunt nespus de fericită și plină de recunoștință că mi-a fost dat să o trăiesc.

foto: Narcis Pop, Olimpiu Vuia, Elisabeth Ochsenfeld

Articolul anteriorsemn de minte
Articolul următorlămurire
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

11 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
iolanda
iolanda
24 iulie 2015 09:18

OMG…cat de diferit…..

piele de gaina…

Carla
24 iulie 2015 11:39

Mi-a placut sa te ascult… imi pare rau ca n-am putut s-o fac acasa, acolo, live, intre oamenii frumosi, care au venit sa te asculte si ei, cu aceeasi simpatie, apreciere si curiozitate cu care as fi vrut s-o fac si eu. De 8 ani m-am mutat din Timisoara… dar acolo ramane acasa pentru mine, acolo sunt radacinile mele, amintirile unui sfert de veac. Sa vii din nou, cand va fi gata… sa vii si sa te plimbi pe stradutele din Centrul Vechi, care acum sunt intr-o crunta suferinta. Sa observi oamenii relaxati din micile cafenele deschise usa-n usa… sa… Citește mai mult

Mona
24 iulie 2015 13:39

Oooo woow! am amutit! 🙂 ce frumos traiesti tu! 🙂

Raj
Raj
24 iulie 2015 13:43

Deci 1 vant ferbinte ridica fustele copacilor. Pudici mai sunt si banatenii astia daca-si imbraca si copaciul . Si io, nesamtatu de mine care dorm in curu gol si fac si amor dezbracat…

Raj
Raj
24 iulie 2015 13:46

Pai daca ati cunoscuto acolo pe dna Elisabeth, sejuru dv. la Timisoara na fost 1/2 vis, cum ziceti dv., dna Petronela. Io daca va vaz pe dv. si pe dna Ana, se cheama ca am avut 1/1 vis. Vedeti ?

Raj
Raj
24 iulie 2015 13:48

Stiti ce spun banatenii ? Ca ceilanti din tara asta cand tae porcu, isi bate joc de el. Nu stie sal prepare ca lumea. Si au mare dreptate.

Mihaela
Mihaela
27 iulie 2015 14:14

Sa ai o viata frumoasa mereu.

Dr House
Dr House
27 iulie 2015 21:36

Bun revin cu un comentariu despre cear credeam ca a fost sters , dar pe care se pare ca nu l-am trimis niciodata …sau poate cine stie, l-am trimis, dar nu a ajuns niciodata, in lumea aceasta mi mult su mai putin relative , unde marile teorii si mituri se rastoarna de la o secunda la alta ( http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-20323702-experiment-lhc-aduce-noua-lovitura-dura-supersimetriei-teoria-fizicii-particulelor.htm) cine mai stie oare ce este real si ce este relativ… ? Spuneam deci in comentariul/ne comentariul meu, ca iti admir stilul de scris. Ma intrebam unde naiba ai fost pana acum si cum de ai ramas atat de ascunsa :).… Citește mai mult

Mihai
Mihai
3 august 2015 16:43

Salut!.
imi pare foarte rau ca ai inchis contul facebook….
te imbratisez , si iti sunt alaturi in tot ce faci, chiar si asa , virtual .
toata stima!

increat
increat
6 august 2015 05:35

..scuze ca intervin….
….capul sus…
…tot ce a urmat a demonstrat ca ai avut
suta la suta dreptate…..
….felicitari……
repet……………capul sus…..
…………………………capul sus……….
………………………………capul sus…………