Petronela Rotar

Petronela Rotar

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

ce mi-am dorit de ziua mea. și am primit.

Sunt atît de bucuroasă și vreau să împărtășesc: ieri, fetele au semnat contractul de închiriere și au plătit pînă în octombrie chiria unui apartament micuț, dar curat, într-o zonă destul de îndepărtată de centrul Bucureștiului, dar înverzită și liniștită.  Plus garanție și comision. Banii (8000 de lei toate cele descrise plus bani pentru mutare) i-am trimis Anei Barton, care s-a întîlnit cu ele. A fost o căutare febrilă, zi lumină, pe siteuri și cu agenții, nu știam că e atît de greu de găsit un apartament la un preț decent în București, în fiecare zi am sperat că aia va fi ziua, dar ne-a luat două săptămîni să reușim. Două săptămîni grele pentru ele, care nu au mîncat și nu au dormit în așteptarea marii schimbări. Le va mai lua încă două-trei zile să se mute cu totul, să își aducă lucrurile pe care le mai au din satul în care au stat pînă acum. Iată primele lor reacții: Urmează ca, după ce se mută, să facem niște investigații medicale, Ana va merge cu ele și pentru o altă opinie la un alt medic psihiatru, să vedem ce variantă de medicație e cea mai potrivită pentru fată. Are nevoie de [...]

De | 2018-06-05T14:42:26+00:00 21 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |33 Comentarii

blugii rupți. like mother, like daughter(s)

Tonul vocii profesoarei e tot mai răstit, tot mai certăreț. A confiscat ședința din gura și mîinile dirigintei și repetă aceleași lucruri de aproape 35 de minute, de cînd am intrat eu, care am întîrziat. Like mother, like daughter. Ea vrea și încearcă, dar copiii sunt rău crescuți, indisciplinați, lipsiți complet de bun simț, nu ascultă, vin la școală îmbrăcați în blugi rupți (ăsta e momentul în care îmi pare tare rău că nu am pe mine blugii rupți), instituția e instituție, nu sunt de capul lor, nu învață, nu îi interesează materia, unii stau pe telefoane și refuză să le lase în cutia special amenajată. Cînd reia poveștile, pe același ton obositor și răstit, deschid telefonul și răspund la niște whatsapp-uri, deja nu mai duc. Îi înțeleg perfect pe copiii ăia. Like mother, like daughter. Bine, fie-mea e sancționată și pentru că are tupeul să citească literatură în ore, or așa ceva nu se face, nu ai unde ajunge cu halul ăsta de indisciplină. Confirm: tot liceul am avut o carte pe genunchi și n-am ajuns nicăieri. Tot aici sunt. Like mother, like daughter. Că ea a văzut un băiat căruia i se vedeau genunchii prin blugi și l-a [...]

De | 2018-05-10T09:11:33+00:00 10 mai, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: |49 Comentarii

patru cărți mișto

Sunt fan distopii. Am citit tot ce mi-a picat în mînă, însă ratasem Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, așa că am luat-o anul trecut de la un tîrg, căci a fost reeditată. (Bine, nu am citit încă nici Povestea slujitoarei, fiindcă mă uit la serial și nu pot să citesc cartea în timp ce, ori o citeam înainte, ori o voi citi după.) Nu m-am decis încă dacă e distopie sau utopie. Poate e o utopie distopică. Fiindcă uneori mi-ar plăcea să trăiesc sau să beneficiez de o parte dintre facilitățile minunatei lumi noi. O lume în care fericirea devine obligatorie, în care istoria s-a oprit fiindcă oamenii sunt mulțumiți și ținuți constant ocupați, condiționați în așa fel încît să le fie permanent bine. Sigur, e disonantă povestea asta cu condiționarea, mai ales atunci cînd ea se întîmplă atît de flagrant ca în lumea nouă a lui Huxley, prin hipnopedie, cu mesaje subliminale care le sunt inoculate permanent umanoizilor, în funcție de casta din care fac parte. Fiindcă acum, în perioada după Ford (da, producătorul de automobile), oamenii nu mai procreează, sunt creați și condiționați de la început din ce categorie să facă parte: Alpha, Beta, Gama, Epsilon [...]

De | 2018-05-07T10:10:50+00:00 7 mai, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |0 Comentarii

tot ce nu vreau să fiu sunt deja

"Tot ce au lăsat bătrînii în urmă, fie că e dramă sau e doar o glumă, e în mine, ascuns pe undeva Tot ce nu vreau să fiu sunt deja, fără să știu, fără să pot controla, destine ale altcuiva" Asta am auzit de dimineață la radio, în timp ce veneam spre birou. Azi e ziua tatei, face 70 de ani. 70 de ani pe care nu i-am crezut posibili, nu în ultimii ani, atît de plini de boli și intervenții și crize la limită, nu după ce medicii ni l-au dat acasă și ne-au zis că nu mai au ce face, cateterele se înfundă și rinichii se vor bloca, după intervenția la inimă. Apoi, s-au desfundat singure și dializa funcționează, așa că tata e atît de bine cît poate fi un om de 70 de ani, cu AVC, afazie, paralizie pe partea dreaptă, pe dializă. Merge singur, tîrîndu-și piciorul, mănîncă singur, cu mîna sănătoasă, bîiguie cîteva vorbe care nu mereu ies așa cum le vrea. De sărbătorit, l-am sărbătorit luni, cu tort și tot tacîmul, așa că azi am sunat-o pe mama, să mi-l dea la telefon. I-am spus că îl iubesc. A răspuns sacadat, chinuit: și eu te [...]

De | 2018-05-02T16:05:43+00:00 2 mai, 2018|Categorii: bucăți din mine|15 Comentarii