Petronela Rotar

Petronela Rotar

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

it’s all about choices

După toate gifurile și clipurile audio pe care le-am primit cu toptanul de Crăciun, acum au început să curgă clipurile video cu ceasul motivațional care te îndeamnă să-l atingi. Mai întîi, vezi un 2017 plin de probleme, anxietate, depresie, boală, corupție, haos, regrete, dezamăgire, ratări, care se șterge, pentru ca atunci cînd limba atinge 2018 să izbucnească artificiile și să apară fericirea, sănătatea, succesul, prosperitatea, frumosul, iubirea, calmul, pacea. Ai 12 noi capitole, ți se spune. 365 de noi șanse.   Cînd l-am văzut prima oară m-a frapat, din nou, cît de mult le place oamenilor să se mintă și să plaseze în exterior responsabilitatea pentru viața lor. Clipul ăsta e quintesența a ceea ce credem, în general, despre viață. Trebuie să se schimbe anul ca să ne fie bine. Nu noi. 2017 a fost un an prost, dar pe 1 ianuarie, la 00.00, totul se va schimba brusc, anxietatea se va transforma în calm de la sine, sărăcia în prosperitate, boala în sănătate, regretele în împliniri, depresia în fericire și iubire. Zice și la horoscop doar, iar horoscopul nu minte. Tot vina horoscopului e că a fost 2017 un an greu. Nimic nu e responsabilitatea sau vina [...]

De | 2017-12-30T13:44:36+00:00 30 decembrie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |4 Comentarii

despre cărți și filme mișto

Am terminat de ceva vreme Tetralogia napolitană, însă cu toată fojgăiala cu lansările și plecările și venirile, nu am apucat să scriu o vorbuliță despre ea. Sigur că, cu obsesiile mele psihologice, mi se pare că iar am citit-o în altă cheie decît ce văzusem prin cronicile care mi-au ajuns sub ochi în perioada asta. Dincolo de faptul că este o mare carte (chiar dacă spartă în patru volume) scrisă foarte bine și care îți dă senzația că te uiți la un film italienesc, cu Marcello Mastroiani, poate, Tetralogia este și o poveste a unei lumi care te fascinează. Urmărești nu doar povestea celor două fetițe și apoi femei (și devenirea lor), ci și cea a devenirii Italiei postbelice, ce trece prin lupte între monarhiști, fasciști, camoriști, comuniști, concentrată în povestea unui cartier mizer din Napoli, condus de mafie. Lenu și Lila, cele două personaje centrale ale romanului (mă voi referi în continuare la cele patru cărți ca la un singur roman, așa cum îl și percep) pot fi la fel de bine și un alter ego al aceleiași persoane, al naratoarei. Una cu multă ambiție și multă determinare, care învață pe rupte ca să-și depășească condiția (însă, cel puțin [...]

crăciun fericit?

Crăciunul este, poate, cea mai grea dintre perioadele anului. Bate și Valentine’s day. Fiindcă nicicînd presiunea socială, familială, emoțională nu este atît de mare ca de Crăciun. Fericirea celorlalți, mai zgomotoasă și stridentă. Perfecțiunea lor, mai vie. Bunăstarea lor – mai evidentă.  Toți par să se descurce cu toate cele trebuincioase mai bine decît tine. Au bradul mai mare și mai strălucitor, cadouri mai frumoase și mai scumpe, treaba mai degrabă făcută, cozonacii mai pufoși și mai dulci, sarmalele mai bine învelite. Coafura, țoalele, bijuteriile potrivite. Pozele mai reușite. Pe Facebook apar tradiționalele fotografii de familie de Crăciun, cu ei trei sau patru îmbrăcați în haine roșii, pupîndu-se și pozînd în familia perfectă și obstinant fericită. Numai zilele astea am numărat eu vreo patru, despre care știam adevărul din spatele pozei: amantlîcuri descoperite recent, abuz, alcoolism, nefericire și control, în ordinea de pe tricouri. Nu am putut da un amărît de like minciunii frumos ambalate. Pot crede unei poze făcute instant, într-un moment în care și o relație altminteri nefericită are un moment de bine, însă nu pot valida o minciună cu premeditare. Am și întrebat pe cineva: de ce, dacă voi sunteți așa de rău, faceți pozele astea? Pentru [...]

De | 2017-12-22T11:55:27+00:00 22 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |14 Comentarii

deșănțate de crăciun

În goana nebună după cadouri care de care mai (in)utile, vin și eu cu o propunere deșănțată, sub formă de reclamă deșănțată. Văzusem odată o selfpromovare marca Andrei Crăciun, m-am îngălbenit de rîs și invidie, suna așa: "Dacă această carte n-ajunge best-seller, apoi o să râdă toată posteritatea de domniile voastre, să nu spuneți că n-ați știut. Și cu posterioritatea o să râdă! Haideți să evităm o asemenea catastrofă, comandați câte trei, dați la rude, la nepoții obezi, la dușmani, la colegii de birou, la amante, la cine vreți voi, numai cumpărați, cumpărați, cumpărați. Așa și numai așa, volumele secund și terț, gata deja, vor vedea - o, zei! - blânda lumină a tiparului. Să facem din "Baricadele" o trilogie, să plângă Orbitorul în rafturi. Fiți, mă, oameni. " Noi suntem deja bestseller, (am zis noi, din respect pentru mine) ce va să zică asta în România, am vîndut mai mult decît cîteva sute de cărți (un calcul simplu arată că în România sunt 250.000 de cumpărători de carte, adică oameni care cumpără măcar o carte pe an, dar aici se numără și cei care cumpără manuale, fluturi, cărți tehnice, cărțile obligatorii la școală pentru copii, cînd nu le xeroxează, [...]

De | 2017-12-19T10:59:52+00:00 19 decembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |9 Comentarii