Petronela Rotar

Petronela Rotar

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

Umbra, scurt ghid exemplificat

  În scrollul cel de toate zilele, dau peste un meme ultra rasist, cu niște copii mici, în mod evident rromi, pe care scria mare "Te-n p*la mea!" Mai avea niște căsuțe acest meme, cu ten uscat, ten gras etc, pasămite era o glumă. Îi scriu domnișoarei un comentariu:   "- Nu ți se pare că acest meme urlă cît casa discriminare și rasism? - Acum că m ai făcut atentă, probabil. Pentru ca nu sunt rasistă, am luat in calcul doar mesajul -  Ăia sunt niște copii rromi, iar mesajul insinuează că ori ei spun asta, adică sunt niște nenorociți, ori lor li se spune asta. E foarte rasist. - In acest caz, aceste comentarii rămân dovada că nu am avut nici cel mai mic gând să fac ură de rasă. Ar fi chiar culmea sa vină fix din partea mea :) -Din păcate, lucrurile nu funcționează așa. Devreme ce lași această poză, se cheamă că ești de acord cu ea, acum că înțelegi mesajul ei. Sunt sigură că există forme de a înjura oamenii (cît de ok o fi și asta) mai puțin rasiste și discriminatorii. Nu că a înjura oamenii nu ar fi discriminatoriu. Se cheamă asumare. [...]

De | 2018-03-15T15:12:16+00:00 15 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |4 Comentarii

muza

În toamnă eram la un tîrg de carte de aici, din Brașov, unde am auzit-o pe Denisa Comănescu recomandînd cartea asta, așa că mi-am luat-o imediat. Nu îmi amintesc să fi citit vreo carte din colecția Raftul Denisei care să nu îmi placă. I-a venit rîndul abia acum, însă a fost o lectură exact atît de bună pe cît mă așteptam. Aș vrea să fac un mic desclaimer acum: eu scriu pe blog despre cărțile pe care le citesc și îmi plac (despre cele care nu cred că merită recomandate nu scriu, mă oftic doar că am pierdut vremea) din dorința de a le împărtăși cu voi. Nu fac recenzii, cronici, cu atît mai puțin critică literară, sunt doar un cititor împătimit încă de cînd aveam 6 ani, și scriu subiectiv și personal despre cărțile care consider că merită să ajungă în cît mai multe mîini. Muza, de Jessie Burton, este în mod clar una dintre ele. E o carte care m-a prins foarte repede și atît de tare încît, într-una dintre nopți cînd, obosită de toate cele, am lăsat-o din mîini și am adormit, am visat că înțeleg legăturile din carte pe care autoarea le întrețese excelent, doar că [...]

condiția mea de femeie

Ieri am fost toată ziua tristă și m-am gîndit la condiția mea de femeie. Cu cît primeam mai multe flori virtuale și la mulți ani, cu atît mă întristam mai tare. Mi-e tot mai greu să trăiesc între oameni, fie ei și virtuali. Mi se pare foarte obositor totul, fals, strident, mi se pare că oamenii depun eforturi inimaginabile să mintă și să se mintă. În Spania, 6 milioane de femei au ieșit în stradă să-și apere drepturile, la noi, 6 milioane au ieșit la restaurant. Iar pentru multe dintre ele, e singura dată cînd au voie să iasă singure undeva. Mergeam spre mama ieri, nu fusesem de ceva vreme, am luat fetele și niște flori, să-i facem o surpriză ei, dar și lui mama-mare, pe care mereu mă gîndesc că o voi pierde curînd. Fiindcă pentru ea, așa cum a fost educată, ziua asta rămîne ziua mamei. Cînd am intrat în sat, am avut parte de o imagine care m-a deprimat și mai tare. Un bărbat, mort de beat, abia se ținea pe picioare, se bălăngănea pe mijlocul drumului, gata-gata să cadă sub roțile mașinii (era doar ora 14), dar în mînă ținea, încleștate bine să nu le piardă, [...]

variaciones rumanas en Granada

În ultima vreme mi se tot arată întîmplări atît de faine, teribil de faine. Cum sunt invitațiile astea două despre care vreau să povestesc acum aici, în casa asta a mea virtuală, poate interesează pe cineva. Iar dacă nu, nu e bai, or rămîne aici pentru mine cît trăiesc. Și după ce nu oi mai trăi, vreunui nepot, de o fi. Dacă nu, nu. Prima a fost invitația în Olanda, dar care se va întîmpla mai tîrziu, în 11 mai, aproape de ziua în care voi împlini 41 de ani. Și despre care voi reveni atunci cînd toate vor fi gata, afișe, invitați confirmați, evenimente conexe și tot tacîmul. Dar ce știu acum și nu mă pot abține a împărtăși (mă știți de incontinentă, doar) e că pe 11 mai voi lansa Orbi la Amsterdam. Detaliile precum felicitările, masa și dansul, nu aveți grijă, le voi împărtăși din și la timp. A doua, care se va întîmpla curînd, este invitația în Spania. Mai precis, Granada și Cordoba, unde voi merge alături de Ana Barton, Ana-Manon Pitu și Alice Popescu, poftite noi toate fiind de către Oana Ursache, profesor la catedra de română a Universității din Granada. Vor fi multe evenimente, [...]

De | 2018-03-07T22:31:42+00:00 7 martie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |2 Comentarii