Petronela Rotar

Petronela Rotar

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

orbi, fragment

Azi este ziua terapeutei mele, omul care mi-a fost alături pe drumul greu spre mine pe care am pășit acum cîțiva ani și care m-a făcut persoana nesuferită de azi care vede mereu dincolo de lucruri, de aparențe, care încearcă mereu să sondeze și să afle ce se află dincolo de măști, de lucrurile "întîmplătoare" pe care le spunem, facem, arătăm. De dragul ei, voi posta azi un fragment din Orbi pe blog. Mai ales că tot azi am aflat că a ieșit de la tipar noul tiraj, în scurt timp va ajunge în librăriile online și offline, o puteți precomanda de aici, cu transport gratuit. Ea este cea care m-a inspirat pentru personajul terapeutului din carte și ei îi datorez tot ce știu despre mine azi, dar și tot ce știu pentru a fi putut construi scene credibile din terapie, eu nefiind psiholog. ***   — Ce trece prin tine acum, ce simți despre asta, cum te face să te simți?, o întreba mereu Bogdana. La început, dădea răspunsuri de analfabetism emoțional, fiindcă niciodată, nimeni nu o între­base așa ceva. Încet, ghidată de ea, începu să des­copere cum se simte atunci cînd vorbește despre un anume lucru, ce trece [...]

De | 2017-12-12T15:34:21+00:00 12 decembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|10 Comentarii

pe apă

M-am întors de trei zile, dar încă visez că sunt pe vas. Plus legănatul pe care încă-l simt, dar nu e barca, sunt eu care mă opun unui tangaj imaginar de-acum, e corpul meu care încă nu s-a obișnuit cu uscatul și staticul. Visez mai ales zona centrală a vasului, cu lifturile de sticlă și interiorul albastru de sticlă, scările de sticlă, balustrada de sticlă. De sticlă m-am simțit și eu, zile de-a rîndul. În fiecare seară, cînd vasul pleca din port, mă așezam cu pescărușii pe punte și așteptam să se desprindă și să alunece în marea cînd albastru-smarald, cînd albastru-cerneală, cînd albastru-negru, dacă era deja tîrziu. Din Barcelona am plecat după șapte, portul și orașul sclipeau în mii de luminițe, pe punte se auzea iar vocea lui Bocelli, ca de fiecare dată, și, deși nu îmi place deloc Bocelli, tot mi-a dat o lacrimă în colțul ochiului privind înapoi, spre uscat, iar apoi în jos, spre apa adîncă, luminată. Noaptea, vasul aluneca peste marea cînd netedă, cînd înfuriată, nepăsător, uriaș, iar eu mă holbam în întuneric, încercînd să ghicesc unde-s marginile apei ce părea nemărginită. Unii nu se puteau apropia de balustradă, mă sperie marea noaptea, ziceau, eu [...]

De | 2017-12-04T21:20:30+00:00 4 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |3 Comentarii

ce autori români am citit anul ăsta

Aud tot mai multă lume că citește autori români și tare mă bucur. Eu însămi citesc mult români contemporani, încerc să țin pasul cu aproape tot ce se scrie. M-am gîndit, așadar, să las aici o listă cu ce am citit și mi-a plăcut anul ăsta, doar autori în viață, poate vă inspiră ceva. La tîrg vor apărea noi titluri, abia aștept să-mi mai iau cîte ceva ce nu am încă. Mai jos, în ordinea în care mi le amintesc cu memoria mea prăfuită, sunt cărțile pe care le-am citit în ultimul an (unele ieșite în 2016-2017, altele nu neapărat), și mi-au și plăcut mult sau foarte mult. Ce am citit și nu mi-a plăcut nu se va regăsi, căci înseamnă că nu aș recomanda. Chiar, sunt curioasă, cîte titluri s-au adunat, acum o să văd și eu. Solenoid, Mircea Cărtărescu, roman Pelinul negru, Ioana Nicolaie, roman Extraconjugal, Mihai Radu, roman Inocenții, Ioana Pîrvulescu, roman Înalt este numele tău, Ioana Bradea, roman Sînii verzi, Florin Iaru, proză scurtă Pereți subțiri, Ana Maria Sandu, roman (poate fi citit și ca proză scurtă) Copilăria lui Kaspar Hauser, Alexandru-Bogdan Stănescu, roman (poate fi citit și ca proză scurtă) Fîșii de rușine, Cristian Fulaș, [...]

De | 2017-11-21T13:19:26+00:00 20 noiembrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: |8 Comentarii

o carte care rănește

Așa a spus George Bondor la lansarea de la Iași despre Orbi, că e o carte care rănește. Recitind o parte dintre mesajele și e-mailurile primite de la oameni, îmi dau seama că are dreptate, e o carte care rănește. Nu mi-am propus să mîngîi pe nimeni pe cap, nici pe personaje, nici pe cititori, asta e drept. Iarăși e drept că nu mă așteptam la reacții așa de violente sau de viscerale, plîns, anxietate, senzație de vomă, aruncat cu cartea de pămînt. Și nici la celelalte, la conștientizări, la decizii de a intra în terapie sau a reintra în terapie șamd. Și nici să se vîndă așa din primele două săptămîni nu mă așteptam. Am semnat deja spre 700 de exemplare, o parte le-am trimis eu, pe celelalte le-am semnat pentru libris.ro care mă cheamă aproape zilnic să reînnoiesc stocul de autografe, nu am avut niciodată febră la degete cum am acum, însă sunt foarte bucuroasă de tot ce vine înspre mine din partea asta, de multele ore petrecute cu cititorii la lansări (la Bacău am stat cinci ore și jumătate împreună, de exemplu). Am stabilit și celelalte lansări care urmează, București, 23 noiembrie, la ora 18.00, la [...]

De | 2017-11-19T14:14:02+00:00 14 noiembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |5 Comentarii