Petronela Rotar

Petronela Rotar

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

de ce NU merg la referendum

Am zis că aștept să mă întorc din vacanță să scriu despre asta, însă cumva mi se tot învîrtește în cap, așa că scriu acum, să mă eliberez. Sunt oameni care cred că trebuie să ieșim la vot la referendum ca să votăm invers decît homofobii, convinși fiind că va exista și o întrebare de genul: sunteți de acord ca și persoanele care au altă orientare sexuală (apropo, aici, în Italia unde mă aflu vremelnic, am auzit la radio la un concurs cum oamenii erau întrebați ce vîrstă, sex și orientare sexuală au ca și cum ar fi cel mai firesc lucru din lume) să aibă dreptul de a se căsători civil? Ei bine, nu va exista o astfel de întrebare, referendumul este organizat în urma demersului CpF care încearcă să introducă în constituție taman opusul, de spaimă că ne vom occidentaliza vreodată atît de tare încît vom ajunge să le permitem acestor oameni să se căsătorească civil. Un demers perfect inutil, căci actuala legislație deja specifică foarte clar cine se poate căsători: un bărbat și o femeie. Așadar, dacă ieșim la vot, ieșim doar să răspundem la întrebările puse de Cpf, inutile, homofobe, imorale și false, nu la cea [...]

De |2018-09-14T22:47:34+00:0014 septembrie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|23 Comentarii

toamna, în altă viață

A fost o vreme, în cealaltă viață a mea pe care nu o trăiam, ci căreia îi supraviețuiam, cînd toamna număram recăderile. Cînd eram draga tuturor psihiatrilor. Cînd depresia se furișa, odată cu răcoarea zilelor, și se instala în mine ca la ea acasă, fiindcă asta și eram: acasă pentru ea. Cînd zilele care mi se așterneau în față după septembrie îmi păreau sumbre, triste, prăfuite, deja trăite, deja purtate, tocite și peticite. Cînd nu vedeam nicio geană de lumină la orizont. Și dacă ar fi fost, nu eram pregătită să mă uit la ea și să o intrepretez drept ceea ce era. Aș fi considerat-o o amăgire, o Fata Morgana, menită să-mi provoace și mai multă suferință. Ăsta era set-up-ul meu mental, nu puteam altfel. Azi am ieșit pe terasă, am stat în soarele blînd de septembrie cu ochii închiși, cu atenție la corpul meu așa cum experimentasem aseară, cînd am participat la cea mai faină ședință de yoga, pe o terasă-acoperiș la înălțime din centrul orașului, cu luminile apusului căzînd peste noi, cu norii alergînd pe cer așa cum aleargă emoțiile prin noi. Și am stat așa, nemișcată, să mă însoresc. Și cînd m-am gîndit la toamna care [...]

De |2018-09-04T14:17:09+00:004 septembrie, 2018|Categorii: bucăți din mine|11 Comentarii

cărți necesare

Nu citisem pînă acum nici Copilul invizibil, deși o aveam pe listă, nici Cele cinci limbaje ale iubirii, că mi se părea că e prea mainstream. Le-am citit în weekendul acesta pe amîndouă și bine am făcut. Personal, citesc multă psihologie, m-a ajutat pînă acum să și teoretizez și așez bine în cap ceea ce înțelegeam empiric din terapie. De acum încolo voi citi cu toptanul, căci în mai puțin de o lună încep și facultatea de psihologie și școala de formare, sper să reușesc să mai țin pasul cu literatura. Cred că e mare nevoie să citim cărți care să ne aducă mai aproape de noi, să ne ajute să ne înțelegem rănile și comportamentele, să ne ajute să evoluăm. Copilul invizibil mi se pare o carte foarte importantă în acest sens și necesară. O variantă prescurtată și foarte emoționantă am ascultat la #cartfest5, cînd Gașpar Gyorgy, la invitația mea, a ținut o prelegere care ne-a scos pe toți în lacrimi, însă recomand din tot sufletul și cartea, care reușește să explice foarte simplu, clar și din nou emoționant, legătura ruptă din noi cu noi și cum se manifestă ea în relația cu copiii noștri. Gașpar pleacă de la [...]

ce-am mai citit fain

Las lucrul la ce scriu acum ca să zic două vorbe despre ce am citit în ultima vreme și mi-a plăcut tare, pînă le am proaspete în cap. Practic, după cum se vede și în poze, le-am citit la mare, că de atunci doar am început două cărți, nu am apucat să le și termin fiindcă, vorba lui cumnatu-meu, eu scriu, nu citesc, băi. Pădurea întunecată, Nicole Krauss. Îmi doream să o citesc încă de cînd citeam Iată-mă, a lui Safran Foer, fostul ei soț. Cele două cărți au fost scrise de cei doi parteneri în timpul rupturii lor, iar pentru mine, ca scriitor în primul rînd, a fost o mare curiozitate să văd ce anume s-a născut și pe partea cealaltă dintr-un eveniment de viață atît de important. Despre Iată-mă am scris aici. Pădurea întunecată, cu un titlu luat din Infernul lui Dante, este o carte excelentă, multipremiată, bestseller în State și lăudată de tipi precum Philip Roth. Povestea urmărește în paralel destinul a doi evrei americani, o romancieră aflată într-o criză a căsniciei și obsedată de hotelul Hilton din Tel Aviv și de Kafka și un avocat celebru, aflat într-o criză existențială, cu care împarte nu doar camerele [...]

De |2018-08-27T16:18:12+00:0027 august, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |2 Comentarii