8 Martie mă sperie

Cînd eram mică mă pregăteam foarte pentru 8 Martie, pe care o percepeam exclusiv ca zi a mamei. Nici prin cap nu îmi trecea că toate muierile din lume se sărbătoresc fix atunci, îmi părea firesc ca mama, această ființă gingașă despre care am scris compuneri pînă am tocit multe vîrfuri de creion și penițe de aur, să aibă o zi a ei și numai a ei. Iar noi, toți copiii din lume, să brodăm pe etamină semne de carte, să ne pozăm cu ghiocei, să învățăm cîntecele și poezii și să ne îmbrăcăm frumos la serbare, unde să cîntăm din toți bojocii, mama, doar mama și așa mai departe. Fiindcă, nu e așa, mama e numai una, nu merită să împartă ziua ei cu cea a bunicii, a vecinei, mătușii, fiecare să își facă proprii copii dacă vrea să fie sărbătorită, să nu fure de la altele.

După aia am crescut. Ziua de 8 Martie mă sperie, prin ochii copilului care o vedea drept ziua mamei, o zi pură și plină de iubire. Azi mi se pare că e prilej de destrăbălare pentru femeile ținute în casă, fie de soți, fie de propriile (pre)judecăți asupra vieții. Am văzut scene grotești de-a lungul anilor. Femei bete pămînt de flori, împleticindu-se pe stradă, țipînd în gura mare, vomitînd la colț de stradă, un spectacol înfiorător. Am mai spus, femeile bete mi se par de un vulgar dezabuzat, nu e nimic mai lipsit de feminitate și demnitate decît o femeie ruptă în supapă, vorba Paraziților. Am asistat, prin natura meseriei, la cîteva spectacole de striptease masculin. Mă îngrețoșez și acum la evocarea imaginilor. Nu judec pe nimeni, nu vreau să știu măcar ce era în sufletele fetelor ălora care se pretau la gesturile obscene, umilitoare, după ce dădeau peste cap cîteva pahare să își facă un pic de curaj. Nu sunt vreo pudibondă, înțeleg orice fel de distracție, însă amestecul acela trivial de alcool și sex, cu iz înțepător de promiscuitate și care uneori degenerează grav, îmi pare extrem de decăzător și nesfîrșit de trist, mai ales cînd protagonistele nu sunt niște copile debusolate, ci femei în toată firea. Desigur, e ca la adolescenți sau tinerii ținuți din scurt, care atunci cînd scapă, beau pînă intră în comă alcoolică, ca să compenseze și să se compenseze. Treabă pe care nu o face niciodată un tînăr care a avut libertatea de gusta și experimenta și care nu simte nevoia să facă excese, căci știe că poate bea o bere și mîine și poimîine, nu trebuie să mai aștepte un an pînă să mai scape din laț. Înțeleg mecanismul care le face pe toate aceste femei să se facă cernoziom și să devină grețos lubrice în jurul unui trup lucrat și uleiat de stripper, dar nu pot fi de acord cu el.

Mă amuză rău întrebarea: tu unde petreci de 8 Martie, unde sărbătorești femeia din tine? Eu nu sunt femeie numai de 8 Martie. Femeia din mine e o femeie asumată, pe care o celebrez ori de cîte ori am ocazia. Nu aștept 8 Martie ca să ies în oraș, cu fetele și nici nu mă interesează fir un spectacol de striptease, atunci sau altădată. Nici nu trebuie să se facă 8 Martie ca să primesc flori. De fapt, mi se pare foarte trist să primesc flori și atenție doar de 8 Martie sau ziua mea. Iubesc florile, am primit un camion de flori în viața asta, cele mai multe în zile obișnuite. Îmi cumpăr și singură flori, căci casa mea e tot timpul înflorită și nu mi se pare deloc înjositor. Nu aștept cadouri de 8 Martie, de fapt, eu nu aștept cadouri niciodată, căci încă mă aflu în plin proces de a învăța să primesc iar progresele nu sunt semnificative. Îmi place, însă, să îmi fac cadouri. Să îmi iau, atunci cînd îmi permit, destul de rar, adică, ceva ce îmi place. Poate fi joi, după ora 4, mijloc de aprilie. Nu concep să fac nimic programat, în jurul unor dăți impuse, party de Revelion, iubire de Sfîntu’ Vali, flori și destrăbălare de 8 Martie. Femeia din mine vrea atenție și flori tot anul, nu numai în martie. Iubire, la fel. Nu am nevoie să mă duc să pipăi un trup de stripper, nici să privesc în grup la cum se dezbracă un bărbat, prefer spațiul privat pentru orice fel de exhibări de acest gen. Nu simt nici dorința de a bea cu nemiluita ca să mă distrez, alcoolul deprimă de fapt, excitarea ține prea puțin, iar ce urmează nu poate compensa, din punctul meu de vedere, puțintica distracție. Mie nu îmi plac excesele, de niciun fel. Orice exagerare îmi pare periculoasă, pe termen lung, prefer echilibrul și moderația. Singur sexul se poate face în exces, nu are nicio contraindicație, numai și numai beneficii.

Parol!