Arhivă lunară: martie 2018

Umbra, scurt ghid exemplificat

În scrollul cel de toate zilele, dau peste un meme ultra rasist, cu niște copii mici, în mod evident rromi, pe care scria mare "Te-n p*la mea!" Mai avea niște căsuțe acest meme, cu ten uscat, ten gras etc, pasămite era o glumă. Îi scriu domnișoarei un comentariu:   "- Nu ți se pare că acest meme urlă cît casa discriminare și rasism? - Acum că m ai făcut atentă, probabil. Pentru ca nu sunt rasistă, am luat in calcul doar mesajul -  Ăia sunt niște copii rromi, iar mesajul insinuează că ori ei spun asta, adică sunt niște nenorociți, ori lor li se spune asta. E foarte rasist. - In acest caz, aceste comentarii rămân dovada că nu am avut nici cel mai mic gând să fac ură de rasă. Ar fi chiar culmea sa vină fix din partea mea :) -Din păcate, lucrurile nu funcționează așa. Devreme ce lași această poză, se cheamă că ești de acord cu ea, acum că înțelegi mesajul ei. Sunt sigură că există forme de a înjura oamenii (cît de ok o fi și asta) mai puțin rasiste și discriminatorii. Nu că a înjura oamenii nu ar fi discriminatoriu. Se cheamă asumare. -Sa [...]

De |2018-10-04T15:14:10+00:0015 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |5 Comentarii

muza

În toamnă eram la un tîrg de carte de aici, din Brașov, unde am auzit-o pe Denisa Comănescu recomandînd cartea asta, așa că mi-am luat-o imediat. Nu îmi amintesc să fi citit vreo carte din colecția Raftul Denisei care să nu îmi placă. I-a venit rîndul abia acum, însă a fost o lectură exact atît de bună pe cît mă așteptam. Aș vrea să fac un mic desclaimer acum: eu scriu pe blog despre cărțile pe care le citesc și îmi plac (despre cele care nu cred că merită recomandate nu scriu, mă oftic doar că am pierdut vremea) din dorința de a le împărtăși cu voi. Nu fac recenzii, cronici, cu atît mai puțin critică literară, sunt doar un cititor împătimit încă de cînd aveam 6 ani, și scriu subiectiv și personal despre cărțile care consider că merită să ajungă în cît mai multe mîini. Muza, de Jessie Burton, este în mod clar una dintre ele. E o carte care m-a prins foarte repede și atît de tare încît, într-una dintre nopți cînd, obosită de toate cele, am lăsat-o din mîini și am adormit, am visat că înțeleg legăturile din carte pe care autoarea le întrețese excelent, doar că [...]

variaciones rumanas en Granada

În ultima vreme mi se tot arată întîmplări atît de faine, teribil de faine. Cum sunt invitațiile astea două despre care vreau să povestesc acum aici, în casa asta a mea virtuală, poate interesează pe cineva. Iar dacă nu, nu e bai, or rămîne aici pentru mine cît trăiesc. Și după ce nu oi mai trăi, vreunui nepot, de o fi. Dacă nu, nu. Prima a fost invitația în Olanda, dar care se va întîmpla mai tîrziu, în 11 mai, aproape de ziua în care voi împlini 41 de ani. Și despre care voi reveni atunci cînd toate vor fi gata, afișe, invitați confirmați, evenimente conexe și tot tacîmul. Dar ce știu acum și nu mă pot abține a împărtăși (mă știți de incontinentă, doar) e că pe 11 mai voi lansa Orbi la Amsterdam. Detaliile precum felicitările, masa și dansul, nu aveți grijă, le voi împărtăși din și la timp. A doua, care se va întîmpla curînd, este invitația în Spania. Mai precis, Granada și Cordoba, unde voi merge alături de Ana Barton, Ana-Manon Pitu și Alice Popescu, poftite noi toate fiind de către Oana Ursache, profesor la catedra de română a Universității din Granada. Vor fi multe evenimente, [...]

De |2018-03-07T22:31:42+00:007 martie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |2 Comentarii

despre iubirea cea vindecătoare

  Am primit azi acest mesaj, după ce a fost publicat pe Pagina de psihologie un articol cu răspunsurile a trei cupluri, printre care ne aflam și noi, eu și soțul meu, la niște întrebări legate de iubire, puse de psihologul Gaspar Gyorgy. Articolul îți găsiți aici, dacă sunteți curioși. Și mi-am dat seama că necesită un răspuns mai amplu, așa că m-am așternut pe scris. Iată la ce făcea referire mesajul primit:  "Modelul vostru de cuplu este? Petronela: Aș fi tentată să zic cuplul Yalom, dar mi-e teamă că aș greși. E greu, cînd ai atîta terapie în spate, să mai ai modele de cupluri. Modelul meu ideal este acela al unui cuplu conștient, aflat într-o relație imperfectă, dar vindecătoare. Cumva, îmi place să cred că noi suntem așa. George: Modelul meu de cuplu este al nostru. Cu greutăți, cu lupte, cu adevăruri dure, dar și cu tandrețuri, îmbrățișări și sex nebun sau mai puțin nebun. Modelul ei de cuplu este cel al lui Yalom și al soției lui. Cred."   Poate dragostea vindeca răni și cicatrici ale trecutului? Credința mea este că da, însă nu oricum. Dragostea nu este, în sine, din punctul meu de vedere, [...]

De |2018-10-13T17:06:32+00:001 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |9 Comentarii