Arhivă lunară: ianuarie 2018

Orbi în Brașov, București, Londra și Dublin

E un început de an foarte aglomerat pentru mine, însă bucuria mea e atît de mare încît oboseala devine complet secundară. Niște magneziu și trece.  Am evenimente care se țin lanț, unele în țară, altele în afară,  zici că sunt vreo formație în turneu, nu altceva, așa că am zis să le grupez aici pentru cei ce sunt interesați și vor să ne cunoaștem, să povestim. Niciunul dintre evenimente nu va fi genul simandicos, așa că vă aștept cu drag la taclale pe marginea Orbi-lor. Vom fi Orbi peste tot, Orbi la munte și la mare, Orbi în țară și în străinătate, ce mai... Așadar, în cadrul campaniei autorul lunii inițiată de Libris, vom avea o întîlnire pe 26 ianuarie, la Șt. O Iosif, la ora 18.00. Evenimentul de facebook e aici. E ziua copilului meu mic, însă voi fi acolo să discutăm despre carte, fiindcă era un eveniment fix și nu s-a putut muta. Între timp, dacă tot vorbim despre campania Libris, am tot semnat muuulte sute de cărți, vă reamintesc că pînă la finalul lunii puteți cumpăra toate cărțile mele, inclusiv Orbi, cu reducere și autograf, de aici.   Miercuri, pe 31 ianuarie, de la ora 19.00, ne vedem [...]

De | 2018-01-17T23:19:49+00:00 17 ianuarie, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , , |1 comentariu

un bărbat pe nume Ove

Am citit chiar azi undeva, într-o recenzie, că Un bărbat pe nume Ove nu este o capodoperă literară fiindcă este o carte scrisă simplu și ușor de citit. Am rîs. Cred că cel mai complicat și greu lucru pe lume este să scrii simplu și ușor de citit, dar în același timp fermecător. Dacă nu mă credeți, încercați. De nenumărate ori am auzit acest argument legat de cîte o carte foarte mișto: nu se vrea o capodoperă fiindcă e o carte scrisă simplu și ușor de citit. Ca și cum capodoperele sunt musai niște volume ilizibile, înțesate de neologisme și cuvinte sofisticate, cu mai multe silabe decît putem număra pe degetele de la două mîini, pentru citirea cărora avem nevoie să ne înconjurăm cu dicționare și să facem pauze dese pentru deslușirea sensului vreunui cuvînt sau vreunei fraze alambicate și prețioase. Or, mie tocmai o care care curge firesc, care poate fi citită cu ușurință și plăcere mi se pare o carte mare. Evit cuvîntul capodoperă, mi se pare un cuvînt de lemn, hai, fie, cu esență de lemn, musai amar. Iar Un bărbat pe nume Ove este o carte superbă. Și foarte bine scrisă. Foarte bine dozată. Fredrik Backman [...]

De | 2018-01-11T17:19:08+00:00 11 ianuarie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |4 Comentarii

călătoria către sine

Mi-am terminat anul trecut și început anul nou citind memoriile celui mai drag mie (și nu doar mie) psihiatru, Irvin D. Yalom. Lui Yalom îi datorez în plan personal enorm și mă umfla rîsul gîndindu-mă că pentru el nu exist nici măcar ca reprezentare, o femeie oarecare dintre multe femei care-l citesc în exoticul sud-est al Europei (chiar enumera la exemplare exotice traducerile cărților sale în bulgară sau slovenă, română nici nu amintește), dar pe care a influențat-o atît de mult, totuși. Călătoria către sine este, în primul rînd, un model de asumare și autodezvăluire în scris extrem de curajos. Am citit încet, cu senzația că aceasta chiar este ultima carte a lui Yalom, ajuns acum la venerabila vîrstă de 85 de ani. Și, cum am citit tot ce a scris, ba unele cărți de psihoterapie cum este Privind soarele în față de mai multe ori, nu îmi va mai rămîne decît să reiau de acum încolo. Și m-a întristat asta. Pentru mine Yalom este un model din multe puncte de vedere și știu de pe acum că mă va durea cînd nu va mai fi (și, oh, cu cîtă luciditate știe că toți în jur se pregătesc pentru asta) [...]

De | 2018-01-04T09:50:35+00:00 4 ianuarie, 2018|Categorii: ce mai văd și mai citesc|11 Comentarii

autorul lunii ianuarie

Unul dintre cele mai faine lucruri care se pot întîmpla cuiva care scrie, poate cel mai fain, mi s-a întîmplat mie anul trecut. Am scris și publicat un roman care a devenit în timp record best-seller. Încă nu integrez eu bine cum s-a ajuns aici și ce înseamnă pentru mine asta, cu atît mai mult cu cît am asistat la discuții halucinante pe piața de carte din România, care este infimă. De pildă, la o dezbatere ținută de o editură mărișoară, cineva de acolo lansase ideea că dacă toți scriitorii din România, de toate genurile (cică ar fi mulți, de ordinul miilor), și-ar cumpăra reciproc cărțile, pe modelul: dacă mi-o cumperi tu mie, ți-o cumpăr și eu ție, tirajele nu ar mai fi de cîteva sute de cărți, ci de minimum 2000. Așadar, în contextul ăsta, număram zilele trecute că am semnat undeva spre 2500 de cărți anul trecut, cu tot cu ce am trimis eu, lansări și campania Libris. 2500 de cărți cu autograf au ajuns la voi (mai puțin vreo 20 de pachete pierdute de poștă, cu care am și acum coșmaruri, văd un maldăr de cărți la gunoi, îmi este imposibil să înțeleg unde se duc cărțile [...]