Arhivă lunară: noiembrie 2017

ce autori români am citit anul ăsta

Aud tot mai multă lume că citește autori români și tare mă bucur. Eu însămi citesc mult români contemporani, încerc să țin pasul cu aproape tot ce se scrie. M-am gîndit, așadar, să las aici o listă cu ce am citit și mi-a plăcut anul ăsta, doar autori în viață, poate vă inspiră ceva. La tîrg vor apărea noi titluri, abia aștept să-mi mai iau cîte ceva ce nu am încă. Mai jos, în ordinea în care mi le amintesc cu memoria mea prăfuită, sunt cărțile pe care le-am citit în ultimul an (unele ieșite în 2016-2017, altele nu neapărat), și mi-au și plăcut mult sau foarte mult. Ce am citit și nu mi-a plăcut nu se va regăsi, căci înseamnă că nu aș recomanda. Chiar, sunt curioasă, cîte titluri s-au adunat, acum o să văd și eu. Solenoid, Mircea Cărtărescu, roman Pelinul negru, Ioana Nicolaie, roman Extraconjugal, Mihai Radu, roman Inocenții, Ioana Pîrvulescu, roman Înalt este numele tău, Ioana Bradea, roman Sînii verzi, Florin Iaru, proză scurtă Pereți subțiri, Ana Maria Sandu, roman (poate fi citit și ca proză scurtă) Copilăria lui Kaspar Hauser, Alexandru-Bogdan Stănescu, roman (poate fi citit și ca proză scurtă) Fîșii de rușine, Cristian Fulaș, [...]

De | 2018-01-15T15:33:12+00:00 20 noiembrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: |8 Comentarii

o carte care rănește

Așa a spus George Bondor la lansarea de la Iași despre Orbi, că e o carte care rănește. Recitind o parte dintre mesajele și e-mailurile primite de la oameni, îmi dau seama că are dreptate, e o carte care rănește. Nu mi-am propus să mîngîi pe nimeni pe cap, nici pe personaje, nici pe cititori, asta e drept. Iarăși e drept că nu mă așteptam la reacții așa de violente sau de viscerale, plîns, anxietate, senzație de vomă, aruncat cu cartea de pămînt. Și nici la celelalte, la conștientizări, la decizii de a intra în terapie sau a reintra în terapie șamd. Și nici să se vîndă așa din primele două săptămîni nu mă așteptam. Am semnat deja spre 700 de exemplare, o parte le-am trimis eu, pe celelalte le-am semnat pentru libris.ro care mă cheamă aproape zilnic să reînnoiesc stocul de autografe, nu am avut niciodată febră la degete cum am acum, însă sunt foarte bucuroasă de tot ce vine înspre mine din partea asta, de multele ore petrecute cu cititorii la lansări (la Bacău am stat cinci ore și jumătate împreună, de exemplu). Am stabilit și celelalte lansări care urmează, București, 23 noiembrie, la ora 18.00, la [...]

De | 2017-11-19T14:14:02+00:00 14 noiembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |7 Comentarii

din 1800 pînă azi, cu Mark Twain

Nu aș fi citit, la ce listă de lecturi am pregătită, (capitole din) autobiografia lui Mark Twain. Sau, oricum, nu acum. Mă bucur tare că am fost invitată să vorbesc despre ea la lansarea de la Brașov, căci mare bucurie mi-a fost lectura. L-am regăsit pe părintele lui Tom Sawyer și Huck Finn într-un discurs spumos, ironic și autoironic și am retrăit din altă perspectivă cărțile copilăriei mele, citite și răscitite, însă cu mintea de acum. Am găsit nenumărate pasaje demne de reprodus, însă cel mai tare m-au uimit asemănările absolut uluitoare între felul în care gîndeau părinții în 1800 și cei din 2017 despre corectarea copiilor și pedepsele care trebuie să le fie aplicate pentru a fi “îndreptați”, felul în care se argumenta în epocă firescul de a deține alți oameni, sclavii negri (în același fel în care azi se argumentează împotriva legalizării relațiilor homosexuale, de exemplu, dar nu numai). Și mi-am reamintit, cu ajutorul paginilor dictate de Mark Twain la începutul anilor 1900, de unde vine omenirea din punct de vedere al medicinei, cam tot de acolo unde azi curentele antivacciniste încearcă să o întoarcă. O să las aici cîteva citate care mi s-au părut definitorii. Părem să [...]

De | 2017-11-19T13:48:56+00:00 9 noiembrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |1 comentariu

o carte în care aș vrea să nu se regăsească nimeni,

dar în care, din păcate, se regăsesc mult prea mulți oameni. Primesc mesaje de la oameni care au citit-o deja și, deși știam că așa va fi, tot mă doare că se regăsesc în ea. Las cîteva mai jos, cu identitatea protejată, firește, și le mulțumesc că au avut încredere să îmi scrie, pentru mine e foarte important să știu ce sapă cartea în ei, dacă le place, cum o simt. Chiar mă gîndeam că va fi greu de vorbit public despre asta, parcă nu îți vine să pui pe facebook și să zici: eu m-am regăsit în cartea asta. Acum, ca să spun din nou ceea ce ni s-a spus din școală încă de la Amintirile din copilărie a lui Creangă cînd învățătoarea ne corecta cînd ziceam că Ion Creangă merge la furat de cireșe, nu Ion Creangă merge, ci Nică, a nu se confunda autorul cu personajul niciodată, într-o carte de ficțiune. Așadar, nici Bogdana, terapeuta din carte, nici Alexa, nici Călin nu există în realitate. Sigur că toți căutăm corespondețe cu oameni reali, e firesc, însă e o păcăleală. Ele sunt personaje cu care am făcut ce am vrut eu, autorul. Fiindcă am această putere pe care [...]

De | 2017-11-02T11:27:01+00:00 2 noiembrie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |3 Comentarii