Arhivă lunară: octombrie 2017

scurt ghid de neintruziune

Duminică, la Iași fiind, în vizită la prietena mea Ofelia (desre care mărturisesc că eu ca ea vreau să ajung cînd o să cresc mare, Ofelia are 57 de ani și este una dintre cele mai stilate femei pe care le-am întîlnit, sofisticată & simplă totodată, o tot îndemn să-și facă ceva să mai învețe lumea mai nepricepută cum se face, închei paranteza) mi-am pus în cap o perucă blondă (deschid o nouă paranteză, au trecut vreo 15 ani de cînd am fost blondă ultima oară), am făcut o poză și am trîntit-o pe Facebook ca să mă amuz. Unele dintre reacții mi-au amintit cît de inadecvați putem fi și cum habar nu avem să facem complimente sau, dimpotrivă, să spunem că nu ne place ceva. Așa că m-am decis să scriu un scurt text despre cum să reacționezi cînd îți place sau nu îți place ceva la ceilalți, în așa fel încît să nu rănești pe nimeni, să nu te erijezi în mare judecător într-ale esteticii, să nu iei decizii în locul altcuiva (pun pariu că nici ție nu ți-ar plăcea să decidă alții pentru tine), dar să și exprimi politicos și adecvat părerea ta. În terapia de grup [...]

De | 2018-02-09T21:31:48+00:00 10 octombrie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: |26 Comentarii

ce citesc și am mai citit

Mi-am propus să îmi fac un obicei de a scrie cîteva rînduri despre cărțile pe care le citesc și care îmi plac. Se mai întîmplă să citesc (nu întotdeauna să le și termin) și cărți pe care nu le-aș recomanda, așa că pe acelea le trec sub tăcere. Am fost extrem de plăcut impresionată să văd că oamenii iau de bune recomandările mele, primesc mesaje sau fotografii cu ele, le văd pe Facebook, mă bucur tare, cred că una dintre cele mai importante bucurii care trebuie împărtășite este bucuria cititului. Încep cu o carte care, vorba autorului, m-a terciuit și despre care îmi vine tare greu să scriu din două motive, de altfel foarte prezente în carte: sunt prea căzută în admirație pentru carte și scriitorul-om din spatele ei (unul dintre puținele cazuri în contemporaneitate în care cele două se suprapun & nu se află în disonanță), iar al doilea este acela că Jurnalul lui Radu Vancu, că despre această carte e vorba, mi-a accentuat infinit senzația de impostură. Fiindcă Radu Vancu, așa cum spune el însuși că l-ar fi numit Șerban Foarță, este un cărturar autentic, iar asta se poate observa din plin în obsesia livrescului care străbate întreg [...]

De | 2017-10-03T11:31:13+00:00 3 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |7 Comentarii