Arhivă lunară: octombrie 2017

ziua în care mi-am recuperat mama

26 octombrie 2015 Am 38 de ani, iar azi mama împlinește 60. În sat la noi e obiceiul să te sărbătorești cum se cuvine la asemenea vîrstă rotundă, mai ales că urmează și pensionarea. Te faci de rîs dacă nu, iar mamei niciodată nu i-a plăcut să se facă de rîs. De fapt, e unul dintre principiile care i-a guvernat întreaga viața, să nu se facă de rîs în sat. Mama e om cu vază la noi în localitate, e învățătoare, a educat multe generații, lumea o respectă, are un statut ce trebuie prezervat. Așa că tot ce e inadecvat statutului se refulează, se reprimă, se tratează ca și cum nu ar exista. Despre cele mai multe lucruri importante nu am discutat niciodată. De exemplu, tocmai mi-a ieșit un volum, Efectul pervers, în care am pus dureri oribile, multe legate de familie, adică de tata și de ea. Ne prefacem că nu am publicat cartea asta. Eu nu am invitat-o la lansare, să nu o rănesc, ea nu a venit. Nu mă întreabă nimic despre asta, ca și cum nu aș fi scris niciodată cartea aia. Cartea aia e doar unul dintre elefanții din cameră. Avem o turmă uriașă, umplem [...]

De | 2017-11-19T14:38:06+00:00 26 octombrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|32 Comentarii

orbi (et urbi)

Azi a ieșit romanul din tipar. Spun scriu romanul și îmi amintesc cît de greu a fost să îl nasc. Că a trebuit să-mi lucrez în terapie teama de eșec și toate spaimele legate de ce pot și nu pot face. Ce simt legat de el se mai compară doar cu ce am simțit cînd am publicat prima carte, acum trei ani și jumătate. Sunt căcată pe mine, practic și plastic vorbind. Într-o zi am înțeles, însă, că anxietatea mea de performanță nu are obiect. Nu există locul unu în povestea asta. Nu există cel mai bun scriitor sau cea mai bună carte. Există cititori pentru orice tip de lectură și mai există cîțiva aleși, scriitori extraordinar de buni, premiații cu Nobel, Pullitzer, Man Booker Prize, Goncourt etc., un fel de zei ai literaturii care trăiesc și performează într-un spațiu indistinct, inaccesibil, interzis plebeilor ca mine și chiar celor mult mai buni decît mine. Că jucăm la pitici, cum ziceam cînd eram în liceu, suntem insignifianți din punct de vedere istoric. Și că nu ne rămîne decît să facem joaca asta cît mai plăcută, fără să ne luăm prea tare în serios. Sigur, pentru mine este uriaș ceea ce mi [...]

De | 2017-10-26T16:13:48+00:00 25 octombrie, 2017|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: |9 Comentarii

loveless: o viață măruntă

O viață măruntă este cea mai bună și cea mai copleșitoare carte pe care am citit-o în ultimul timp. O carte care m-a ținut ca în transă pe parcursul celor 698 de pagini și trează pînă spre dimineață în multe nopți în care am ajuns tîrziu acasă (am făcut, concomitent, maraton la cinema cu filmele cîștigătoare la Cannes, așa că am halit tristețe și disperare pe pîine, artistic, de trei ori pe zi). Au fost nopți în care m-am trezit după o oră de somn și nu am mai putut adormi, cu mintea plină de cartea asta sau de vreo imagine din vreun film... Citisem prin cronicile peste care am dat că este o carte a prieteniei, care are în prim plan povestea a patru prieteni, însă eu nu am citit-o deloc în cheia asta. Dacă nu vă plac spoilerele, cred că ar fi bine să renunțați acum la citit, fiindcă nu pot vorbi despre cartea asta fără să spun despre ea tot ce îmi vine să spun. Eu am citit-o ca pe o cartea a suferinței dincolo de limita imaginabilului, o carte a abuzurilor atroce și a felului în care ele schilodesc definitiv oamenii, o carte a lipsei de [...]

De | 2017-10-19T14:17:11+00:00 19 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |2 Comentarii

breaking news cu serafimi

Mie îmi plac mult filmele românești. Știu, aud mereu tot felul de pseudo argumente contra, venite mai ales de la oameni care, de cele mai multe ori, habar nu au despre ce vorbesc. Argumentul cu sunetul prost e unul dintre cele mai întîlnite, doar că asta s-a cam terminat de ceva ani, eu le văd la multiplex, de obicei, și au sunetul impecabil. Altul e că sunt vulgare și că se înjură în ele. Dați-mi voie să rîd puțin, hahahahaha. Gata.  Știți, și în filmele americane de duzină, pardon, box-office se înjură, doar că în altă limbă, poate de aia nu deranjează așa de tare urechile pudibonzilor. Așa e, uneori se și înjură, acolo unde situația cere și e firesc. Adică, de exemplu, în Un pas în urma serafimilor, unde 20-30 de puști de seminar stau laolaltă, la un moment dat cînd vorbesc despre sex se aude cuvîntul fute. E pus el artificial acolo ca să șocheze falșii pudibonzi? Nu. Ar fi fost complet artificial să fi folosit în discuțiile despre ei alt verb? Firește. Fiindcă băieții de 18 ani așa vorbesc, e vorba despre a păstra autenticitatea. Însă argumentul cel mai puternic, repetat întruna, este acela că filmele românești [...]

De | 2017-11-19T14:39:57+00:00 11 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|4 Comentarii