Arhivă zilnică: 17 martie 2017

cenușă

*** Azi am auzit o discuție între îngrijitoare. Vorbeau despre mine, spuneau: săraca, moare aici singură, nu are pe nimeni. Și m-am gîndit o secundă cu milă la mine, ca și cum aș fi fost altcineva. Au dreptate: mor singură, tot așa cum am și trăit o bună bucată din viață. Apoi mi-am dat seama că nu mă mai apasă deloc singurătatea asta. Nu aș vrea să fie aici nimeni să mă privească cum mor. Să fie martori ai degradării mele. Să mă privească cum mă descompun, cum mor înainte de a fi murit de fapt. Nu aș fi vrut să mă vadă nimeni așa, cu scalpul gol, ras, cu fața și mîinile pătate, cu ochii înfundați în orbite, încercănată, galbenă. De ceva vreme am încetat și eu să mă mai privesc în oglindă. Am rugat fetele să o scoată pe cea de la baie. E straniu să intri într-o baie fără oglinzi.  Vreau să îmi amintesc de mine cum eram. Uneori mă gîndesc, cu frivolitate, că sunt norocoasă: eu nu voi îmbătrîni niciodată. Voi fi mereu tînără. Nimeni nu va avea vreo amintire cu mine bătrînă, voi fi mereu femeia care a murit prematur. Sau, pur și simplu, nimeni [...]

De |2017-08-14T13:18:27+00:0017 martie, 2017|Categorii: de prin cărțile mele|7 Comentarii