Arhivă lunară: decembrie 2016

la pazza gioia

Aseară am văzut filmul ăsta. Cu nesaț l-am văzut. La început m-a dus cu gîndul la Girl, interrupted, însă personajele sunt atît de diferite încît am uitat curînd asocierea. Un film foarte bine scris, foarte bine realizat, foarte bine jucat. L-am urmărit cu inima bătînd mai tare, dar nu mi-am dat seama ce efect are asupra mea decît abia cînd s-a terminat de tot. Cînd a început să curgă genericul de final i-am spus lui bărbatu-meu: mie mi-au plăcut foarte mult femeile astea și am izbucnit într-un plîns care a ținut o oră încheiată. Fără să (îi) pot explica măcar de ce anume plîng așa de rău. Poate pentru că de cînd eram foarte mică am crezut că voi sfîrși nebună sau că deja sunt. Poate pentru că și eu m-am născut tristă și obosită. Pentru că viața și lumea sunt atît de nedrepte și greșite încît nebunii sunt mai lucizi și vii și autentici și onești decît tot restul celor „normali” la un loc, care se mint și joacă spectacole mai grotești decît cele ale nebunilor. Pentru că îmi plac oamenii care par că duc în spatele lor toată greutatea lumii ăsteia tragice. Pentru că femeile astea două sunt atît [...]

De | 2017-10-11T23:45:31+00:00 28 decembrie, 2016|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |6 Comentarii

Grinch, please

Mă trezesc la 7, în sunet damblagit de tobe și urături de capră și urs sub geamul meu. Tataratatatata, tataratatatata. Ceva suflătoare acompaniază. Mă uit, o capră prematură și preacolorată și un urs jigărit dansează sub fereastră, alungînd somnul tuturor. Se aud niște înjurături de la geamurile de vizavi. Încerc să mă culc la loc, dar somnul nu mai vine. Stau în pat și număr motivele pentru care detest Crăciunul. Traficul. Oh, traficul. În orașul meu mic, de munte, aerisit, cu circulație perfectă în orice altă perioadă a anului. Provincie, nene! Se umple de turiști care, citez, „iau cu asalt pensiunile și hotelurile, dar și pîrtiile”. Pas de a mai circula, parca sau schia în perioada asta, dacă nu vrei să faci AVC prematur precum capra din imaginea alăturată. Sau cumpăra orice. Sau ieși la vreun restaurant, for that matter. Taxiurile dispar și ele, în caz că îți vine vreo idee. Doamne, ce rău mă pot enerva aceste hoarde de „turiști” care fac ca propriul oraș, propriile pîrtii, propriile străzi, restaurante, parcări etc., să devină complet nefrecventabile. Stați acasă, băi, nu ați auzit că sărbătoarea Crăciunului se face în familie?! Magazinele. Oh, magazinele. Aflate sub asediul continuu al trupelor furibunde [...]

De | 2017-08-14T13:31:00+00:00 21 decembrie, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |13 Comentarii

un an prea lung

De după 2010 încoace, mi se pare SF ce ani urmează. Totuși, sunt din generația care cînta: noi în anul 2000, cînd nu vom mai fi copii... În plus, cînd eram mică citeam cărți SF despre un viitor incert ce se întîmpla în prezentul de acum. Așa că senzația de ireal nu mă părăsește deloc, pe bune, chiar vine 2017? De fapt, nici nu contează ce vine. Important e să se termine ăsta cu bine, dacă se poate. Orice înseamnă bine în situația asta. Greu, urît, lung an a fost. Cu toate părțile lui frumoase și bune, urît, greu și lung an a fost. Cu muncă multă, dar mai ales boli și spitale nenumărate. Luni întregi de spitale și umilințe și operații și intervenții. Și la noi, toți am avut porția noastră, dar mai ales tata. Din martie, spitalele au făcut parte din viața noastră cotidiană. Din iulie, nu cred că am adunat o lună fără. Cu toate umilințele și frustrările aferente. L-am găsit pe tata legat de pat, am petrecut zile și nopți păzindu-l ca să nu fie legat din nou, ni s-a spus de mai multe ori că nu mai e nimic de făcut pentru el, apoi s-a [...]

De | 2017-10-11T23:46:29+00:00 19 decembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |6 Comentarii

Bătrîna

Am văzut ghiveciul în raftul cu flori și parcă m-a electrocutat. M-am apropiat să mă uit mai bine. Da, avea florile alea roșii, ca niște cerceluși gingași, doar că era mult mai mică. Și mi-a apărut în minte cu o claritate uimitoare, cu ghiveciul ei maro, crăciunica bătrînei, în fereastra mică a camerei ei, cu zecile ei de flori bătute, atîrnînd cuminte, tovarășă tăcută a poveștilor noastre. Am luat ghiveciul cu grijă și l-am pus în coș, ca pe madlena delicată ce era. O chema Reveica, dar toată lumea o știa de vecina ha bătrînă sau, mai simplu, Bătrîna. Era cea mai în vîrstă femeie de pe stradă. Bine, mai era țața Sabina, dar ea stătea „în jos”, arareori o vedeai. Cît era vara de lungă, Bătrîna stătea la umbra mărului de iarnă din fața casei ei, pe banca verde de lemn, cu piciorul bolnav întins, căci o durea tare. Avea o rană cangrenată care i se întindea de la gleznă pînă sub genunchi și care îi înroșea și înnegrea pe alocuri carnea piciorului. Nu o puteai vedea, în mod obișnuit, căci își ținea piciorul învelit în niște feșe late, peste care trăgea un ciorap lung, croșetat, indiferent cît de cald [...]

De | 2017-10-11T23:47:23+00:00 12 decembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |7 Comentarii