Arhivă lunară: noiembrie 2016

despre cea mai dureroasă rană

„Cînd eram mică, eram foarte credincioasă. Mă rugam la Dumnezeu mult. Mă întorceam de la școală și mă rugam la el să o facă pe mama să nu mă mai bată. Să fie bine. Să îmi arate puțină iubire. În ziua în care m-am rugat cel mai tare, a ajuns acasă și m-a bătut cel mai tare. Pe fiecare exercițiu greșit. Fiecare greșeluță. Mă lua la bătaie dintr-o cameră în alta, eu fugeam și ea venea după mine. După bătaie, m-am dus în baie să plîng. Era așa de furioasă că fata ei nu e perfectă și nu a luat numai 10 că a uitat și să îmi dea să mănînc. Cu picioarele roșii stăteam și plîngeam de foame și de durere. Și mă rugam, dar mai întîi îl certasem pe Dumnezeu, dar după mă rugam iar, ca a doua zi să fie altfel.” Cunosc două femei, mamă și fiică, mama cu cîțiva ani mai în vîrstă decît mine, fiica de-o seamă cu fie-mea mică. Copila a primit de curînd diagnostic de depresie gravă și anxietate generalizată, după mai multe tentative de suicid. Un copil frumos, bun, sensibil, genul ăla de fată pe care o iubești de cum o vezi. [...]

De | 2017-10-11T23:52:30+00:00 24 noiembrie, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |27 Comentarii

un drum cu Leonard

Uitasem pentru un moment că ai pus o mulțime de piese de-ale lui pe stick-ul din mașină, așa că m-am surprins uimită, cînd ai dat drumul la motor și a pornit muzica, să-i aud vocea. A murit, îmi vine să zic și zic. Dar dacă a murit, cum de nimic nu s-a schimbat în felul în care mi se așază în cap muzica lui? Neah, n-a murit. I’ve seen the future, brother: it is murder. E cald în habitaclu și întuneric afară. Urcăm încet spre poiană, plouă neîncetat și din minut în minut ploaia se va transforma în ninsoare. Farurile luminează slab siluetele autumnale ale copacilor, pneurile se lipesc de șoseaua udă, frunze moarte, în toate nuanțele de ocru, tivesc asfaltul îmbibat. Semnele de circulație alb-roșii lasă dîre translucente pe pelicula de apă care acoperă drumul. Conduci abstras, pe schimbător se odihnesc mîinile noastre împreunate, o curbă ș-înc-o curbă, altă curbă, încă una. And dance me to the end of love. Arareori, cîte o pereche de faruri din sens opus se mișcă prea repede înspre noi în vreo curbă ac-de-păr, iar eu simt o înțepătură mică în stomac. În cap mi se formulează știrea, rapid, o sinapsă scurtă, de arcaș: [...]

De | 2017-10-11T23:53:31+00:00 13 noiembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |5 Comentarii

în rînd cu lumea bună

Vin atît de rar la București încît e musai să scriu o carte pe an ca să ajung la voi, acolo! Știu că tîrgul nu e locul cel mai propice pentru întîlniri, că e aglomerație și stat în picioare și lume care se perindă dintr-o parte în alta, eu mai sunt și agorafobă, mulțimile îmi dau atacuri de panică, însă tîrgul e un must, cică. E cam ca feisbucu, nu lansezi la tîrg nu exiști. Așa că, s-a decis: sîmbătă, 19 noiembrie, de la ora 18.00, ne vedem la Tîrgul de Carte Gaudeamus, Clădirea Romexpo, Standul 221 (Herg Benet), nivel 4.50. Știu, sună teribil de complicat, dar nu e așa de rău cum pare. În plus, numai dacă vă doriți, putem face o lansare separată, într-un cadru mai prietenos și așezat, mai încolo, după sărbători, cum am făcut la primele două cărți – cu efectul nu am mai apucat, așa cum nu am apucat să ajung la Cluj sau la Oradea, deși îmi propusesem, poate facem una dublă, să fie. Dar chiar și așa, în picioare, la tîrg, promit să îmi fac timp să vă salut pe fiecare în parte. Habar nu aveți ce bucurie îmi face să vă întîlnesc, [...]

De | 2017-08-14T13:46:44+00:00 8 noiembrie, 2016|Categorii: lansări și alte evenimente|2 Comentarii

sișilia

Cu juma’ de oră înainte să plecăm spre aeroport, încă munceam. Tu chiar crezi că peste cîteva ore vom fi în Sicilia, în vacanță?, am întrebat, neîncrezătoare. Nedormiți, epuizați de luni întregi de tras de noi, ne prăbușeam cîteva ore mai tîrziu în avion. În Catania era noapte deja cînd am aterizat și un vînt suspect de cald. Nu avuseserăm timp să studiem mare lucru despre locul unde aveam să ne petrecem vacanța / luna de miere întîrziată, cadou făcut nouă atunci cînd deja simțeam că voi muri dacă nu luăm o pauză de la ritmul infernal al zilelor și problemelor de tot felul. Acum eram liniștită: livrasem totul pentru job, copilul era acasă din spital, tata, la fel, aveam 10 zile în față cu care să facem ce vrem noi. Inițial, destinația fusese San Vito lo Capo, însă am cam încurcat aeroportul, neavînd timp de research, așa că întîmplarea ne-a mînat către Siracusa, Ortigia, care părea cea mai aproape destinație mișto față de locul unde aterizaserăm. Nu aveam decît două nopți rezervate, pentru restul aveam timp să ne hotărîm. Am închiriat o mașină minusculă de la aeroport – așa cum erau toate acolo, de altfel, și am luat-o spre [...]

De | 2017-08-14T13:46:54+00:00 3 noiembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |3 Comentarii