Arhivă lunară: septembrie 2016

the perfect isaura

Clemence, mi-a scris o prietenă venită din Franța, ai timp să ne vedem și noi săptămîna asta la cafea? Sîmbătă plec. Sîmbătă, sîmbătă, m-am gîndit. Păi, mîine am campania de donare de sînge, programare la ecografie mamară, ședință cu părinții, de terminat de editat filmulețele alea, e tata în spital și nu am dormit de o lună, mă ustură ochii de oboseală, poimîine am aranjate filmări de dimineață, două ședințe lungi după-masă, programare la gastro-enterolog, tata încă în spital, vineri plec la București că am fost nominalizați cu proiectul antifumat la webstock, sîmbătă campanie pentru mersul pe jos. Și tot sîmbătă, ne-am fi dus la Faust, la Sibiu, dar ar însemna să mă sinucid, deci nu mergem nicăieri. Iar între timp, scrisori de mulțumire și alte chestii post-festival. Dar nu e nimic, că mai am o săptămînă jumate și plec în concediu... Perfect, a zis ea, și îți închizi telefonul. Îmi închid telefonul? Nu. Eu nu îmi închid niciodată telefonul. Wow, m-a izbit. De 19 ani, de cînd am copii, nu mi-am închis telefonul niciodată. Sunt mereu la dispoziția lor și nu numai al lor, a oricui. Sunt robotul perfect, sclava ideală, oricine dorește să mă folosească, aici sunt. Dacă îmi închid telefonul [...]

De | 2017-08-14T13:48:58+00:00 28 septembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |4 Comentarii

dimineți cu Nora

Ne luăm micul dejun împreună, Nora Iuga și cu mine. Nu am mai văzut-o niciodată pînă acum și mă miră și fascinează vitalitatea și feminitatea ei. Îmi spune că are 86 de ani cu cochetăria cu care spun eu că am aproape 40, cu conștiența faptului că nu arată, că nu se vede, că nu se simte. Poartă niște haine negre care îi vin foarte bine, un pulover larg și colanți, e rujată, iar pe mîini are bijuteriile potrivite. Mă gîndesc la mama-mare, care are aceeași vîrstă, nu a fumat niciodată (Nora a fumat toată viața și fumează social, încă), dar care zace la pat. Și la femeile din Occident, aranjate, senine, puse pe călătorit, la fel ca Nora. Îmi strînge mîna. Ești o femeie tînără și frumoasă, ascultă ce îți spun: viața se termină cînd se termină erosul. Atunci cînd ai ajuns la vîrsta la care știi sigur că absolut niciodată nu va mai exista posibilitatea ca un bărbat să te dorească, să te țină în brațe, să te iubească, atunci nu mai ai pentru ce trăi. Moare în tine dorința de viață. Exiști, doar. Sau poate doar eu sunt așa, nu știu. Pe măsură ce trece timpul, te [...]

De | 2017-08-14T13:55:07+00:00 23 septembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |24 Comentarii

c’art fest

Am lipsit în ultima vreme cam mult de pe blog și net, știu. Poate v-ați întrebat de ce, iar acum, citind titlul ăsta v-ați spus: aha, deci asta era... Fiindcă textele literare, chestiile legate de cultură și altele asemenea tind să aibă un reach micuț, pe cînd orice indiciu că ar fi rost de o bîrfă, ceva, sparge, m-am gîndit să pun titlul ăsta,  să mă asigur de bulucul necesar ca să vă povestesc de fapt despre un festival foarte mișto, (adică ăsta) unde dăm nume mari din teatru, muzică și carte gratis, neamule. Deci nu, nu divorțez, ba dimpotrivă, tragem împreună cu bucurie și uneori și enervare (eu sunt aia mai a naibii din familie) la C'Art Fest. Și suntem o echipă dată naibii, împreună. Carevasăzică, dacă vă place teatrul (avem Marcel Iureș, Horațiu Mălăele, Marius Manole, Lia Bugnar, Ofelia Popii, Ioana Crăciunescu și mulți alți actori mișto), dacă vă plac Robin & The Backstabbers sau sunteți genul operă și vă încîntă Felicia Filip, dacă vreți să îi cunoașteți pe Nora Iuga, Aurora Liiceanu, Ana Barton, Adi Șchiop, Ștefan Manasia, aveți chef de spectacole de stradă unul și unul, haideți între 18 și 25 la Cristian, la cîțiva kilometri de [...]

De | 2017-10-11T23:56:51+00:00 13 septembrie, 2016|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , |13 Comentarii

septembrie

Mai demult, într-o perioadă la fel de crazy din punct de vedere al muncii și timpului ca asta, am crezut că mi-a murit creierul și a sucombat mînuța care-mi scrie în cap. M-am speriat foarte. Poate să-mi moară orice organ, dar nu ăla al scrisului. Ar fi ca și cum aș muri eu însămi, e totuna. Prietena mea cu care trăgeam atunci la un proiect despre care azi îmi scrie toată lumea [te-am văzut pe Travel Channel!, fără să știe că nu aia fusese treaba, să mă flendur într-un reportaj, ci că l-am produs] mi-a zis într-o zi: tu ești nebună, nu îți dai seama că mintea ta a scăpat de balast ca să poată funcționa aici sută la sută? Cum ai vrea, între atîtea detalii și atîtea ore de muncă, să aibă chef să scrie texte? Mi s-a părut destul de plauzibil, dar tot nu mi-a alungat starea de teamă. Avusese dreptate: o lună mai tîrziu, cînd s-a terminat proiectul, nici nu se îmbarcaseră americanii și eu scriam de zor la mine în cap. Luna septembrie e o lună mai plină decît am eu cap pentru ea. A fost și anul trecut, cînd m-am implicat pentru prima oară în [...]

De | 2017-10-11T23:58:02+00:00 1 septembrie, 2016|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |6 Comentarii