Arhivă lunară: august 2016

mama-mare și feșănu’

Mama-mare nu mai vede tot așa cum nu auzea nici tata-mare. Numai ce vrea ea. Așa era și Bunu'. Fudul de urechi, dar te auzea cînd șopteai ceva.  Tată-mare, dar parcă ziceai că nu auzi, să țipăm mai tare. Ei, tu-vă grijania și anafura și cristelnița voastră de copchii, că acu' vă lipchiesc una...!, zicea hîtru tata-mare și ne alunga ca pe muște. A murit și a îngropat misterul auzului lui selectiv. Tot așa și mama-mare. Nu vede, nu vede, dar dacă ți-aprinzi o țigară la depărtare bunicică, numa' sare: ce faci acolo, fumezi? Păi nu ziceai că nu vezi, cum ai detectat țigara? Eeei, uite c-am văzt! Azi m-am dus să-l iau pe tata și să-l duc la spital. Fugită de-acasă pe grabă, că mă-ncurc în treabă zilele astea, am trîntit pe mine o rochie-salopetă denim, cam lălîie, așa, comodă și plăcută mie, ba chiar mult. Cum m-a zărit, m-a luat la hop, vorba ei.  Auzi, tu, băiată, ia să te îmbraci frumos cînd vii la noi! Mă uit la mine, decid că sunt destul de semisuperb îmbrăcată, rochia pînă la genunchi, cuminte, de femeie măritată, încheiată corespunzător. Adică, pardon, acum sunt îmbrăcată urît? Tu, băiată, (și rîde) asta zici că-i [...]

De | 2017-08-14T13:55:44+00:00 22 august, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |8 Comentarii

Băiatul cu Bannerul

*Acest text nu îmi aparține, în mod evident. L-am preluat integral de pe feisbucu' soțului meu, din mai multe motive, tot aşa cum am făcut și atunci cînd a răspuns unui curios care a vrut să știe „cum a cucerito”. Firește, am vrut să nu se piardă, să mă laud cu ce soț deștept am, pe modelul degeaba ai soț mișto dacă nu știe toată lumea, dar mai ales pentru că eu l-am împins să-l scrie, în speranța că mai face oleacă de lumină în diverse minți în ceea ce privește industriile creative. Poate ne mai educăm și noi și începe să nu ni se mai pară munca de creație un hobby care nu ar trebui plătit, că doar fraierii îl fac de plăcere. Inclusiv scrisul, da. E-mailul Părea o dimineață clasică de Brașov. Ceva soare la orizont, cafeaua de ieri mă aștepta încă pe balcon. Tot potabilă, tot potabilă. Nimic nu părea să amenințe firescul zilei. În consecință, mă așez comod pe canapeaua de pe terasă și aprind prima țigară a zilei, deși sunt mari șanse să fi fost, totuși, a doua. Scot frumușel androidul din pantalonul scurt negru cu trei dungi (cocalar summer style) cu scopul clar de [...]

De | 2017-10-12T00:03:09+00:00 16 august, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: |5 Comentarii

serendipity

A urcat în ultimul autobuz din seara aia cu căștile în urechi, neatentă, și s-a trîntit pe primul loc, fără să îl observe pe rockerul blond de pe celălalt scaun. Și-a scuturat părul lung, vopsit ombre, la fel de neglijent precum urcase. - Mulțumesc, a auzit înșurubîndu-se reproșul de pe scaunul învecinat. Abia atunci a catadicsit să-l privească pe tînărul de lîngă ea. Avea părul lung și niște ochi foarte frumoși. La naiba, era drăguț cu totul, iar lîngă geam ținea un skate cu o mînă. Ah, ce mișto e, și-a zis în gînd, cum de nu l-am observat? - Scuze?!, a bîiguit, cu voce tare. - Părul, a șoptit el, zîmbind, fixînd-o cu privirea. - Nu mi-am dat seama, pardon, i-a răspuns ea cu cel mai seducător zîmbet exersat îndelung în selfie-uri și oglindă. Era frumoasă și știa exact cît e de frumoasă. Genul ăla de frumusețe care ți se înfige-n cap, care te uluiește, de la care nu-ți mai poți lua ochii. Care te face să te-ntrebi cum a nimerit Dumnezeu (sau, mă rog, mă-sa) combinația perfectă de trăsături, culori, linii și forme. El continua să se holbeze indiscret la ea, ea se prefăcea indiferentă, cu ochii în geam [...]

De | 2017-08-14T13:56:10+00:00 15 august, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |17 Comentarii

rugăciune pentru tata

Bunuțule, Știu că atunci cînd eram mică îmi doream să dispară, pur și simplu. Că te rugam să faci ceva, să nu mai fie în preajmă-mi, să se oprească frica, să se oprească violența. Că nu m-ar fi deranjat nici să moară, dacă altă soluție nu ai fi găsit. Îmi amintesc cum te rugam să faci să nu mai fie, cum îți promiteam că am să fiu cuminte, că am să mă duc la biserică mereu și am să fac tot ce spune popa. Dar tu nu l-ai făcut să dispară, așa că am plecat eu. În schimb, l-ai făcut să dispară pe cel pe care îl iubeam și atunci nu am mai putut crede în tine deloc. Ce Dumnezeu strîmb ar înțelege lucrurile atît pe de-a-ndoaselea? Și te-am hulit și te-am negat și te-am repudiat. Știi cît greu mi-a luat să te pot vedea din nou. Bătrîne, A trecut vremea. Am acum aproape vîrsta tatălui meu de atunci. Și te rog iar: fă ceva să nu moară tata. Nu știu cum socotești tu păcatele. Sau în ce ordine dai curs rugăciunilor mele. Uite, acum nouă ani, tata a făcut atacul ăla vascular cerebral într-un moment în care eu nu [...]

De | 2017-08-14T14:28:26+00:00 5 august, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |12 Comentarii