Arhivă lunară: iunie 2016

am început să mă eliberez de sub sclavia internetului

Unul dintre lucrurile „ciudate” pe care le-am remarcat la Bruxelles a fost acela că, la terase, în restaurante, oamenii discutau și se priveau în ochi, nu aveau privirile aplecate spre mîinile în care țineau smartfoane. Foarte rar, și numai oamenii singuri, păreau absorbiți de telefoanele lor. Sigur, în Bruxelles netul merge mai prost decît la noi, wifi-ul nu e gratuit decît o perioadă limitată, dar orișicît, nu am văzut oameni suferinzi din cauza asta. Ba dimpotrivă. Îmi amintesc, cînd am văzut filmul Her, de o scenă în care, undeva la metrou parcă, toți trecătorii erau complet abstrași, nimeni nu se uita în jur, erau profund conectați la telefoane și orice altceva înceta să existe, iar scena aia mi-a dat fiori reci pe șira spinării. Nu suntem deloc departe de chestia asta nici noi. Eu însămi petreceam un număr uriaș și ucigaș de ore răspunzînd la mesaje, comentarii, stînd de vorbă cu cei care îmi scriau, fără să țin cont de multe ori unde sunt, cu cine, ce altceva am de făcut. Fiindcă eu nu știu să spun nu, mi-e rușine să nu răspund, totul mi se pare urgent, sunt mereu la dispoziția oricui are nevoie de mine. Chiar în ultima seară [...]

De | 2017-10-12T00:07:35+00:00 27 iunie, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|16 Comentarii

despre autenticitate la artist

Eu nu mă prea duc la concerte. Nu pentru că nu mi-aș dori, ci pentru că sunt agorafobă, mulțimile îmi dau o anxietate teribilă și fac ditai atacoiul de panică în mijlocul lor, naiba mă ia. Ultimul l-am făcut la Prodigy, abia m-am tîrît din puhoiul de oameni, am fost sigură că aia e, pînă acolo mi-a fost. Așa că, decît să pățesc groaznicul, mai bine nu mă duc. La Placebo, pe care aș fi ucis să îi văd, am avut bilete și le-am dat în ultima clipă, nu am fost în stare să mă duc. Așa se face că am pierdut - și m-a durut - concert după concert, dacă aveau loc în spații mari, cu mult popor. Dar Beth Hart nu era pe stadion, era la Sala Palatului, carevasăzică mi-am luat bilete mai sus, așa, aproape de o ieșire, am amețit eu un pic, dar după ce a început să cînte, nimic nu am mai avut. Dar nu despre spaimele mele vreau să vorbesc acum.  Ci despre autenticitate. Autenticitatea care vine din arta făcută cu suflet și bucurie, așa cum este muzica muierii ăsteia bestiale. Care a plîns pe scenă, a rîs, a dansat, a coborît și a cîntat [...]

De | 2017-10-12T00:08:41+00:00 22 iunie, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|17 Comentarii

ceva simplu, să-mi placă mie

Mie nu îmi plac nunțile. Ba nu, sunt blîndă și politicoasă: le detest! Mi-e peste putință să înțeleg cum doi oameni care se iubesc petrec un an-doi înainte ca să pregătească o zi kitschoasă de cele mai multe ori, ca să le facă pe plac la una, două sau trei sute de oameni care vin din obligație să se distreze pe proprii bani, făcîndu-și calcule și griji din cauza altor cîteva zeci nu mai apar nici la nuntă și nici după, o vreme, fiindcă nu au avut curaj să spună în față că nu vor sau nu pot merge. Nu îmi plac rochiile de mireasă – maximum vreuna minimalistă, dar să o văd pe altele -, nu îmi place niciuna dintre tradițiile românești legate de nuntă (îmbrăcatul miresii, furatul miresii, jocul miresii etc.), nu îmi place afacerea care înseamnă azi nunta, nu îmi plac împopoțonelile, coafurile, machiajele de tip zugrăveală, hainele pe care le poartă majoritatea oamenilor la nunți, muzica, băi, nu îmi place nimic și pace. Am mai scris aici în detaliu despre asta. Și, contrar celor observate pînă acum de mine la multe doamne care au țipat că lor nu le place, au făcut mișto de alte, dar [...]

De | 2017-10-12T00:15:59+00:00 15 iunie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |64 Comentarii

„aș vrea să scriu despre noi, dar suntem fericiți”

Nu a fost o lună, a fost doar o zi. De miere. La mare, acolo de unde aparțin eu cu adevărat. Între două nunți, una tradițională, a fratelui tău și a noastră, religioasă, departe, cu peripeții, divorțuri bisericești și dezlegări de la șapte mitropoliți, care te-au făcut să exclami: pe tine trebuie să te dezlege mitropolitul Parisului la propriu ca să te pot lua de nevastă! Seara, însă,  le-ai spus prietenilor tăi care ziceau că 99% dintre muieri se visează mirese în rochie albă că tu te-ai însurat cu aia 1%. Cred că te refereai la faptul că celelalte se mărită de maximum două ori. Cu dezlegările în dinți, la noapte plecăm să mă iei de nevastă de tot. Nu îmi mai e frică. Poate vag, de zborul cu avionul și că va ploua. Așa cum a plouat și la mare, de am plecat de la Cap Kaliakra înfășurați în pungi de gunoi, pe o ploaie care topea totul în jur, dar noi rîdeam și ne pozam. În ziua de miere. Înainte de asta, am stat pe plajă în golful ăla mic și tu ți-ai rupt mîinile ajutînd un pescar bulgar să scoată barca la mal. Și mi-ai făcut nenumărate poze, ca [...]

De | 2017-10-12T00:17:36+00:00 9 iunie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |9 Comentarii