Arhivă lunară: noiembrie 2015

efectul la Brașov

Primesc deja reacții post-efect. Cele mai multe sună așa:   Că e copleșitoare. Șocantă, pe alocuri. Sau mi se spune că am avut coaie. Da, din astea am avut mereu, mno. Alții au dus lipsă. Știu că e o carte grea. Dură. Mi-a fost nevoie să o scriu. Mi-a trebuit așa de tare încît nici nu îmi pasă prea mult de traiectul ei. Credeam că nici nu voi putea citi din ea și o lansa, dar lucrurile s-au mai așezat puțin în mine. A fost Gaudeamus, va fi Brașov duminică, 29 noiembrie. Apoi, Mniezo cu mila. Anul ăsta, nimic, cel mai probabil. Oricum, sunt așa de prinsă în proiecte pînă la final de an, încît e prima dată în viața mea că aștept Crăciunul. Ca să le termin și să respir. Și mai am eu un motiv, dar ăla nu-l spun. Duminică va fi mișto. De la 18, la Hof Cafe în Piața Sfatului, Cenaklub Tiuk, cu Mihail Vakulovski și Vlad Drăgoi. Și cu Alexandra Fits la pian și voce. Și cu mine, ultima pe listă, cu voia dumneavoastră. Evenimentul, aici. Cartea va ajunge în librării în cîteva zile. (La cenaclu, o avem.) Pînă atunci, o are editura pe site [...]

De | 2017-10-12T00:45:11+00:00 26 noiembrie, 2015|Categorii: lansări și alte evenimente|2 Comentarii

vînzol

gaudeamus: amețeli & căldură & vînzol. un bucurești amețitor, prea cald, prea vînzolit. mă plimb pe străzi, cineva vrea să-și cumpere țigări, intru într-un nonstop, îmi iau pastă de dinți. niciodată nu am pastă de dinți. tîrgurile de carte mă sperie. mulțimile mă sperie. numele meu pe coperțile cărților mă sperie. căldura în spații închise mă sperie. era prea cald și în tren. hotel unique de pe strada căderea bastiliei: un turist urcă scările fluierînd, dimineața devreme. cafeaua are gust de durere și dor. gust metalic. ziua 4. gaudeamus din nou: oameni tremurînd, oameni la coadă, oameni strîngîndu-mă în brațe.  mi-ai schimbat viața, îmi șoptește o fată frumoasă. încep să tremur și eu. scriu pe prima pagină: nimic mai adevărat decît această carte. după o oră jumătate obosesc & amețesc. iar. dau să fug. și fug. teatrul de artă de pe strada sfîntul ștefan: curtea e plină de lume, cerul deasupra. aplauzele mă sperie. e noapte afară deja. mă dor buricele degetelor cu care tastez. stradă. cafenea. tiramisu deconstructed. hotel. zi - noapte - zi. brașov și de la capăt. ziua 5. (după brașov ce mai e? cafeaua de dimineață, firește.)   foto: Moisin

De | 2017-08-14T14:54:49+00:00 24 noiembrie, 2015|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: |2 Comentarii

show must go on

Fiindcă viața chiar merge înainte, oricît de impietate îmi pare asta mie sau ție, evenimentele mă împing de la spate și trebuie să le anunț. Așadar, la Tîrgul de Carte, sîmbătă, 21 noiembrie, de la ora 15.00, lansez efectul pervers, la standul Herg-Benet. Nu știu ce să spun despre cartea asta. Am zis deja că e o carte îngrozitoare. O carte despre singurătate și încă alte cîteva chestii oribile. O carte care a țîșnit irepresibil fără ca eu să o fi cerut sau așteptat. O carte din care nu se poate citi aici, pe blog, fiindcă a fost scrisă rotund, în jurul unor teme și laitmotive.  Am încadrat doar cîteva poeme scrise dinainte, 3-4. O carte care are o copertă frumoasă. O carte dureroasă. Tot atunci, fortuit - căci habar nu aveam la ora la care teatrul a programat asta că eu voi publica această carte - se va juca, în sfîrșit, piesa mea de teatru la București. Așadar, tot sîmbătă, 21 noiembrie,  de la orele 17.00 și 19.30, la Teatrul de Artă, se joacă Împreună. Locurile sunt foarte puține, 80 de spectacol, așa că, dacă vreți să-l vedeți, faceți rezervări: tel: 0752 228 081  și tel: 0725 112 225. (Nu, nu [...]

De | 2017-08-14T15:51:21+00:00 12 noiembrie, 2015|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , |8 Comentarii

nimicul zilelor

Nu mă pot aduna decît ca să lucrez compulsiv. Am ieșit în stradă zile la rîndul, pînă s-a fîsîit, ca de fiecare dată, mișcarea de protest. Am răcit zdravăn cu ocazia asta, de trei zile sunt praf. Număr, ca și voi, morții. Îmi amintesc, din cînd în cînd, vorba mamii-mari, că Mniezo îi ia la el repede numai pe oamenii buni, de aia îi ia tineri. Am crescut auzind asta la bătrîni. Poate că mama mare are dreptate și viața pe pămîntul ăsta e purgatoriul și cei care pleacă așa de rapid sunt primii absolviți. Totul mi se pare inutil, zilele astea. Ar trebui să mă pregătesc pentru Gaudeamus, îmi iese cartea curînd, dar nu îmi vine. Îmi pare totul o impietate, în durerea și revolta astea generale. Nu pot scrie, nu pot dormi, nu știu să fac nimic în afară să învîrt în cap tot felul de gînduri, toate gri. Și totuși, viața merge mai departe pentru unii dintre noi. Mai norocoși sau mai ghinioniști, cine poate spune?  

De | 2017-08-14T15:51:49+00:00 10 noiembrie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |10 Comentarii