Arhivă lunară: septembrie 2015

a doua toamnă

Nu-mi mai aduc aminte de cînd plouă. Doar cerul coborît pînă la pleoape, vînăt și greu. Foarte puțin Mozart în mașina murdară. Niște pastile - glucoză cu magneziu, cît să nu cad din picioare. Cea mai tristă carte din lume, pe noptiera mea. (Firește că sunt meteosensibilă.) Și drumurile noaptea tîrziu, spre casă, prea obosită, prea încercănată, palpitînd. De data asta sfîrșitul lumii a fost o poartă încuiată. (Mă epilasem special pentru tine.) Adun bucurii cu de-a sila. Îmi fac provizii  în loc să pun murături. Fac colaje, suprapun vorbe peste bucăți de cer, lipesc atingeri peste dimineți întîrziate, iau poezia și o împrăștii peste frig, presar ușor, să nu sperii musafirul de pe terasă care fumează și privește absent. (Uită-te pe geam: se înserează.) Dansez. Tu taci. Eu dansez mai departe. https://www.youtube.com/watch?v=F2vEs3xQW2k   * acest text face parte din volumul Efectul pervers, în curs de apariție la editura Herg Benet

De | 2017-08-14T15:57:05+00:00 30 septembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |9 Comentarii

toamna

  aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă mereu pe străzi pustii și ude cu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre murdare   aș vrea să te iubesc într-un oraș în care nu mai locuiește nimeni în care toți oamenii au murit subit fără păreri de rău   te-aș mîngîia pe tejghele de alimentara părăsite printre vitrine sparte și conserve de pește ți-aș arăta ploaia deasă și te-aș minți că ninge și de aia ne e atît de frig   te-aș părăsi într-un oraș în care plouă încontinuu cînd nedumeririle încetează să ridice din umeri și cad, indiferente ca merele putrede în locul unde se termină bucuria și începe sfîșierea   https://www.youtube.com/watch?v=SOq4lVUUR2k *acest poem face parte din volumul efectul pervers

De | 2017-08-14T15:57:18+00:00 28 septembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: |2 Comentarii

din ironiile bigudiului mic

Aseară, tîrziu, vin acasă de la festival. Noapte, copilul trebuie că doarme demult, că mîine merge la școală devreme. Bag cheia în ușă, nu intră. Mai încerc o dată. Aș. Era încuiată pe dinăuntru. Mă ia cu amețeală. Bigidiul nu aude telefonul cînd doarme sau îl are pe silent. Evaluez șansele să mă primească cineva la ora aia. Zero. Cam murdar holul, să mă culc acolo. Preșul de la ușă... cam nescuturat. Deh, așa îți trebuie dacă te întinzi la chermeze cu actorii!, mă cert. Da, dar ce actori, parcă e de colo să stai la povești cu Iureș (mama, ăla din În derivă?, întrebase bigudia cîteva ore înainte. Da, mamă. Uau, cîîîît de tare!) și Mihăiță. Parcă merită să dorm în mașină seara asta, îmi zic. Dau să mai încerc o dată, totuși. Nu merge. Așa că dau să plec, cînd cheia se învîrtește pe partea cealaltă și se deschide ușa, iar în cadrul ei, madmoazela, trează lumină. - De ce nu dormi la ora asta, duamne iartă-mă?! - Și dacă dormeam, cine îți deschidea, ce făceai, dormeai pe preș? - Păi ideea era să scoți cheia și să dormi, nu? Dacă te prind că și mîine seară ești [...]

De | 2017-08-14T15:57:29+00:00 24 septembrie, 2015|Categorii: bucăți din mine|17 Comentarii

celălalt timp

    e timp e timp berechet timp să frînezi înainte de zebră timp să albești timp să mai faci încă o școală și încă o școală și măcar un doctorat timp pentru plimbarea de seară pentru somnul de frumusețe pentru zacusca și gemul de iarnă pentru încă două poeme și două singurătăți cel puțin   e timp berechet să sărăcești sau să strîngi bani în conturi bancare cu care să plătești facturi și să îți iei cărți și bilete de avion compulsiv să uiți de cîteva ori același om să te uiți pe tine să te uiți în tine să te cauți pe tine să te ierți pe tine sau să pretinzi că totul e bine, oh, da, totul e bine pînă la sfîrșit   e timp și să înțelegi că tot cu ce vei rămîne vreodată e clipa de-acum și blîndețea   și blîndețea   *acest text face parte din volumul Efectul pervers, în curs de apariția la editura Herg Benet  

De | 2017-08-14T15:58:19+00:00 22 septembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |23 Comentarii