Arhivă lunară: august 2015

cîntec pentru o altfel de vară

Se stinge vara, ușurel. Ultimele două nopți m-am culcat, iar, afară pe terasă, în țîrîit lichid de greier, sub stele și o lună umflată ca o veste rea. Și a fost cald peste noapte, cald ca de miez de iulie, aproape că nu am avut nevoie să mă acopăr, dar dimineața, cînd zorile se crăpau rozaliu peste munte, cerul era blurat și soarele prea blînd ca să mai ardă. Tomnatec. Am ascultat sunetele nopții cum se dau mai încet, de la oră la oră, cum obosesc și adorm păsările în pădure și greierii în iarba uscată de sfîrșit de august, iarba cu miros de copt pe care am respirat-o și zilele astea afară, iarba asta care numai acum miroase așa, prevestitor. A fost o vară umblată, cu mult dormit în cort sau sub cerul liber, pe dealuri sau la mare, o vară în natură așa cum am visat dintodeauna că ar putea fi dar nu a fost, din care mi-au rămas șiraguri de imagini verzi și albastre și locuri și oameni pentru oamenar. O vară în care am cîștigat și am pierdut, am învins și am fost învinsă dar mai ales o vară în care am învățat cît pentru trei [...]

De | 2017-08-14T16:00:39+00:00 31 august, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |13 Comentarii

alive: o aventură la mare

Ne-am trezit cu cerul greu deasupra noastră; peste noapte plouase ușor. Îmi place să dorm pe plajă cînd plouă, să aud bătăile stropilor pe foaia de cort, îmi face bine, mă liniștește. Ascultasem, singură în cortul meu, urletul cîinilor enoți - șacali, cum le spun lipovenii -, mugetul mării și hăulitul vîntului, întrecîndu-se. Apoi se pornise ploaia, acoperind cu zgomotul ei monoton și egal totul, chiar și vuietul înciudat al valurilor. Adormisem profund. Eram la mare de ceva vreme și încă nu văzuserăm soarele-n ochi. Pe plaja vîntuită și goală, doar cîinii aciuați la cherhana se încumetau să plece la plimbare, zgribuliți și cu cozile lăsate. Prietenii mei - două cupluri diametral opuse, ca stare și direcție- se cam plictisiseră de zilele întunecoase și lungi, fără sens pe o plajă unde nu puteai face decît plajă, dar de unde lipsea soarele. Și eu mă sastisisem, nu încape vorbă.  Niciunul nu ne-am mirat că R avea chef de aventură. Așa e R, un tip atît de aventuros încît nu-și pune înadins motorină ca să își crească nivelul de adrenalină cînd e plictisit, mai ales dacă distanța pînă la următoarea stație e mai mare decît cea pe care o indică computerul de [...]

De | 2017-08-14T16:00:54+00:00 25 august, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |9 Comentarii

sărumîna, mistria și canciocu

Aha, la mine vatz gandit cand ati zis de victime co laterale, dna Petronela, sarumana si minciocu ! Ca presupun ca aveti in permanenta in poseta dv. 1 mincioc, ca dv. va pre umblati mult si nu se stie cand gasiti 1 loc de pescuit. Io tot timpu am fost victima colaterala caci in tinerete dactilografele se indragosteau iremediabil si irefutabil, scuzati expresia, de persoana mea. Odata sa indragostit de mine dactilografa directorului de uzina si cea a secretarului de partid, dar io nu si nu si de aceea ele bateau apasat la masina, ceea ce facea ca indigoul sa se uzeze repede. Acuma nu ma mai intereseaza batutul la masina, caci ma bate nevasta manual… Io is omu huo, nu omu hau, caci lumea ma huiduie cand ma vede ca trec pe strada cu mercedesu meu din 84, ca cica ii poluez, ca la curu esapamentului iese 1 fum incacios ceea ce face ca sa se inegreasca rochitele doamnelor. Trebue sa fac ceva cu podeaua caci sa corodat ingrozitor si acuma merg ca fred si barnei, nici numi mai trebue motorina. Pot chiar sa fac 1 pipi nevinovat in timpu mersului si las o dara de pisat pe unde [...]

De | 2017-08-14T16:01:13+00:00 24 august, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |2 Comentarii

18 august 2015

Am visat răul. M-am trezit tremurînd din tot corpul, cu gura încleștată, spunînd Tatăl nostru încă din vis. Nu îmi amintesc decît că acolo era răul, uitîndu-se la mine, foarte concret, foarte palpabil, foarte intens. Senzația de spaimă care mă împresura și mă paraliza în tot corpul, proximitatea răului în forma lui cea mai solidă - poate o cușcă de unde mă privea un demon? Am continuat să spun Tatăl nostru și rugăciunea inimii, de cîteva ori. Apoi, cu o luciditate extremă, nefirească, am încercat a-mi analiza visul și cauzele lui. Să fie senzația pe care o port în mine de ceva vreme că am trecut razant pe lîngă ceva rău, destructurant? Că am scăpat, aproape fără să îmi fi dat seama, de un rău camuflat într-un fel de bine? Sau poate poveștile femeilor din grup și propria mea poveste care au răscolit spaime vechi, trăiri, dureri? Sunt ani de cînd nu m-am mai trezit dintr-un coșmar atît de intens, cu senzații fizice de paralizie și panică. Am respirat și am adormit la loc, temîndu-mă, ca de fiecare dată, că visul se va relua și mă voi întoarce în brațele viziunii. - Și, acum, ce fac? l-am întrebat aseară. - [...]

De | 2017-08-14T16:01:23+00:00 18 august, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |20 Comentarii