Arhivă lunară: iulie 2015

despre viol(uri)

În urmă cu 22 de ani, într-un decembrie, am fost violată. Eram virgină și încă nu împlinisem 17 ani. Fusesem atrasă într-un loc de un om în care aveam încredere. La scurt timp după ce am ajuns acolo, a apărut un grup de bărbați tineri - nouă, zece, poate? Am fost violată. Erau organizați, își făcuseră listă de așteptare. Celui de-al doilea i s-a făcut milă de mine, dar numai după ce m-a bătut și violat, și mi-a dat drumul, spre surpriza celorlalți. Am fugit. Am vrut să mă sinucid, atunci. Nu am făcut-o. Am continuat să trăiesc și să port în mine mutilarea aceea. Nu am spus nimănui, nu am reclamat la poliție. Am vorbit doar cu prietena mea. Dacă aș fi făcut-o, aș fi fost stigmatizată, batjocorită, arătată cu degetul. Ar fi fost vina mea. Nu am știu cum să îmi asum asta, atunci. Am tăcut și am strîns din dinți. Mi-a luat mulți ani ca să mă vindec, multe ore de terapie și de lucru cu sinele. 22 de ani mai tîrziu, mă simt din nou violată. Tot în grup. Un grup infinit mai mare. I-aș spune virtual, dar ce înseamnă virtual atunci cînd se simte atît [...]

De | 2017-08-14T16:02:26+00:00 30 iulie, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |Comentariile sunt închise pentru despre viol(uri)

cîteva chestiuni tehnice

Mă văd nevoită să revin asupra unui subiect cu care nu am mai vrut să am de a face, în urma articolului domnului Pleșu din Adevărul, unde au apărut cîteva lucruri care trebuie explicate. 1. Blogul meu nu este un site de știri iar textul meu de la care a pornit tot acest scandal nu a fost o știre de presă ci o reacție empatică la o gravă nedreptate care s-a făcut unui om. Așadar, calitatea mea jurnalistică și regulile unei știri de presă nu se pun în discuție. În continuare se pierde din vedere că adevărata problemă este aceea că un om și-a pierdut locul de muncă în urma unui abuz. Acestui om (despre care nu am ascuns că este prietena mea) i s-a comunicat de către șeful său, un oficial așadar, că motivul scandalului în urma căruia și-a pierdut jobul este acel telefon dat de domnul Pleșu. Ulterior, aceeași șefă a susținut că ar fi mințit ca să o intimideze pe prietena mea și s-a folosit doar de numele scriitorului care nu are, așadar, nicio implicare. Cu toate acestea, nimeni nu a fost sancționat și nici Humanitas nu a dat o explicație, din cele pe care le știu [...]

De | 2017-08-14T16:02:44+00:00 27 iulie, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Comentariile sunt închise pentru cîteva chestiuni tehnice

lămurire

Am șters postarea de ieri, după ce Andrei Pleșu a susținut că nu are nicio vină în situația de la librărie. Nu am niciun motiv să mă îndoiesc de veridicitatea spuselor dumisale și îmi cer scuze că prietena mea și eu, la rîndu-mi, am fost mințite. Nu am avut nicio intenție de a-l calomnia, i-am adresat o scrisoare cu tonul respectuos pe care îl merită, în care am relatat o situație care mi s-a părut gravă, pierderea unui loc de muncă. Dacă am fost mințite și lucrurile au stat altfel, nu aveam cum să îl contactez pe domnul Pleșu pentru a afla adevărul. A fost o pornire sinceră, pornită din dezamăgire și tristețe, cu tot respectul cuvenit Toate titlurile gonflate și calomniile din ziare, bloguri etc., nu au nicio legătură cu ceea ce am scris eu.  

De | 2017-08-14T16:02:54+00:00 24 iulie, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Comentariile sunt închise pentru lămurire

banatul de care m-am îndrăgostit

Nu am știut a mă apuca să scriu despre zilele petrecute la Gărîna, Timișoara și Socolari. Încă trebuie să le las să se așeze în mine, să-și lase zațul. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din lumea mea. Am cunoscut oameni fascinanți de care m-am îndrăgostit și am pus la cale proiecte mari. Am avut cele mai mișto lansări la care aș fi putut visa. Atît de mișto încît ne întrebam, cu Ana, cum vom putea bate vreodată, cu ce experiență posibilă, ce s-a întîmplat la Timișoara și la Socolari. A fost jumătate vis. La Timișoara, într-o curte teribil de boemă, la Casa Artelor, cu un castan umbros în mijloc locuit de trei bufnițe, o buhă albă și două pestrițe, lume multă și diversă de devenise neîncăpătoare, o seară caldă și dulce mirositoare și pian și cîntec vechi. Acolo am reușit să îmi îndeplinesc un vis mai vechi: să citesc prima poveste din alive fracturată de romanța în jurul căreia se țese. Era credința mea că doar așa este rotund textul ăla, deplin, de înțeles în toate sensurile lui. M-au ajutat Vadim Cruscov și Narcis Pop să fac și să păstrez momentul. Au urmat și altele, fermecătoare: o [...]

De | 2017-08-14T16:03:06+00:00 24 iulie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |11 Comentarii