Arhivă lunară: aprilie 2015

30 aprilie 2015

  Și s-a terminat. Scriu asta dintr-o cameră de hotel de unde se vede marea. Am stat în multe camere de hotel în ultima lună, dar asta e diferită. La fel cum va și următoarea, către care plec imediat, în pustiu. Aveam nevoie de asta, de un mic respiro înainte să mă întorc la cealaltă muncă, m-am obosit înfiorător. Dar mi-a plăcut, ah, ce mi-a mai plăcut. În ultima zi, după o săptămînă în care am uitat să respir și nu am avut timp nici măcar să îmi cumpăr o periuță de dinți, căci pe a mea o uitasem, a trebuit să mă mulțumesc cu una de unică folosință de la hotel, ei bine, în ultima zi, pe care o așteptasem să vină și numărasem orele, căci cădeam din picioare, în timp ce lăsam echipa americană pe bac să plece mai departe și noi ne îndepărtam de mal, am remarcat uimită că aproape îmi dau lacrimile. Și că îmi pare tare rău că s-a terminat. Și, pentru cîteva secunde, m-am întrebat eu ce fac acum, fără agitație și muncă și drum și senzația aia că toți suntem o familie, o echipă care funcționează precum degetele aceleiași mîini. Păi te duci [...]

De | 2017-08-14T16:16:17+00:00 30 aprilie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |4 Comentarii

22 aprilie 2015

(București, a patra și ultima săptămînă) Sunt momente în care mă simt înfrîntă, îngenucheată. Îmi vine să zic: gata, nu mai pot. Plec acasă, descurcați-vă fără mine. Apoi îmi dau seama că nu pot. Și respir în pătrat, cum m-ai învățat tu. Și îmi zîmbesc, cum m-ai învățat tot tu. E oribil de multă muncă. Informație. Și dorul de casă și de copii și senzația că sunt aici dintotdeauna și că m-aș putea chiar obișnui cu ritmul și nebunia astea. Iar asta mă sperie cel mai tare. Că m-aș putea lăsa atrasă în caruselul ăsta dement și să nu mai fac nimic decît să dorm și muncesc și să nu mai citesc, scriu, să nu mai fac nimic din tot ce îmi place și trebuie să fac. G. zice că pînă acum am fost parțial detașată și am mirosit florile și am privit cerul (are dovezi în acest sens, m-a fotografiat făcînd-o), că într-o părticică de creier am continuat să fiu poetă și să scriu și acum, că începem producția, trebuie să deconectez zona aia și asta mă panichează. Could be. Oh, desigur, acum pentru o vreme voi vorbi romgleza, în cap mai ales, cum pățesc atunci cînd îmi stîlcesc [...]

De | 2017-08-15T13:55:12+00:00 22 aprilie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |23 Comentarii

vara

nu mai fi egoistă, mi-ai spus, frumusețea asta a ta trebuie împărtășită nu o poți ține doar pentru tine, nu simți? și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelor ele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în foc am întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilor m-ai oprit let it go, sînii tăi sunt mai frumoși liberi, mi-ai spus și m-ai trimis să deschid goală băiatului care livrează pizza și tot goală să mă plimb pe Aviatorilor pînă în piața Victoriei și tot goală apoi, mai departe, înspre Drumul Taberei goală la metrou, goală pe bicicletă, goală pe jos goală, goală, goală expusă, atît de vulnerabilă la metrou oamenii și-au frecat hainele jegoase de pielea mea nudă pe scările rulante și-au frecat privirile, lubric, de trupul meu dezgolit în parc un bătrînel s-a ridicat de pe o bancă de la soare și mi-a făcut loc să mă încălzesc aveam tălpile zdrelite de atîta umblet și murdare cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat nu am unde îmi ține banii și cheile, o să rătăcesc flămîndă, neadăpostită și nici nu cunosc prea bine orașul acesta imund mă vor hăitui cîinii lui toți [...]

De | 2017-08-14T16:16:30+00:00 20 aprilie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |6 Comentarii

cel mai norocos om din lume (eu sunt)

Există zile în care mă simt, pur și simplu, cel mai norocos om de pe suprafața întregului pămînt, fără nicio exagerare stilistică. Cel mai fericit. Stau și mă întreb: ce naiba ai făcut să meriți toate astea? Cum ai ajuns aici? Există zile în care mi-e teamă că o să-mi crape inima de emoție și bucurie. De foarte multe ori, bucuria asta vi se datorează vouă. Nu am simțind venind asta. Nu am fost pregătită. Încă nu sunt. Mă simt în continuare la fel de copleșită ca la început de reacțiile voastre, de mesajele pe care mi le trimiteți. Citesc ceea ce îmi scrieți și mă întreb: tu, tu ai făcut asta? Ai reușit tu să miști în oamenii ăștia, în felul ăsta? Și mă umple un val de bucurie dementă că, la naiba, nu consum degeaba aerul pe planeta asta, că sunt și eu cumva, de ajutor, unei foarte mici părticele din lumea în care m-am născut. E un sentiment năucitor și vreau să vă mulțumesc, cu lacrimi în ochi, fiecăruia dintre voi. Fiindcă pur și simplu mi se pare că sunt cel mai norocos om din lume. Numai cel mai norocos om din lume ar putea găsi mesaje [...]

De | 2017-08-14T16:16:45+00:00 17 aprilie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |21 Comentarii