Arhivă zilnică: 5 februarie 2015

Bunuțule,

știu că nu am mai privit înspre tine decît ca să-ți bat obrazul, în ultima vreme. Și stăteam aseară, așa, cu prietena mea în bistro, se auzea pianul ăla, aveam obrajii uzi de lacrimi și ea îmi spunea despre oamenii pe care îi întîlnește și care sunt complet nerecunoscători și orbi și atunci am înțeles că stă cu unul dintre ei la masă. Iartă-mă, Bătrîne, că nu am mai ridicat ochii în sus decît ca să te întreb de ce. Știi tu de ce. O să aflu și eu, mai încolo, așa cum s-a întîmplat mereu. Știi tu ce e mai bine. Mi-ai arătat doar: ce e nu trece. Iar dacă trece, înseamnă că n-a fost. Și oricum, existențial vorbind, mi-ai propus mereu varianta cea mai bună, chiar dacă m-a ars în carne vie pe moment. Arde și-acum. Am blestemat începutul ăsta de an, cu bolile și sfîrșelile lui, cu neputințele și sfîșierile, cu atacurile și vedrele de lacrimi. Am crescut în mine furia și neacceptarea, ca pe o plămădeală și am uitat să mă uit în jur și să mulțumesc. Mă uit acum și sunt recunoscătoare, Bătrîne. Mulțumesc. Pentru sănătate și lipsa bolilor mari la oamenii dragi. Pentru că [...]

De |2017-08-14T16:41:58+00:005 februarie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |0 Comentarii