Arhivă lunară: ianuarie 2015

alive la București

Și pentru că m-am hodinit destul, nu-i așa, o iau de la capăt cu plimbările, adică lansările. Minimum două pe lună mi-am propus, de m-or ține balamalele. Încep cu Bucureștiul, unde mă voi afla pe 7 februarie, la Librăria Bizantină, de la 14.30. Cine vrea să mă vadă, să mă pupe, să mă bată, să mă înjure, acolo voi fi sîmbătă, alături de invitații mei. Aici e evenimentul pe Facebook, feel free to join. Și fiți atenți la adresa librăriei, cică ar fi mai greu de găsit, dar nu mizați pe mie să vă spui unde, eu sunt o amărîtă de provinvială. În caz că o să apar coafată ciudat, cu pene și mărgele, nu vă spăierați, nu mi-am cherdut bulendrele, doar particip după la o petrecere cu temă anii 20-30. Vă aștept cu interes și emoție. Și v-aș invita, pe cei care ați citit vreuna din cărțile mele, în caz că v-a plăcut și credeți că merit un vot pentru cea mai bună carte românească a anului trecut, să votați aici, cu click, desigur.  Am cîte o carte la secţiunile poezie şi proză scurtă. Mulțumesc din suflet! Despre restul orașelor, vă pot spune doar că pentru Cluj cochetez cu [...]

De | 2017-08-14T17:13:18+00:00 30 ianuarie, 2015|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , |13 Comentarii

testul bolii

De cîteva nopți sunt infirmieră/îngrijitoare de noapte. Bigudiul a tot făcut febră și a fost nevoie să o verific, să îi dau dicamente, ba chiar aseară, după un masaj simplu, cu care s-a lăudat pe whatsapp la toată planeta, am reușit să o înduplec să mă lase să o frec băbește cu oțet, mai ales că mă speriase pe seară cu o febră la limita delirului. Și băbeștile mele au avut rezultat, azi-noapte nu a mai făcut fir de temperatură. Și cum nu am mai dormit o noapte legată de cînd eram mică, stînd eu trează între două verificări, așa, mi-am dat seama că boala este unul dintre testele cele mai eficiente ale iubirii. Nu al celei de mamă, deși nu toate femeile care nasc pui vii sunt mame. Dacă ar fi așa, am păți cu orfelinatele cum pățesc suedezii cu pușcăriile: s-ar închide din lipsă de mușterii. Cînd iubești pe cineva - și nu mă refer îndeosebi la iubirea erotică - grija, preocuparea, îngrijorarea sunt instinctive, atunci cînd se îmbolnăvește. Dacă ești în perfuzii în spital și te sună străinii să te întrebe dacă ești bine, dacă ai nevoie de ceva, dacă te pot vizita, dacă să îți aducă [...]

De | 2017-08-14T17:13:04+00:00 29 ianuarie, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |13 Comentarii

*comments are disabled (and so they’ll sometimes stay)

Cei care obişnuiţi să mai lăsaţi cîte o urmă pe aici aţi observat că la unele texte comentariile nu mai sunt permise. A fost o decizie pe care am luat-o de curînd. Deşi există un cuvînt înapoi, nu toată lumea a trecut pe acolo. Reiterez, aşadar: „Acesta este un loc mai mult decât un blog. Locul unde eu mă despieliţez, mă descarnez, mă jupoi, mă desfac bucăţi şi mă dau. Clickul pe care îl daţi  e fierastrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc. Bine aţi venit în locul meu, sufletul meu, limfa mea, durerea mea, umorul meu, flagelarea mea. Poftiţi şi gustaţi, cum vi se pare limba mea? Amară, spuneţi? Ah,  putin cam iute, poate? Dar vă rog, degustaţi şi cristalinul, nu e aşa că e uşor sărat? Bună ziua, aşadar.  Mi-am înmormântat primul iubit, am părul scurt şi nasul cârn, doi copii, am supravieţuit unei furtuni pe mare şi unei avalanşe. Am 36 de ani, un metru şaptejtrei şi o mânuţă care scrie [...]

De | 2017-08-14T16:43:51+00:00 28 ianuarie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |26 Comentarii

cînd din mic se face mare

  E un an semnificant și complicat pentru mama din mine. Azi bigudiul mic se buletinează, iar la vară ăl mare se majorează. 14 și 18 ani, carevasăzică. Habar nu am cînd au crescut atît. Și asta nu e doar o vorbă spusă așa. Erau mici și mi se încurcau în picioare și stîlceau cuvinte și acum îmi dau replici acide și sunt amorezate. Tot timpul ăsta a trecut într-o respirație. Și tot greul și opinteala de Fefeleagă postmodernă. Tot ca o respirație. Una adîncă, cu aer ținut în piept pînă la durere. Din greu și urît mai am doar amintiri vagi, blurate. Un miros de medicamente și altul de  spitale, cîte o sirenă ascuțită de ambulanță, niște diagnostice scrijelitoare de cortex. Eticheta de single mother. Singurătatea. Îmi rămîn vii și colorate toate celelalte. Mi-o amintesc pe sărbătorita superbă de azi cum alerga cu părul ei scurt și sculat în cap prin casă, îmi ajungea pînă la genunchi, și striga: Iec Shakila! Iec bondă! Îi intrase în cap că ea e Shakira și e blondă și dacă cumva îndrăzneai să o contrazici cum că ar fi doar fie-mea și brunetă, cu freză tip mop, se supăra grav și repeta tare, [...]

De | 2017-08-14T16:50:04+00:00 26 ianuarie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |34 Comentarii