Arhivă lunară: decembrie 2014

That’s all, folks!

O să lipsesc o vreme de aici. De pe internet, în general. Am văzut destui brazi împodobiţi şi nu mă dau în vînt nici după urările de Crăciun fie ca. Nu mă simt în stare să mai înghit vizual niciun cozonac, nicio sarmală, nimic. Am făcut destulă risipă de vorbe şi prezenţă, voi posti puţin. Voi petrece Crăciunul singură şi apoi voi zbura către locuri mai calde. Tot singură. Cînd am să mă întorc, lucrurile vor fi intrat pe un făgaş normal, sper, pe internet, adică. Da, ştiu că e cel puţin hilar, îmi spunea ieri cineva, cum, tu, cu mii de prieteni şi followeri şi admiratori şi cititori şi trubaduri, tu o să fii singură? Da. Eu. Cuc. E primul an din ultimii în care nu m-am putut mobiliza nici măcar să împodobesc bradul ăla care zace pe terasă şi aşteaptă să fie băgat la cald. Dar ai fetele, veţi exclama cei care nu aveţi copii adolescenţi şi nu ştiţi că ei au viaţa lor, planurile lor, prietenii şi gagicii lor. Şi e normal să fie aşa, să nu stea cu mică-sa, nu am făcut şi crescut copii ca să îi ţin lîngă mine atunci cînd treaba lor e să [...]

De | 2017-08-14T17:10:23+00:00 18 decembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |36 Comentarii

the smell of hospitals in winter 2.0.

Stau prăbuşită pe banca din săliţa de aşteptare a doctoriţei de familie. Nu îmi prea pot ţine capul în oase, dar babilor nu le pasă. E mai ales un bab care mă studiază atent; e în faţa mea la coadă. Pun pariu că nu o să mă lase să intru înainte, deşi mă vede că sunt lividă şofran. Doctoriţa are o voce dură, e arţăgoasă cînd se adresează, pare mereu mînioasă pe ceva. Întreabă da?, da?, da?, la fiecare final de propoziţie, fie afirmativ, fie interogativ. Pe uşă scrie că ar oferi psihoterapie, iar eu mă întreb mereu cine ar vrea un terapeut răstit şi mînios şi aşa mai departe. În fine, nu îmi doresc decît să mă vadă şi să mă duc acasă. Iese, nu se uită la mine. Intră în cabinetul alăturat, discută despre un decedat. A decedat la Hălchiu, da? Şi ei vin aici, da?  Mi-e rău. Babul continuă să mă studieze. Cred că sunt deshidratată foarte, dar nici nu pot înghiţi nimic. Îmi vine iar să vomit. M-am aşezat strategic, e aproape baia. Doctoriţa iese într-un final din cabinetul vecin, cheamă pacienţii la consultaţii. Babul intră impetuos. Nu am avut coaie să îl rog să mă [...]

De | 2017-08-14T17:10:32+00:00 16 decembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |28 Comentarii

Santa,

what we've got here is failure to comunicate. Nu de azi de ieri, ci dintotdeauna. Te-ai căcat, iartă-mi exprimarea accidentată, pe tot ce ţi-am cerut, de cînd eram mică. Şi cînd eram mare. Şi pe finalul ăsta de an mişto. Căca-m-aş io în barba ta albă! Şi în luminiţele tale şi în jingăl bels şi sărbătoarea ta consumeristă şi în sania ta kitschoasă unde nu ai avut loc niciodată şi pentru mine! De la o vreme te ignor, dacă eşti aşa de nesimţit. Pierderea e a ta, să ne înţelegem. Nu te-a mai aşteptat niciodată o femeie cum te-am aşteptat eu, umflatule. Şi ştii ce zicea Zorba, moş impotent, care e păcatul ăl mai mare? Ţi-a plăcut să mă vezi singură şi suspinînd, ha? An de an de an de an. Şi nu ţi-am cerut mare lucru, scîrbavnicule. Puţină linişte şi dragoste. Cum ai jubilat în barba ta cîrlionţată, afurisitule, să-mi vezi deznădejdea. Ciuciu, decrepitule, nu-ţi mai fac pe plac. Schimb finalul. Mă ştii doar, sunt foarte bună la finaluri. Excelez. Consideră că nu mai am chef de mofturile tale. Eşti un tip laş şi egoist şi eu am expertiză în din ăştia. Aşadar, schimb şi finalul ăsta. De an, [...]

De | 2017-08-14T17:11:16+00:00 15 decembrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |26 Comentarii

acasă

E foarte bine acasă. De fapt, orice fel de privaţiune te face să reînţelegi ce bună e normalitatea, aia pe care nu o mai apreciezi cînd te obişnuieşti cu ea. Ca în bancul meu preferat cu Iţic, care era nefericit cu felul în care locuia, cu mulţi copii, nevastă, spaţiu mic şi cere sfat rabinului, care îl îndeamnă să bage capra în casă. Trece o săptămînă, Iţic şi mai nefericit. Rabinul îi porunceşte să bage şi porcul, şi tot aşa, ce orătănii mai are prin bătătură. Cînd răbdarea şi suportabilitatea lui Iţic ajung la limită, rabinul îi spune să scoată animalele din casă. Întors la vechiul cotidian, Iţic e nebun de fericire , iar spaţiul i se pare enorm, odată dată afară capra din casă. E un sfat de care încerc mereu să ţin cont. Cînd mă iau pandaliile, bag o capră (generic) în casă. E foarte bine acasă. Cald, miroase frumos. Afară ninge, s-a zaharisit peisajul. Sunet de bormaşină, brrrrrrm, brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrm, lovituri, poc-poc, sunet de flex, vuuuum, vuuuuuuuuum. Vecinul îşi dărîmă apartamentul. La propriu. Vecinul ăsta e un caz. Clinic, dacă mă întrebi pe mine. Renovează apartamentul nou-nouţ pe care şi l-a luat de vreo 3 ani. În ultimul, mai [...]

De | 2017-08-14T17:11:33+00:00 10 decembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |18 Comentarii