Arhivă zilnică: 20 noiembrie 2014

breathe underwater (I’m coming up for air)

Nu există durere aşa de mare încît să mă ucidă. Nu pe mine. Eu sunt şopîrla, îţi aminteşti? Doar cu coada tăiată pot scrie. Ar trebui să îţi mulţumesc că mi-ai retezat-o. Speranţa e o curvă iar Dumnezeu a murit, a zis Nietzsche, supărat pe creştinism că deturnează atenţia de la acum înspre un viitor incert. Iar eu sunt tot mai atee. Acum-ul meu e inflamat, supurează. Doare. Dar e bine că doare. Aşa pot scrie. Eu nu înşirui vorbele, eu le dau la o parte. Din oceanul de cuvinte din mine, le înlătur pe cale care nu sunt ce sunt (eu), precum Michelangelo l-a sculptat pe David înlăturînd din marmura de Carrara ce nu era David. Eu sculptez vorbe. În carne vie. Azi schimb coloana sonoră. Şi finalul. Ucid bătrînii care beau cafea la terasă. M-ai întrebat cîndva, citindu-mă, ascultîndu-mă: - Femeie, mai poţi respira? Îţi răspund acum: nu mai pot.    

De | 2017-08-14T17:14:57+00:00 20 noiembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |16 Comentarii