Arhivă lunară: octombrie 2014

Crăciunul Dianei

 Nu ştiu ce vă doriţi voi sau copiii voştri de Crăciun. Dar aseară am primit o scrisoare a unei fetiţe de 14 ani, foarte săracă dar deşteaptă şi bună la învăţătură, către Moşul. Mi-a rupt sufletul modestia ei. Un copil care nu are nimic şi care nu cere mai nimic. Diana are 14 ani. Locuiește în Poiana Cîmpina și este președinta școlii. Stă într-o casă mică, neîncălzită, împreună cu mama ei care nu reuşeşte să umple mereu butelia de gaz. Nu se plînge niciodată că nu are cu se îmbrăca, cu ce se încălţa, ce mînca sau cu ce se încălzi. Deşi sunt foarte sărace, e extrem de demnă, niciodată nu se plînge. Nici nu se ruşinează. În urmă cu 7 ani, a pierdut un frăţior. E un copil puternic, maturizat înainte de vreme. Diana învaţă bine, cu sîrguinţa copilului sărac care vede în carte, în şcoală, vehiculul către o viaţă mai bună, cîndva. Un om inimos, care cunoaşte situaţia Dianei, a rugat-o să scrie o scrisoare Moşului, iar scrisoarea a ajuns la mine. Am citit-o plîngînd. Scrisoarea acestei fetiţe sărace este o lecţie de modestie pentru fiecare dintre noi. ”Draga mosule ce imi doresc eu de Craciun este in primul rand sa am [...]

De | 2017-08-14T17:18:59+00:00 31 octombrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |18 Comentarii

what

  Ieri am avut privilegiul să-i iau un interviu maestrului Victor Rebengiuc. Care mi-a zis, printre altele, ceva ce mi s-a lipit de sufletul de autodidactă, un lucru pe care îl susţin demult şi eu, din motive evidente. Citez: „o diplomă nu îţi dă talent, o diplomă nu te legitimează. Opera, talentul te legitimează!”Victor Rebengiuc este unul dintre puţinii deţinători ai unui titlu (onorific, ce e drept) de Doctor Honoris Causa, fără să aibă diplomă de licenţă sau măcar de bacalaureat. Numai cu două zile în urmă, fie-mea cea mare îmi zisese, într-o discuţie absolut delicioasă, aşa cum sunt multe dintre discuţiile cu ea: nu-mi plac intelectualii care conceptualizează în loc să trăiască. Ăia care trăiesc pentru a şti şi nimic mai mult. Pentru ăştia, diplomele şi titlurile sunt precum BMW-urile pentru cocalari. Mi-a plăcut maximum treaba asta şi am leşinat de mîndrie că sunt mamă de aşa copil deştept. Toată viaţa m-am lovit de oameni care au, în loc să fie. Iar a şti, ca scop în sine, e doar un alt mod de a avea.  Tot fie-mea a mare m-a întrebat ce înseamnă a procrastina, că i se pare un cuvînt nasol. I-am zis că înseamnă a tărăgăna [...]

De | 2017-08-15T12:09:12+00:00 30 octombrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |17 Comentarii

despre ero(r)i şi morminte

Zilele astea am ajuns, fortuit, într-un mare cimitir şi am rămas perplexă. Mi-a fost limpede că un nou trend face ravagii printre monumentele funerare şi mi s-a zburlit părul pe ceafă la gîndul că aş putea să mă obosesc sub o asemenea nenorocire, că de odihnit nu poate fi vorba în asemenea circumstanţe. Pasămite aparţinătorii, trecuţi de un fior artistico-mistic, după ce dă omul colţul liniştit, îi rădică monument de marmoră neagră, lucioasă precum ochiul dracului şi încondeiată cu chipul răposatului, scluptat, să fie ca o icoană, aşa, mamă. De s-a umplut ţintirimul de portrete scluptate în marmoră din asta, care mai şi seamănă între ele picătură, de nu ştii care e defunctul şi care e defuncta. Săracii morţi. Ei sigur nu au avut nicio vină. Au crăpat ca tot omul şi s-au trezit monumentaţi ca neomul. Sau poţi păţi precum Aristiţa, infidela, (tot braşoveancă de-a noastră) căreia soţul i-a ridicat monument obscen după ce o iertase o dată că a găsit-o în pat cu amantul, ofiţer din aceeaşi garnizoană, dar nu a mai putut-o ierta cînd a murit în accident de automobil cu alt bărbat. Monumentul – două picioare marmoreene larg desfăcute, cu cîte un falus la fiecare membru [...]

De | 2017-08-14T17:19:10+00:00 29 octombrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |49 Comentarii

tadadaaaam

Uneori mă întreb dacă mă mai ţin băierile inimii pentru atîta bucurie şi fericire. Vezi bine, nu m-am întrebat niciodată asta atunci cînd îmi era rău. Adică în restul vieţii mele. Am tăcut, n-am crîcnit măcar, am dus. Iar acum toată năvala asta de bine mă sperie. Dacă mor de inimă bună? Că de rea, nu am dat colţul. Ieri mi-a ieşit cea de-a doua carte de la tipar. Mi-o imaginez ca pe o pîine aburindă, căci încă nu am ţinut-o în mîini. Mi-a zis editorul la mişto că el a pipăit-o şi e frumi. Am rîs, ce era să fac? Auzi, frumi! Bucăţică din mine. Ce aroganţă pe curul meu alergător. A doua carte! Aproape că spun asta firesc, fără nicio tresărire, ca şi cum ar fi normal. Dar mai bine las panseurile astea pseudofilosofice şi mă organizez oleacă. Carevasăzică, "alive" (pentru cine a deschis mai tîrziu goagăl, aşa se cheamă cartea), e disponibilă deja pe siteul editurii (adică aici, click) cu reducere de 10%. Ba editorul a făcut şi pachet numai bun de făcut cadeau de Crăciun, de exemplu, cele două cărţi împreună, 20% reducere. Pentru că în librării va ajunge în vreo două săptămîni, iar după ce [...]

De | 2017-08-14T17:19:19+00:00 28 octombrie, 2014|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |38 Comentarii