Arhivă lunară: septembrie 2014

cum mă fac eu eroină

Că-mi place să fac mişcare şi sunt sportivă s-au prins pînă şi heitării mei. Mai demult, citeam un comentariu pe un blog care mă terfelea, în care un domn ce ştia înspăimîntător de multe detalii despre tot ce fac eu pe internet (treabă care trăda un mic stalking sau cel puţin un interes nesănătos)  îmi reproşa, printre altele, că îmi etalez braţele şi picioarele lucrate. Ce să fac acum, dacă nelucrate nu am? Dacă aveam, mi le etalam pe alea. Dar eu fac sport de cînd mă ştiu. Şi nu atît pentru estetic, cît pentru sănătate şi tonus psihic. De cîteva luni, am lăsat-o mai moale, căci anemia severă pe care am căpătat-o m-a ţinut mai mult pe exerciţii statice. Nu am mai alergat atît, nu am mai sărit la Kangoo. Aşa că mă simt complet neatrenată acum. Iar peste trei săptămîni am de alergat o cursă de 7 kilometri prin pădure, cu obstacole, în calitate de ambasador al proiectului umanitar al celor de la asociaţia Happy Moms, Braşov Heroes. Detaliile evenimentului sunt aici.  În total sunt 13 proiecte pentru care poate alerga oricine se simte în stare. 7 kilometri sau 4. Personal, găsesc o treabă foarte mişto cursele care au [...]

De | 2017-08-14T17:34:50+00:00 30 septembrie, 2014|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |6 Comentarii

clopotul de sticlă

Urcăm în rata Bacău-Braşov, căci trenuri nu sunt pe relaţia asta. Şoferul e gras şi soios. Plătim şi înaintăm pe culoar, eu cu rucsacul în spate, bigudiul mic mult mai lejer. Scaunele sunt ocupate în prima jumătate, găsim un loc mai ferit abia în spate. Pute, iar fie-mea se strîmbă grav: mama, oamenii ăştia au bani să se plimbe, dar de săpun nu au? De duş au auzit? Şşş, îi spun, vrei să ne-o luăm? Ne aşezăm pe nişte locuri libere, la spatele autobuzului, îndes rucsacul sus, la bagaje. Mă uit împrejur. Lume nefrecventabilă. În faţă de tot, două doamne mai spălăţele, care vorbesc despre mănăstiri, popi, spovedanii şi împărtăşanii. Tare şi neîntrerupt. Genul habotnic, care linge icoanele şi se înghesuie la pupat moaşte. Cîteva femei grase şi stridente, cu voci sparte, de mahala. Doi cocalari cu muşchii la vedere şi tricou contrafăcut, de plastic. Cîţiva beţivi, fără dinţi, duhnind a alcool ieftin. Un domn decent, poate singurul, retras pe celălalt rînd, în spate. Doi bătrîni, el şifonat de la băutură, ea cu faţă de bunicuţă, cu guler de dantelă apretat şi gentuţă de lac. E cald în autobuz şi continuă să pută. Eu citesc, fie-mea îşi adulmecă aproape compulsiv eşarfa, să înlăture [...]

De | 2017-08-14T17:56:06+00:00 29 septembrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |38 Comentarii

prima zi de şcoală

  Am fost întrebată de cei de la Bookaholic cum a fost prima mea zi de şcoală. Iată ce am răspuns: Din copilărie nu am prea multe amintiri – acesta a fost mecanismul de apărare al creierului meu, să taie fără prea mult discernămînt hălci întregi de memorie. Măcelărie a făcut. Aşa se face că nu îmi amintesc nici dacă mă pici cu ceară, vorba bunei, prima zi de şcoală din viaţa mea, unde mama mi-era şi învăţătoare. Am sunat-o să o întreb dacă mi s-a petrecut ceva memorabil. A zis să scriu că era o zi frumoasă de septembrie şi eu eram emoţionată. No shit! În schimb am imaginea limpede a primei zile de şcoală de liceu. Era o zi pe atît de clară pe cît eram eu de tulbure. Locuiam într-un sat de lîngă Braşov, făceam naveta zilnic cu rata plină de muncitori şi ţigani şi duceam cu mine în curtea şcolii stigma de a fi o ţărancă printre orăşeni. Îmi părea că sunt cea mai prost îmbrăcată, urîţică şi prostuţă fată din întreg careul. Nu era nimic de capul meu. Ai mei erau nişte oameni simpli, nici săraci dar cu siguranţă nici avuţi, aveam coşuri şi haine [...]

De | 2017-08-14T17:56:24+00:00 27 septembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |14 Comentarii

împreună (invitaţie la teatru)

De parcă nu ar fi fost de ajuns emoţiile cu lansarea celei de-a doua cărţi, zbang, în noiembrie mi se va mai întîmpla una mare: va fi premiera primei mele piese de teatru. Na belea, ce obraznică sunt! Nu am suflat o vorbă despre asta pînă acum, căci nu îmi place să mă laud pînă proiectele nu sunt avansate şi sigure. Povestea cu piesa de teatru a fost aşa. După ce a apărut textul ăsta (ştiţi voi, click pe roşu să citiţi) în Catchy, care a făcut furori pe internet, am fost căutată de un regizor mişto de la teatrul din Sfîntu Gheorghe, Mirela Bucur. Care m-a scos la o cafea şi mi-a zis că i-a plăcut foarte tare, îl vede pe scenă, demult nu i-a mai dat ghes aşa un text şi hai să îl dramatizăm. Hai, am zis eu, tută, fără să mă prind ce vrea să spună femeia. Şi m-am trezit că, plecînd de la povestea casieriţei, am construit o piesă de teatru cu 5 personaje, de nu m-am mişcat din faţa laptopului cîteva zile şi nopţi pînă nu a fost gata. Gata-gata nu e nici acum, că regizorul mai vrea nişte modificări, iar nu dorm, mănînc [...]

De | 2017-08-14T17:57:33+00:00 26 septembrie, 2014|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , |30 Comentarii