Arhivă lunară: august 2014

în care nici măcar nu-mi plac pisicile

Zilele astea mă împresoară mai abitir ca aldat' teama că o să îmbătrînesc singură. Mă uit la fete, nu mai sunt copii, nu mai au prea mare nevoie de mine. Casa e tot mai des goală şi îmi pare tot mai mare. Mă pierd în ea şi nu mă mai găsesc. Apoi o să plece şi mie nici măcar nu-mi plac pisicile, ca să pot îmbătrîni înconjurată de ele, cum îmi prevedea fie-mea, ludic, cîndva. Şi casa va fi tot timpul goală. Şi eu la fel. Sunt zile în care îmi plac singurătăţile mele. Sunt şi nopţi în care muşcă şi sfîşie din mine ca tigrul din pradă. Da. Mi-e frică grozav că o să îmbătrînesc singură. O babă pe jumătate nebună, obsedată de cărţi şi de sine. Că o să adorm tot singură, cum am făcut aproape toată viaţa. Cîteodată mi-e foarte milă de mine şi plîng de mila mea. Mă întreb dacă e ceva în neregulă cu mine sau cu lumea în care trăiesc. Mă uit la mine şi îmi pare strigător la cer să fiu şi să mă simt atît de revoltător de singură. Îmi spun că poate nu mai ştiu să iubesc şi să mă las [...]

voluptăţi

Îmi place de leşin să conduc. Uneori îmi spun că trebuia să mă fi născut bărbat, prea multe plăceri masculine adun. Conduc de cînd eram mică, tata m-a pus la volan foarte devreme. Nu am avut niciodată teamă, numai plăcere. Am o relaţie aproape erotică cu maşina mea, pe care, recunosc, nu prea o spăl, iar asta e de-a dreptul ciudat, avînd în vedere cît sunt de obsedată cu curăţenia în casă, de exemplu. O fi de la faptul că eu văd maşinile ca pe nişte mijloace, nu scopuri în sine. Nu mi-am dorit niciodată maşini scumpe, puternice, luxoase. Mă descurc la fel de bine cu a mea, sunt foarte bună la asta. Am carnet de vreo 12 ani, pentru că, după accidentul răposatului, am refuzat să dau examen pînă nu voi poseda o maşină care să nu fie Dacia. El a murit într-o Dacie. Cu asta de acum, pe care o am de cinci ani, am făcut 100.000 de kilometri. O singură dată am sărit cu maşina de pe drum, am aterizat într-o căpiţă de pe marginea drumului într-o curbă strînsă, plină de mîzgă, în care intrasem cu viteză căci mă grăbeam mai tare decît îmi permiteam cu abilităţile mele [...]

De | 2017-08-14T18:10:31+00:00 21 august, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |20 Comentarii

(a fi) femeie

"Acum îmi voi impune următoarea regulă. Să privesc compania femeilor ca pe un rău social inevitabil şi să mă feresc de ele pe cît posibil. Cine altcineva dacă nu femeia este cu adevărat cauza senzualităţii, a desfrînării şi a feluritelor alte vicii din noi? Cine este vinovat de pierderea calităţilor noastre naturale -curajul, fermitatea, raţiunea, corectitudinea etc., dacă nu femeile? (...) Femeia este în general proastă, însă Diavolul îi împrumută creier cînd lucrează pentru el. Atunci ea împlineşte miracole de gîndire, anticipare, constanţă, în scopul de a face ceva rău" scria Tolstoi la finalul secolului 19. (Intelectualii, Paul Johnson) Tolstoi, care a născocit-o pe Anna Karenina şi care era un obişnuit al bordelurilor şi ţigăncilor, care a sedus fete de iobagi şi nu şi-a recunoscut fiul nelegitim avut cu una dintre acestea, fiu care a ajuns grăjdar. Tolstoi, care descindea din ţarina Ecaterina cea Mare. Este efectul pe care Biserica l-a avut asupra gîndirii societăţii vreme de secole, ale cărei tare le simţim şi noi. Nu e de mirare că şi societatea noastră e încă destul de machistă, de închistată, de misogină. Purtăm totuşi, în spate, aproape 2000 de ani de opresiune, sub directa îndrumare a instituţiei Bisericii, a femeii. [...]

zece luni

În urmă cu zece luni îmi făceam acest blog şi pagina lui de facebook. Temătoare. Pe vechiul blog, pe care îl neglijasem grav un an, începuse să fie activitate, aşa că am vrut un loc al meu, unde să mă joc. Habar nu aveam ce mă aştepta. Din noiembrie şi pînă acum lucrurile au luat-o razna şi deşi e mai puţin de un an, mie îmi pare muultă vreme, căci tare multe mi s-au întîmplat. Azi, pagina de facebook are peste 10.000 de likeuri, iar blogul a avut peste un milion de citiri. Sunt nişte cifre uriaşe, pe care mintea mea neiubitoare de matematică nu le poate cuprinde şi înţelege. Ce înseamnă aproape 200.000 de oameni diferiţi care au citit blogul meu în aceste 10 luni? Cîte stadioane pline, vorba cuiva? Şi de ce să mă fi citit pe mine? Ce am eu de spus care să ajungă la atîţia oameni? Habar nu am. Ştiu doar că nu am scris niciodată pentru trafic, că am scris din mine, ca pentru mine. Şi că nu o voi face, niciodată. Că scrisul acesta public mi-a adus nenumărate bucurii, de la aceea uriaşă de a fi publicat o carte, pînă la miile de bucurii [...]

De | 2017-08-14T18:14:42+00:00 18 august, 2014|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |12 Comentarii