Arhivă lunară: mai 2014

fericiri

Lui Holden Caulfield din De veghe în lanul de secară al iubitului meu Salinger îi plăceau cărțile la al căror sfîrșit, puteai, dacă aveai chef, să pui mîna pe telefon să îl suni pe autor. Cînd am citit asta prima oară nu m-am gîndit că eu voi fi vreodată autorul pe care cititorii vor avea chef să îl sune sau să îi scrie după ce au ajuns la final. Unele dintre mesaje sunt pur și simplu năucitoare. Pe acesta pe care îl împărtășesc cu voi l-am primit într-un moment complicat. Stăteam cu fața scăldată în apusul unei Vămi goale, deșertificate. Și mă durea, difuz. În spate, marea tăcea. Și au început să curgă mesajele de la femeia asta pe care o admir și îndrăgesc foarte, deși nu am cunoscut-o încă în real, căci e departe. Mi-a scris așa: Draga mea draga, iubita mea, (sa ma ierti ca indraznesc sa ma adresez asa dar e exact ceea ce simt ) Am citit pe nerasuflate cartea ta chiar atunci, in ziua in care am primit-o. Cel mai aproape de sufletul meu este ultimul capitol, atat de aproape incat uneori am intreb cum a transpus o fiinta atat de coerent bucati din sufletul [...]

De |2017-08-15T13:46:56+00:0027 mai, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |3 Comentarii

seri albastre

mi-am alergat pegaşii pe drumuri înnoptate, mi-am alergat fricile pe câmpuri tremurate, mi-am alergat dorul de tine, le-am fugărit pe toate în frigul care s-a lăsat peste lume şi mine. nici nu ştii că mie mi-e mereu frig şi că cel mai mult îmi înghit lacrimile şi vorbele atunci cînd nu mai rămîne nimic de verbalizat. e seară albastră, hani, uite, asta îmi aminteşte de cartea aia pe care o furam din biblioteca unchiului Bobi şi o citeam înfrigurată, dar eu numai asta făceam, nu-i aşa, citeam înfrigurată... iar asta nu m-a ajutat la nimic, ie? nu a topit serile albastre, nu le-a topit, nu le-a... iar albastrul nu e culoarea mea preferată. decît atunci cînd vine cu ochii tăi.

De |2017-08-15T13:47:11+00:0026 mai, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |6 Comentarii

o să mă ştii de undeva, dar nu din Cimitir (ci de la Constanţa, Cluj şi Bookfest)

Destul cu lamentaţiile şi tristeţea, că avem treabă. Multă treabă. Iar pluralul nu e întîmplător. Marţi sunt la malul cu mării cu cel mai bine vîndut autor al anului, cu însuşi Teleşpan, cel mai mişto gheu din partea asta de lume. Nu, nu o ardem romantic, nu s-a răzgîndit în privinţa femeilor, ci ne întîlnim cu cititorii la Constanţa, la librăria Cărtureşti din City Park Mall, la ora 18.30. O să fie fain, promit, nu o să am nici emoţii că mă face Teleşpan să rîd. Pentru cine a deschis internetul mai tîrziu (foooarte tîrziu, cel mai tîrziu), Teleşpan a scris o carte foarte mişto, iar eu am scris despre cartea lui aici (click, desigur). Pe vremea aia nu îl cunoşteam, între timp am remediat acest neajuns. Tot cu Teleşpan o să merg şi la Cluj, pe 5 iunie, Cărtureşti-ul din Iulius Mall, la ora 19.00, dar asta e hăhăăă, aşa că vom vorbi mai tîrziu despre. Nici nu dăm bine gata publicul din Constanţa că fuguţa la Bucureşti, unde începe Bookfestul. Aici ar trebui să fac o paranteză şi să vă povestesc ce şmecherie mi se părea să fii la Bookfest, să ai o lansare la Bookfest, miez, nu [...]

o zi ca nelumea

Stau cu un pahar de vin în mînă şi mă bucur că e gata. Nu plîng. Nu mai plîng. Am plîns în maşină în drum spre casă. Am plîns în curte la serviciu, întinsă pe leagănul de lemn, cu soarele pe faţă. Am plîns hohotit în mine continuu, ceas de ceas. Încă nu am descifrat mecanismul care mă face să mă simt atît de singură de ziua mea. Lucrez la asta. Sper să mă prind înainte de ultima. Femeia a plîns, mama a zîmbit fericită. (ţi-am vorbit, desigur, despre cele două femei din mine...) Ochiul care plînge şi ochiul care rîde. Nu am avut tort, nici prăjituri, nici petrecere, nu am primit cadouri şi nici măcar flori adevărate. Ba dimpotrivă, mi-au fost luate înapoi cele primite pînă acum. Ba nu, mint, mi-au venit cu o zi înainte prin curier nişte flori minunate de la un străin, un om necunoscut de la mii de kilometri distanţă care mă citeşte. Tot de la străini au venit şi energiile bune, florile şi îmbrăţişările virtuale. De la voi. Şi în timp ce ele curgeau, curgeau şi lacrimile mele şi mă întrebam de ce mă simt, totuşi, atît de singură, cînd mii de oameni se gîndesc la [...]

De |2017-08-15T13:47:29+00:0022 mai, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |24 Comentarii