Arhivă lunară: decembrie 2013

rezoluţii pentru la anul

Îmi propun şi decid şi sunt precisă că o să-mi iasă. Aşadar, la anul: - Mă apuc de balet. Pentru că stăteam cufundată în fotoliul meu de la operă şi am decis că nu există nimic mai gingaş decît o balerină. Şi că mie îmi place atît de mult să dansez şi ah, eu nu o să fiu balerină niciodată. Apoi m-a izbit. Că în loc să mă lamentez ce nu o să fiu niciodată mai bine să pun mîna să încep să fiu. (În cazul ăsta mai mult piciorul). Sigur că nu o să ajung balerină pe scenă, dar o să trag de mine pînă cănd voi reuşi să execut corect cîteva mişcări şi o să fiu în stare să dansez şi să mă simt balerină. Aşa că din ianuarie, la balet cu mine. Condiţie fizică am, încheieturile mă mai ţin, timp îmi fac, ambiţie slavă cerului, este. -  O să scot prima mea carte. Ştiu cum o să arate, ce o să conţină, cîte părţi o să aibă, cum o să se numească fiecare în parte şi ea pe de-a întregul. Şi că nu o să fie deloc complicat. Ne vedem la lansare. - O să încetez să [...]

De | 2017-08-16T14:10:47+00:00 31 decembrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |25 Comentarii

poziţia Mişului

Aproape 150.000 de oameni au citit Crăciunul Casieriţei. Mi-am auzit cîte şi mai cîte. Că am plagiat un text slăbuţ, scris acum câţiva ani din perspectiva unei casieriţe, că sunt o casieriţă care îşi merită soarta, că sunt frustrată şi multe, multe altele . Cel mai mişto mesaj a fost unul care spunea aşa: "Conversation started Saturday 12/28, 9:04pm Porumb Dragos Ei madam Petrone!a, ceia care vrei sa pari dăşeaptă, i-a nu-ţi mai plânge atâta soarta, că nu te tine nimeni cu forţa, să freci....produsele prikn faţa unui cititor....iar dacă consideri că ai un trântor acasă, trimitel la sapă. Cât despre maicăsa pe care tu nu o suporţi, ţin sa te anunţ ca sa şti şi tu, ca orice băiat îşi iubeşte mama, pentru ca e cea care la crescut şi sa sti ca e bine sa-ţi iubeşti părinţii, dar după felu în care vorbeşti se pare ca tu nu-i iubeşti nici pe ai tăi. sent from Zalău, România" De la el şi-a tras numele Mişu şi aşa a apărut continuarea. – Mişule mamă, dar fata asta nu deretică prin casă? Că sarmale nu vrea să facă, de gătit găteşte numai garnituri că e fandosită din asta, vegetariană, şi mai [...]

De | 2017-08-16T15:52:27+00:00 30 decembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |16 Comentarii

nimenii

În telefonul meu, la secţiunea care începe cu litera D, e mare aglomeraţie. Acolo se ajunge după mai multe etape, care includ printre altele, furia şi o oprire mai scurtă sau mai lungă, dupa caz, la litera N. Aici ajung prima data cei care vor sfârşi pana la urma la D şi se vor chema, pentru tot restul vieţii lor, nu Iulian, Mihai, Alina, sau mai ştiu eu cum, ci Dissapointment nr. 1,2,3..etc. Asta după ce mai întâi s-au numit nimeni. Etapa nimeni e etapa când suferi cel mai tare, atât de tare încât simţi nevoia să îl reduci pe celălalt la nimic. Apoi mai recurgi la formularea asta la gândul că poate – poate te ajută să nu mai răspunzi la telefonul care sună isteric şi care îţi face rău de câte ori preiei câte un apel din 10. Aşa că te uiţi la ecran şi îţi spui: de ce şi cui să raspunzi când te sună nimeni?! Numai ca de obicei trucul nu ţine prea multă vreme şi pe măsură ce suferinţa se maturează, se aşază şi obida/înverşunarea/ura se transformă încet dar ireversibil în dezamagire, “nimeni” se transformă pentru totdeauna în dissapointment nr. X. Niciodată cineva care a ajuns [...]

De | 2017-08-16T15:52:47+00:00 27 decembrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |6 Comentarii

Unde faci Revelionul?

Nicăieri. Păi, şi cum petreci de Anul Nou? Nicicum. Eu sunt hipsteriţă, prefer să sărbătoresc solstiţiul. Pentru că de cînd mă ştiu, pentru mine, noaptea de Revelion e doar o noapte ca oricare alta. Niciodată nu mi-am făcut planuri, nu m-am strofocat să găsesc cabane,  să-mi cumpăr toalete, să umplu frigidere, la doar trei-patru zile de la marea îmbuibare de Crăciun, să rezerv mese la restaurante sau ce mai fac oamenii de lume când se apropie Anul Nou. Pe mine nu mă interesează, mi se pare o presiune socială pe care pur şi simplu refuz să o resimt.  Parcă nu am de-a face cu atîtea altele, unde nu am de ales, să mă bulucesc singură şi la asta? Cu ce e deosebită noaptea asta de echinocţiu, de exemplu? Tot o măsură de timp e. Sigur, începe un nou an, dar nu văd în asta neapărat motiv să mă veselesc. Ne bucurăm ca proştii că trece timpul, de parcă nu din timpul nostru trece ci din al vecinului, ăla cu capra. Şi sperăm că anul care vine o să fie mai bun, fără să ne prindem că nu unitatea de timp trebuie să fie cea care se schimbă ca să ne [...]

De | 2017-08-16T15:53:03+00:00 26 decembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |31 Comentarii