să fii femeie
Cînd eram mică aş fi vrut să fiu băiat. Ah, ziceam, e nedrept, nedrept. Bărbaţii sunt deştepţi, scriu cărţi, inventează lucruri, conduc lumea, cercetează, vreau să fiu băiat, mama, de ce nu m-ai făcut băiat. O să mă duc la mănăstire, ziceam, o să mă închid într-o bibliotecă cu şoarecii, o să mă flagelez ca Eliade, voi citi cîţiva ani şi atît şi într-o zi voi fi deşteaptă ca un bărbat. Mă dezic de genul meu. M-am tuns cheală şi mi-am repudiat sînii şi formele. Mi-am dorit să fiu urîtă, ca oamenii să poată trece peste înveliş. Apoi, într-o zi, am înţeles ce înseamnă să fii femeie. Ia-o pe asta cu care o ardea za exhasbănd. Ne ştim de la grădi, eu cu duamna. Lasă că e urâţică şi ştearsă ca un cauciuc după o tură de drifting. Că şi dacă era frumoasă nu o ajuta. Modelul de femeie care vorbeşte mult şi prost şi strident. Şi îşi dă cu părerea despre tot. Şi spune inepţii. Şi nu poţi scăpa de ea. M-a sunat ăla şi mi-a zis că vrea să plece în concediu în Anglia să o ardă family cu copilul meu şi aia şi copilul ei. Nu i-am [...]
